Kwizda
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Sub semnul Sfintei Treimi

Publicat: 24 februarie 2018 - 02:34
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Soarta pătrunde în existenţa noastră în cele mai misterioase şi, uneori, ironice feluri. La 18 ani, plin de proiecte, visuri şi ambiţii, Marin Petrică a lăsat Dobrogea natală şi a plecat să-şi găsească un rost în viaţă. A ajuns tocmai la Timişoara pentru că... a adormit în tren. Destinul l-a purtat în acest loc unde a rămas, devenind în timp un bănăţean adevărat.

Atipic oarecum în lumea agriculturii, acesta este pasionat de pictură, sculptură şi lectură. În momentele de respiro, preferă să mânuiască penelul, iar cartea nu îi lipşeste niciodată din preajmă. În mod interesant, aceste hobby-uri se combină fericit cu îndeletnicirea de fermier. Animat de credinţa în Dumnezeu, fără urme de fanatism, Marin Petrică este convins de multiplele nuanţe pe care le are realitatea, care se văd cu ochiul limpede în această toamnă fascinant pictată de Creator.

Marin PetricăClick pe poza pentru galerie!

Jumătate de secol de experienţă
După finalizarea studiilor universitare, a fost repartizat ca inginer agronom în localitatea Gad, unde a stat un an şi jumătate, iar din 1970 s-a stabilit în Periam. Până la Revoluţie a fost şef de fermă, însă după desfiinţarea CAP-ului a fost cât pe ce să renunţe la agricultură. Momentul de cumpănă l-a depăşit pe 3 decembrie 1990. Data la care a înfiinţat Societatea Agricolă cu acelaşi nume, formată din foşti membri CAP. „Una dintre slăbiciunile mele este că iubesc pământul. Eu fără pământ nu pot să trăiesc. În aprilie '90 totul era lăsat în paragină. Dar până la urmă Dumnezeu mi-a luminat calea”, îşi aminteşte Marin Petrică. Anul viitor va împlini 50 de ani de când se ocupă cu munca pământului, iar în prezent administrează 1.100 de hectare, însă doar 5 hectare sunt proprietate, restul aparţinând membrilor asociaţiei. „Avem aproape 400 de asociaţi, cu suprafeţe de la jumătate de hectar, până la 150 de hectare”, ne-a explicat agronomul.
Activitatea din fermă începe la ora 7:30. Niciodată mai târziu. Punctualitatea este ceva care nu se negociază. Înainte de a ajunge la birou, Marin Petrică se opreşte la troiţa pe care a construit-o pe marginea drumului spre slava lui Dumnezeu, pentru a se ruga, iar seara, spre casă, mai face o oprire pentru a mulţumi Divinităţii. „Am împlinit foarte multe lucruri în semnul Sfintei Treimi, care mi-a îndrumat paşii în viaţă”, a ţinut să precizeze acesta. Printre altele, el a construit şi o bisericuţă, în 2005. Proiectul l-a făcut singur, la fel şi picturile de interior.

Securizarea producţiei pleacă de la sămânţă
Dar pe lângă legătura specială pe care o are cu Divinitatea, fermierul nostru este un foarte bun specialist în domeniul agricol. Acesta a fost, de altfel, şi motivul vizitei noastre la Periam. L-am surprins tocmai când trata sămânţa de grâu. În opinia sa, tratamentul seminţei este una dintre verigile cele mai importante. De aceea a achiziţionat o staţie de tratat sămânţa, pentru care a plătit 60.000 de euro. A luat-o din Franţa, printr-un program de finanţare europeană. „În buncăr încap 3 tone de grâu. Seminţele ies în forma brută din combină sau sunt aduse din spaţiul de depozitare, cu spărturi, cu pleavă, cu resturi organice şi trec printr-un selector, care separă toate aceste impurităţi şi defecte, iar în final rămân doar boabe întregi şi curate, care ajung în staţia de tratare, de unde ies învelite în substanţa de protecţie. În felul acesta, atât dăunătorii de sol, cât şi bolile coletului sunt ţinute sub control din fază incipientă. Poţi să compromiţi un lan întreg de porumb dacă nu ai tratat sămânţa cu un insecticid care să protejeze planta de dăunători”, ne-a explicat fermierul. Pentru tratare foloseşte amestecul insecto-fungicid Yunta Quattro, iar rezultatele se văd la proba cântarului. În fiecare an tratează 140 de tone de sămânţă.

