Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Tanymecus dilaticollis - între mituri şi realitate

Publicat: 14 iunie 2019 - 14:31
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Răţişoara porumbului este un dăunător intens „mediatizat” în ultimii ani, mai ales după restricţionarea folosirii la tratamentul seminţelor a insecticidelor neonicotinoide. Insecta provoacă multe coşmaruri fermierilor, atât celor din sudul şi sud-estul ţării, dar şi celor din sud-vest sau chiar din Câmpia de Vest. Aşa cum era de aşteptat, insecta este „prezentă” şi pe Facebook, fie pe paginile personale ale celor care cultivă porumbul, fie pe diferite grupuri destinate fermierilor.

Trăim în epoca „social-media”, era normal ca şi Tanymecus să facă parte din această epocă. Partea bună a lucrurilor este faptul că ne putem face o idee sumară despre ce se întâmplă în teritoriu, fără ca acest lucru să servească drept o statistică exactă. Toţi oamenii dispun de telefoane mobile inteligente, dotate cu camere foto din ce în ce mai performante, precum şi cu internet la viteză din ce în ce mai mare, deci şi cu acces rapid la Facebook. Fermierii pozează insectele sau ce pagube produc acestea culturilor de porumb, aflate la început de drum, şi apoi postează pe Facebook, informaţia ajungând aproape instantaneu publicului larg. Până aici toate bune şi frumoase. Dar când am citit majoritatea comentariilor, m-am luat cu mâinile de cap. Aşadar, în acest articol îmi propun să demontez nişte mituri legate de Tanymecus, aşa cum a procedat colegul Narcis Defta în articolele din revista Ferma legate de creşterea păsărilor.

Tanymecus dilaticollis, adult la suprafaţa solului (25.04.2019)._b

Fie iarna blândă, fie geroasă, nu afectează răţişoara
Unul dintre cele mai întâlnite comentarii sună cam aşa: „Este invazie mare din cauza faptului că a fost o iarnă uşoară”. Oameni buni, în cazul răţişoarei porumbului (T. dilaticollis), condiţiile din timpul iernii nu au aproape nici o relevanţă. De ce? Este foarte simplu, insectele iernează la o adâncime de 40-60 cm, în unele cazuri până la 100 cm. Poate să vină „mama” gerului, acest lucru afectează foarte puţin activitatea insectei în primăvara care vine. Am făcut chiar un mic studiu în acest sens, având datele anuale legate de activitatea acestui dăunător de la INCDA Fundulea. Am publicat concluziile acestui studiu şi într-unul din numerele revistei Ferma. Voi simplifica acum tabelul pe care l-am publicat acum câţiva ani.
Practic, au fost ani cu ierni foarte grele, cum a fost cea din 1984-1985, iar atacul în primăvara anului 1985 a fost unul foarte ridicat, plantele netratate fiind distruse aproape în totalitate. Dar oricâte argumente logice ai avea, este foarte greu să scoţi această idee din capul oamenilor. Inclusiv la diferite manifestări în câmp destinate agriculturilor, fermierii îmi spuneau că este invazie din cauza iernii blânde. Total Fals! Probabil lumea face confuzie între acest dăunător şi sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubiallis). Acesta din urmă iernează ca larvă în cotoarele şi tulpinile plantelor atacate. În acest caz, iarna poate influenţa viabilitatea larvelor hibernante, iar iernile uşoare pot avea drept rezultat un număr mai mare de larve care trec peste sezonul hibernal. Nu este şi cazul răţişoarei porumbului, care iernează ca adult hibernant la cel puţin 40 cm adâncime. În cazul acestui dăunător, hotărâtoare sunt condiţiile din primăvară, când plantele de porumb se află în perioada de maximă sensibilitate pentru atacul acestui dăunător (faza de răsărie, BBCH 10 - faza de patru frunze, BBCH 14). Dacă în acea perioadă este cald şi secetă, insectele sunt foarte active, iar pagubele pot fi foarte ridicate. Dacă temperaturile sunt reduse şi avem ploi, activitatea insectei este stânjenită. Deci condiţiile din timpul iernii nu au aproape nici o relevanţă în evoluţia dăunătorului din primăvară. Sigur, această idee va rămâne probabil înrădăcinată în mentalul multor fermieri, dar eu mi-am făcut datoria să informez. Doar insecta aceasta face parte din obiectul meu de activitate.

