Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Simptome ale unei PAJIŞTI ”bolnave”

Publicat: 23 decembrie 2017 - 01:21
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Pajiştea este un sistem multifuncţional cu utilităţi diferite: producţia de furaj, biodiversitate vegetală şi animală, stoparea eroziunii solului, înmagazinarea apei, menţinerea calităţii apei freatice, asigură calitatea peisajului, stochează carbonul, aprovizionează solul cu azot fixat pe cale biologică etc.

Orice influenţă negativă, de natură biologică sau tehnologică, asupra pajiştilor aduce modificări importante, cantitative sau calitative, ale caracterului multifuncţional al acestui ecosistem. În final, apare fenomenul de degradare a pajiştilor.

Vaci pe pasune_b

Aprecierea se face prin evaluarea următoarelor elemente principale din covorul vegetal: structura şi calitatea florei, proporţia de "goluri" din vegetaţie, prezenţa speciilor de plante indicatoare.

Aprecierea stadiului de degradare a unei pajişti
• O floră dezechilibrată are o compoziţie dezechilibrată, dominată de specii cu valoare furajeră scăzută, unele cu grad foarte redus de consumabilitate sau toxice pentru animale. Covorul vegetal degradat este primul indicator aparent al deteriorării unei pajişti. În general, într-o pajişte permanentă valoroasă, în mod ideal, ar trebui să existe următoarea structură floristică: minim 70-75% specii de graminee (cu valoare furajeră foarte bună); 10-20% leguminoase; maxim 15-20% alte specii indezirabile (bogate, însă, în elemente nutritive).
Calitatea florei se apreciază prin diagnoza covorului vegetal, numit diagnostic prenial, evidenţiat de aplicarea, pe teren, a unor metode specifice de investigare a florei unei pajişti:
- metode de inventariere a compoziţiei botanice (metoda Braun - Blanquet, metoda De Vries etc.) pentru aprecierea unor indici specifici de diversitate (abundenţă, frecvenţă, dominanţă);
- determinarea unor indici de calitate a vegetaţiei pajiştilor (indicele agronomic - I.A. sau indicele alimentar sau indicele de calitate furajeră; valoarea pastorală a pajiştii - V.P.).
• "Golurile" din pajişti. Apariţia în pajişti de suprafeţe de teren, de mărime variabilă, lipsite de vegetaţia caracteristică este alt simptom al degradării florei. Aceste "goluri" apar destul de des în pajiştile permanente din cauza influenţei unor factori locali staţionali (calitatea solului, determinată de limitele extreme de pH, de excesul de umiditate etc.) şi al unor factori de exploatare (sistem de fertilizare, metode de utilizare). De regulă, după o perioadă, aceste "goluri" sunt colonizate cu o serie de specii nevaloroase pentru hrana animalelor, dar rezistente la noile condiţii ecologice şi vor amplifica stadiul de degradare floristică a pajiştii.
În condiţiile în care "golurile" cuprind o suprafaţă însumată mai mare de 10% din suprafaţa totală a pajiştii se impune intervenţia cu lucrări speciale de refacere a vegetaţiei şi de schimbare a modului de exploatare.
• Speciile indicatoare. În structura floristică a pajiştilor se întâlnesc numeroase plante, din diverse familii botanice, a căror prezenţă se datorează unor particularităţi specifice tipurilor de sol, cât şi a modului de exploatare a pajiştilor. Aceste specii, numite specii indicatoare, în funcţie de particularităţile ecofiziologice, evidenţiază mai mult sau mai puţin situaţia condiţiilor naturale staţionale şi nivelul de degradare a pajiştii.