Producţie record la grâu
Şi dacă vorbim de producţii, am aflat că anul acesta la grâu a recoltat o medie de 8.641 kilograme la hectar, un record absolut! „Întotdeauna mi-am propus să mă autodepăşesc. Grâul este cea mai profitabilă cultură. Scoatem producţii, dar facem şi tehnologie. Sezonul trecut, de pildă, am făcut trei tratamente, folosim şi îngrăşăminte foliare. Cheltuielile pe hectar se ridică undeva la 2.500 lei”, susţine administratorul Societăţii Agricole 3 Decembrie 1990. În vară, la soiul Azimut de la Limagrain a obţinut 9.348 kg de grâu la hectar. Cultivă şi soiuri româneşti, respectiv Miranda şi Otilia (în lot semincer). „Reputaţia soiurilor româneşti este rezistenţa bună la îngheţ şi indicii de panificaţie superiori. Francezii, desigur, vorbesc de 12-14 tone la hectar, dar noi încă nu am ajuns la tehnologia lor”, consideră Marin Petrică. În această toamnă, toate cele aproape 500 de hectare alocate culturii de grâu au fost însămânţate până la mijlocul lunii septembrie. Pe unele parcele, plantele erau bine răsărite. Pe lângă grâu, a mai înfiinţat 54 hectare cu rapiţă şi 64 cu orz. Rapiţa a fost destul de rentabilă sezonul trecut, când a înregistrat o producţie medie la hectar de 3,7 tone. La fel şi orzul, cu cele 7.620 kg/ha recoltate.

Coaliţia traderilor
Pentru porumb, în schimb, a fost un an slab. „Asociaţii vor să obţină producţii mari şi îmi cer să cultiv porumb din grupe tardive. Dar dacă l-a prins arşiţa şi a sterilizat polenul, pierderile sunt semnificative. Am avut parcele şi cu 7,4 tone la hibrizii Monsanto care nu au fost prinşi de arşiţă, dar şi sole unde abia am făcut 6,5 tone”, a constatat fermierul. O parte din producţie a valorificat-o deja, 900 de tone cu 55 şi 59 de bani pe kg. Restul a stocat şi va vinde când vor creşte preţurile la cereale. „Traderii par să fie înţeleşi între ei. Altfel nu înţeleg cum o firmă din Braşov îmi oferă acelaşi preţ de achiziţie la porumb pe care îl oferă şi o companie din Variaş, care e la doar câţiva kilometri de mine. Cum e posibil aşa ceva, când transportul costă?!”, se întreabă bănăţeanul.
La floarea-soarelui producţia a fost de 2,7 tone la hectar, iar la soia doar 1,3 tone, după ce anul trecut a recoltat 4,3 tone în medie. „Soia mi-a fost o cultură dragă încă din tinereţe. Dar nu mai pot să merg cu ea doar de dragul că este fixatoare de azot. Mă duce la faliment”, afirmă Marin Petrică.


MARE ADMIRATOR AL BRANDULUI CLAAS
Din cele 14 tractoare Universal cu care Marin Petrică a plecat la drum în 1990, patru le mai are şi acum. Încă mai lucrează cu două dintre ele, din nostalgie. Are şi o combină Dropia, căreia i-a pus şi aer condiţionat. A renunţat la ea pentru că avea probleme de funcţionalitate şi de randament. Între timp, a accesat două proiecte europene, unul SAPARD şi altul prin FEADR, de peste un milion de euro! Ultimele achiziţii, un tractor Claas Axion 950 şi un plug Diamant de la Lemken, cu 9 trupiţe.
Marin Petrică este un mare admirator al brandului Claas. Are şapte tractoare de acest fel, cu puteri între 90 şi 440 CP, dar şi trei combine Claas Lexion. „Aveam nevoie de un tractor de capacitate mare pentru anumite lucrări de câmp. În primul rând, ca să facem acea mobilizare profundă a solului, la adâncimea de 72 cm. Să spargem ce a făcut plugul zeci de ani şi să ne refacem rezerva de apă din sol”, ne-a mărturisit bănăţeanul prin adopţie. Nu a renunţat de tot la arături. Este doar o măsură de combatere a schimbărilor climatice. „O scarificare la patru ani este vitală pentru activitatea agricolă. Arături facem în fiecare an, dar numai cu scopul de a pregăti terenul pentru culturile de primăvară. Dar nu mai adânc de 35 cm, pentru că riscăm să scoatem nişte elemente nocive din pământ şi să le aducem la suprafaţă. Stratul arabil trebuie rotit în sine”, consideră agronomul.

Marin Petrică
Marin Petrică: „Eu nu mi-am făcut o ecuaţie din munca pământului. Nu am înmulţit hectarele cu kilogramele şi am adunat banii la capăt. Nu m-a interesat asta decât într-o mică măsură. Pe mine m-a interesat ca tot ceea ce fac să strălucească din toate punctele de vedere”.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 19/202 (editia 1-14 noiembrie)

Vizualizat: 268 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Tehnologia vertical tillage, în interpretarea Great Plains

Tehnologia vertical tillage, în interpretarea Great Plains

Pentru o gestionare eficientă a resurselor de apă, Great Plains a creat special o serie de echipamente adaptate aşa-numitei tehnologii verticale de prelucrare a solului (vertical tillage), prin intermediul căreia se urmăreşte înlăturarea straturilor compactate din sol, încorporarea rezidurilor vegetale şi asigurarea unui pat germinativ optim pentru însămânţare.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

AgriPlanta - RomAgroTec 2017 În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Agriplanta-Romagrotec 2018
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?