Tanymecus dilaticollis_b

La atac puternic, tratamentul seminţelor nu este eficace. Nimic mai fals!
Al doilea cel mai întâlnit comentariu pe Facebook arată cam aşa: „Tratamentul seminţei nu este eficace în caz de invazii”. Aici, trebuie să definim termenul de invazie. Cel mai corect ar fi să spunem densităţi ridicate ale dăunătorului. Există situaţii când putem avea 25-30 insecte/mp, situaţii când putem să avem peste 50 de insecte/mp sau chiar mai multe. S-au raportat situaţii când s-au depăşit densităţi foarte ridicate, peste 100 de insecte/mp, în special în Dobrogea. Acum, se ştie că tehnologia de protecţie a plantelor de porumb, aflate în primele faze de vegetaţie, împotriva acestui dăunător se bazează pe tratamentul seminţelor cu produse sistemice. Practic, insecta trebuie să mănânce ca să ajungă substanţa activă la ea. Mulţi fermieri spun că în situaţii de atac puternic, tratamentul seminţelor este ineficient. Îi cam contrazic şi în această privinţă. Întrebarea de 1000 de puncte este „În ce mod se realizează tratamentul seminţelor?” {i a doua întrebare este dacă seminţele de porumb sunt acoperite uniform cu produseul destinat tratamentului seminţei? Există deosebiri de la cer la pământ între tratamentul seminţelor făcut la „betonieră” şi cel industrial, făcut cu ajutorul unor maşini performante, care au fost proiectate să realizeze aceste tratamente într-un interval scurt de timp. Sigur, pornim de la premisa că fermierii sunt profesionişti, dar întrebarea este: „Câţi dintre cei care îşi tratează seminţele în fermă fac acest lucru ca la carte?” În această privinţă, cred că profesioniştii în tratamentul seminţelor ar avea multe de spus. De la ei am învăţat un lucru important, şi anume faptul că nu trebuie să te grăbeşti când faci tratamentul seminţelor, în fermă, la betonieră. Graba strică treaba şi apare riscul ca nu toate seminţele să fie acoperite uniform cu produsul. Adică avantaj pentru insecte. Am avut experienţe în care, cu excepţia variantelor la care sămânţa a fost tratată, la celelalte (tratamente foliare sau alt tip de tratament) plantele au fost distruse în urma atacului. În unii ani am avut situaţii cu atac foarte ridicat, dar plantele, provenite din seminţe tratate, deşi „avariate”, au scăpat. De ce? Fiindcă noi ştim să facem tratamentul seminţelor. Oamenii noştri sunt profesionişti când tratează seminţele destinate experienţelor cu Tanymecus, având grijă ca seminţele să fie acoperite uniform cu produsuul destinat tratamentului. Sigur, sunt situaţii în teren când este necesar un tratament de corecţie, dar înainte de a afirma că, în caz de atac puternic, tratamentul seminţelor nu este eficace, trebuie văzut dacă acesta s-a făcut ca la carte.

Rezistenţa insectei la neonicotinoide - alt mit
Alt comentariu, destul de des întâlnit, arată cam aşa: „Tanymecus este rezistent la neonicotinoide”. Până în prezent nu există nici o dovadă că aceşti dăunători au devenit rezistenţi la insecticidele neonicotinoide folosite la tratamentul seminţelor. Insecta este monovoltină, are o generaţie pe an. Este cunoscut faptul că fenomenele de rezistenţă apar mai ales la insectele care prezintă multe generaţii pe an, cum ar fi afidele, musculiţa albă de seră sau, din rândul acarienilor fitofagi, păianjenul roşu comun. Cu cât insectele au un ciclu de dezvoltare mai scurt şi prezintă un număr mai mare de generaţii pe an, cu atât şansele ca în populaţia acestora să apară o mutaţie genetică care are drept consecinţă rezistenţa la o anumită substanţă activă sunt mai mari. Din nou revenim la discuţia cu tratamentul seminţelor. Sunt cazuri în care seminţele nu sunt acoperite uniform cu produs, lucru care se vede mai ales în cazul atacurilor mari, iar unii fermieri au tras concluzia că ar fi o rezistenţă. Deocamdată acest lucru nu s-a dovedit pe cale ştiinţifică.
Cam astea sunt câteva dintre „miturile rurale” referitoare la Tanymecus dilaticollis. Sigur, nu am pretenţia ca după apariţia acestui articol lumea să renunţe la ideile eronate. Odată intrate în subconştient, greu mai ies de acolo. Dar, aşa cum spunea un reputat profesor din Timişoara, datoria corpului profesional este să informeze. Aşa că sper că mi-am făcut datoria, aceea de a informa şi pe această cale.
Vă doresc să aveţi recolte bogate de porumb şi un preţ cât mai corect de valorificare.


TANYMECUS NU CONSUMĂ RESTURI VEGETALE!
Mai întâlnesc comentarii legate de lucrările solului, cum ar fi: „Am văzut mai multe insecte acolo unde sunt mai multe resturi vegetale”. Din nou se fac confuzii între dăunători. Am avut experienţe pe terenuri cu cantităţi mai mari de resturi vegetale, precum şi experienţe pe terenuri fără resturi vegetale. Nu am văzut deosebiri în ceea ce priveşte manifestarea atacului. De ce? Simplu, Tanymecus nu mănâncă resturi vegetale şi nu iernează în resturile vegetale. Tanymecus se hrăneşte cu „porumb verde crud”, ca să avem o exprimare mai plastică.


TABEL: CONDITIILE DIN IARNĂ VERSUS ATACUL DE TANYMECUS DIN PRIMĂVARĂ, LA INCDA FUNDULEA

tab-ratisoara_b
Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/236 (ediţia 15-31 mai 2019)

Vizualizat: 506 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Maschio Gaspardo la Agromalim 2019 Cons DDA la Agromalim 2019
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?