Solul fertil şi densitatea de râme la metru pătrat

De aceea, marele naturalist Charles Darwin (1809-1882) afirma despre râmele din genul Lumbricus terrestris că “tot pământul fertil existent în lume a traversat şi va traversa intestinele râmelor”. Râma este numită şi “plugul biologic”, deoarece ea sapă galerii până la 100 cm adâncime.

Solul este un organism viu în care convieţuiesc o sumedenie de organisme de origine vegetală şi animală. Studii aprofundate au stabilit că în sol se găsesc următoarele vieţuitoare: 40% bacterii şi actinomicete, 35-40% ciuperci şi alge şi 20-25% - faună. La rândul ei, fauna solului înseamnă: 58% râme, 22% macrofaună (cârtiţe, reptile, şoareci), 10% mezofaună (viermi, acarieni) şi 10% microfaună (protozoare).
Oamenii de ştiinţă spun că pe glob există aproximativ 1800 de specii de râme, iar în Europa 400 de specii.
Pe suprafaţa unui hectar de sol activează 15 tone de fiinţe vii. Un sol bun are o sută de râme per metru pătrat. Pe un sol fertil se elimină în fiecare oră 10 kg/ha de dioxid de carbon (CO2). La asemenea densitate de fiinţe vii, are loc o cantitate mare de emisii de CO2. Zilnic, de pe un hectar se elimină 60 kg CO2 rezultat din respiraţia rădăcinilor şi 75 kg de la organismele din sol.

Activitate microbiologică intensă pentru a produce cel mai bogat fertilizant organic

Corpul râmelor este format din gură, faringe, esofag, guşe, stomac, intestine, inimă, ganglioni şi aparat de reproducere masculin şi feminin. În intestinele râmelor, în excreţiile lor şi în galeriile căptuşite cu mucilagii are loc o activitate microbiologică intensă.
Acţiunea râmelor constă în amestecarea şi afânarea solului până la 50-70-100 cm adâncime. Râmele transformă absolut orice substanţă organică în cel mai bogat fertilizant organic. În solul cu râme, cantitatea de fixatori de azot este de peste o sută de ori mai mare decât în solul fără râme. Numărul râmelor din sol şi intensitatea activităţii lor sunt condiţionate de materia organică existentă, de temperatură şi de umiditate. Se poate ajunge la 400 indivizi/mp cu o biomasă de 200 g/mp.

Râmele acţionează sezonier: primăvara şi toamna în stratul superior al solului, iar vara şi iarna se retrag în adâncime. Ele sunt sensibile la temperaturi scăzute, iar la -1...-2oC mor.
Resturile vegetale parţial descompuse de microorganisme sunt preluate de râme, sunt frământate cu pământ şi eliminate sub formă de agregate glomerulare. Prin amestecarea intimă a materiei organice cu cea minerală în corpul râmelor, mineralele argiloase şi substanţele humice se combină formând complexul coloidal argilo-humic, cu rol important în structurarea solului. Or, solul cu structură înseamnă porozitate şi permeabilitate optime, regim aerohidric, termic şi de nutriţie a plantelor foarte favorabil, activitate microbiologică intensă şi evitarea eroziunii, deoarece apa din precipitaţii se infiltrează în sol, nu se scurge la suprafaţa solului.
Resturile vegetale de la suprafaţa solului, tocate de combine şi de grapele cu discuri, continuă să fie mărunţite de insecte şi apoi sunt trase în sol de râme, care le amestecă în intestinul lor prin mişcări peristaltice cu materialul solului şi le elimină sub formă de coprolite.
Neoformaţiile biogene din sol, rezultate în urma activităţii organismelor, sunt reprezentate de coprolite (aglomerări eliberate de râme) şi cervotocine (canale realizate de râme şi de alte vieţuitoare).

“Fabrica” de humus

Materialele mai greu digerabile, precum celuloza şi lignina, sunt degradate de către râme şi transformate în humus. Se apreciază că într-o zi râmele transformă în humus o cantitate egală cu jumătate din greutatea corpului lor.
În prezent, râmele sunt folosite la obţinerea diferitelor preparate fertilizante. Astfel râmele roşii de gunoi, de California, sunt folosite în Bulgaria pentru obţinerea produsului Humusil ca fertilizant. La Buzău este preparat produsul Biohumussol, un îngrăşământ narural care conţine macro şi microelemente pentru nutriţia plantelor şi contribuie la remedierea solurilor afectate de folosirea chimicalelor. Cel mai bun humus se obţine de la râmele Eisenia foetida, care produc Extractul lichid de humus. În judeţul Timiş se găseşte un Vermicompost cu râme din Olanda.
Iată, deci, paleta largă de activităţi desfăşurate de râme în folosul agriculturii. Pentru a beneficia de aceste avantaje, agricultorii au o singură obligaţie: să asigure materia organică necesară solului.

SEMĂNATUL CULTURILOR DIN EPOCA I

Campania de primăvară se apropie, iar pentru a avea diversitate în structura de producţie agricolă, planul culturilor poate să cuprindă şi alte tipuri de plante faţă de cele obişnuite (floarea-soarelui, mazăre, soia, porumb etc.). Printre speciile care se seamănă în epoca I, la care aprovizionarea cu sămânţă se face în prezent, se numără şi unele specii aromatice şi medicinale. Cerinţele tehnice orientative privind înfiinţarea acestor culturi le regăsiţi în tabel (Ioan Borcean).

TABEL: SEMĂNATUL PLANTELOR AROMATICE ŞI MEDICINALE

Articol publicat în revista Ferma nr. 3/252 (ediţia 15-29 februarie 2020)