Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Tipuri şi subtipuri de sol. Cum le abordăm?

Publicat: 18 noiembrie 2017 - 14:54
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

„Pământul nu l-am moştenit de la părinţi, ci l-am luat cu împrumut de la copiii noştri!” Citatul este din Antoine de Saint-Exupery, care nici măcar nu a fost agronom, dar a arătat o mare sensibilitate în legătură cu o chestiune esenţială în existenţa fiecărei naţiuni. Sperăm că se aude...

Dar orice fermier ştie că între pământ şi sol sunt câteva deosebiri, iar în cele ce urmează noi ne vom referi la sol.

Răsăritul rapiţei în funcţie de pregătirea patului germinativClick pe poza pentru galerie!
Lucrări potrivite în soluri bine “citite”

Printre multe altele, solul se caracterizează prin două însuşiri foarte importante:
- textura, dată de proporţia dintre nisip, praf şi argilă din sol, o caracteristică foarte stabilă în timp;
- structura, dată de forma naturală a particulelor de sol - şi care este o caracteristică ce poate fi uşor degradată, printre altele, prin lucrări nepotrivite sau la momentul nepotrivit.
Alături de aceste două însuşiri ar mai fi multe altele, dintre care amintim conţinutul de humus şi complexul argilo-humic al solului. Toate acestea determină tehnologia de lucru asupra solului şi, împreună, compensează mai mult sau mai puţin calitatea sau momentul nepotrivt al lucrărilor.
Tipurile şi subtipurile de sol au caracteristici specifice, care le individualizează. Tocmai de aceea au putut fi diferenţiate unele de altele. Un sol de tip cernoziom, din prima categorie de fertilitate, are în mod normal a structură glomerulară sau grăunţoasă (agregate de formă aproximativ rotundă, foto 1, dreapta), iar între acestea se găseşte şi praf. Prin tasarea excesivă (zona de capăt cu întoarceri repetate sau lucrul pe ud) agregatele de sol devin colţuroase (foto 1, stânga), dintre acestea lipseşte praful, iar solul are prea mult aer.

Semne şi cauze ale degradării structurii solului
Lucrurile stau aproximativ la fel şi pe alte subtipuri de sol din categorii inferioare de fertilitate (foto 2, dreapta), numai că agregatele de sol iau altă formă în funcţie de tipul de argilă din sol, de raportul dintre acizii huminici şi acizii fulvici, de conţinutul de materie organică din sol etc. Ambele însă sunt semne de degradare a structurii solului. Degradarea se poate face şi din simplul motiv că uneori nu ai de ales. Însă acest lucru trebuie să fie un proces conştient, pentru că acele parcele vor trebui tratate în anii următori ca un bolnav în perioada de convalescenţă.
Ar putea fi voci care să spună că asta este teorie, că practica este total diferită etc. etc. Aşa o fi, dar toate pornesc de la teorie, de la o idee. Chiar şi un tractor ultraperformant a fost mai întâi un desen. Nimeni nu s-a apucat de lucru în atelier până când planurile celor cu teoria nu au fost gata. Dar este la fel de adevărat că punerea teoriei în practică se poate dovedi un lucru dificil. Însă trebuie, totuşi, ştiute şi respectate nişte limite. Pentru că refacerea structurii degradate a solului e lentă, în ritm natural, iar până la însănătoşire se pot face simţite consecinţe, îndeosebi la culturile mai sensibile. Iar cine respectă, pe cât posibil, regulile de lucru ale solului, nu va avea decât de câştigat.
În foto 3 şi foto 4 sunt prezentate două situaţii comparative din aceeaşi fermă şi din parcele relativ apropiate, dar cu textură diferită: luto-nisipoasă în foto 3 şi luto-argiloasă în foto 4. Din punct de vedere al stării de fertilitate potenţială, parcela din foto 4 este net superioară. Însă temporar, sperăm că doar temporar, lucrurile nu stau bine. Din dorinţa de a lucra cât mai bine, solul a fost lucrat un pic prea adânc. Perioada secetoasă nu a permis acumularea de apă. Orizontul lucrat este foarte aerisit, fără praf fizic în sol care să reţină mai bine apa, iar rapiţa încă nu a răsărit. Concluzia este că şi în agricultură noţiunea de „bine” este ceva foarte relativ şi trebuie adaptată la fiecare situaţie în parte.

Text şi foto:
Octavian şi Mirela GULER

CINE ARE INFORMAŢIA STĂPÂNEŞTE SITUAŢIA!
Informaţia este o marfă de mare valoare. Iar dacă informaţia este valoroasă pentru ţări întregi, este cu siguranţă cea mai valoroasă marfă şi în agricultură. Mai valoroasă decât tractoarele şi combinele. Poate mai valoroasă şi decât solul. Numai că, din păcate, prea mulţi fermieri încă nu ştiu asta!
Informaţia: trebuie procurată (şi verificate sursele); trebuie verificată (prin metodologie precisă şi specifică); trebuie prelucrată; trebuie pusă la locul potrivit.
Asta la nivel de principiu. Pentru că în detaliu lucrurile se particularizează. Şi poate vor învăţa şi ai noştri să nu mai ia de bun tot ce li se serveşte şi să confrunte în teren, la propriu.

Articol publicat in revista Ferma nr. 17/200 (editia 1-14 octombrie)

Vizualizat: 2513 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?