Tipul solului şi compoziţia covorului ierbos
- În pajiştile permanente, cele mai multe specii sunt adaptate terenurilor cu soluri mai bogate, cu grad ridicat de fertilitate. În această grupă intră gramineele cu valoare furajeră mai ridicată (Lolium perenne - raigras peren, Phleum Pratense - timoftica, Poa Annua - firuţa), dar şi unele specii diverse (Urtica dioica - urzica, Stellaria media - rocoina, Taraxacum officinale - păpădia, Plantago major - pătlagina mare, Rumex obtusifolius - ştevia).
- În pajiştile amplasate pe soluri mai acide sunt prezente specii fără valoare furajeră şi care, în proporţie mai mare, determină degradarea covorului vegetal (Pteridium Aquilinum - feriga de câmp, Luzula Campestris - luzula, Rumex Acetosella - măcriş).
- Pe pajiştile suprapăşunate, starea de degradare a acestora este evidenţiată prin prezenţa: Capsella bursa - pastoris (traista ciobanului), Bellis perennis (bănuţei), Poligonum aviculare (troscot).
- Prezenţa speciilor de Agrostis Capillaris (iarba vântului), Festuca rubra (păiuşul roşu), Anthoxanthum Odoratum (viţelar), Trisetum flavescens (ovăscior auriu) indică pajişti amplasate pe soluri sărace în elemente minerale.
- În structura floristică a pajiştilor uscate şi cu grad redus de fertilitate se întâlnesc specii de Lotus corniculatus (ghizdei), Medicago lupulina (trifoi mărunt), Agrostis Capillaris (iarba vântului). De asemenea, prezenţa speciilor de firuţa şi Matricaria Chamomilla (muşeţel) indică pajişti amplasate pe soluri compacte, tasate.
Proporţia mai mare a unor specii în covorul vegetal indică următoarele tipuri de sol pe care sunt amplasate pajiştile respective: Taraxacum officinale (păpădia) - soluri bogate în materie organică; Portulaca oleracea (buruiana grasă) - soluri tasate şi grad scăzut de fertilitate; Stelaria media (rocoina) - soluri cu o bună mineralizare.
Dintre speciile din pajişti indicatoare pentru reacţia solului pot fi evidenţiate: Anagallis Arvensis - soluri foarte acide (pH<5); Veronica persica (ventrilica) - sol cu reacţie neutră (pH de 6,5-7,0); Sinapis arvensis (muştarul de câmp), Medicago Sativa (lucerna), Plantago media (pătlagina) - soluri cu reacţie bazică (pH>7).
Calitatea solului, determinată de o serie de indici fizici, agrochimici şi microbiologici, favorizează instalarea unei vegetaţii praticole specifice, care influenţează direct valoarea furajeră a pajiştilor permanente. Solurile umede, cu un drenaj scăzut, deşi prezintă o diversitate mare de specii, se găsesc într-un echilibru fragil. În perioada excesului de umiditate aceste pajişti sunt colonizate de specii de Juncus Sp. (pipirig), Ranunculus Sp. (piciorul cocoşului), Alopecurus Sp. (coada vulpii). De asemenea, pe solurile uscate dispar speciile mai puţin rezistente (Dactylis glomerata - golomăţul) şi se recolonizează rapid speciile mai rezistente (firuţa).
Reacţia solului favorizează dezvoltarea unei flore specifice rezistente acestor condiţii. Astfel, în România pajiştile permanente sunt amplasate, în proporţie de circa 70%, pe soluri cu reacţie acidă, care limitează proporţia de specii leguminoase, în favoarea altor specii, diverse (altele decât gramineele), cu valoare furajeră scăzută.

Fertilizarea raţională
Carenţele în elemente minerale ale solurilor pot constitui un factor al degradării floristice a pajiştilor. Se pot distinge două tipuri de carenţe:
1. carenţa de elemente minerale din sol (ex: lipsa unui element în soluţia solului);
2. carenţa indusă prin fertilizare, ca rezultat al blocajului unui element aflat în antagonism cu altul (ex: un exces pe K poate antrena un blocaj de Mg şi invers; raportul optim între K/Mg este între 2-3).
Gestionarea raţională a aplicării îngrăşămintelor (organice sau minerale) este o condiţie esenţială pentru creşterea productivităţii şi calităţii pajiştilor, în situaţia menţinerii unui echilibru optim al structurii floristice.
Aplicarea incorectă sau în exces a îngrăşămintelor, fără a ţine seama de condiţiile existente în pajiştea folosită (potenţial de producţie, structură floristică, mod de exploatare, condiţii naturale locale), duce la modificări importante şi nedorite ale florei.
Îngrăşămintele cu azot influenţează cel mai puternic producţia şi calitatea pajiştilor, ca urmare a modificărilor ce apar în compoziţia floristică. Astfel, dacă aceste îngrăşăminte favorizează speciile de graminee şi alte specii (diverse), asupra leguminoaselor acţionează negativ prin scăderea capacităţii de fixare a azotului atmosferic. De regulă, aplicarea unor doze mai mari de îngrăşăminte cu azot duce la creşterea ponderii speciilor nitrofile din pajişti.
În practică, prin aplicarea incorectă a îngrăşămintelor organice (care nu asigură uniformitatea împrăştierii) se stimulează puternic degradarea floristică a pajiştilor, prin apariţia unor specii fără valoare furajeră. Aceeaşi situaţie apare şi în cazul folosirii îngrăşămintelor organice lichide de fermă, când acestea se aplică pe timp însorit, favorizând dispariţia unor specii valoroase din pajişti.
În practica lucrărilor de întreţinere a pajiştilor, în vederea evitării degradării acestora, alternanţa celor două moduri de exploatare (păşunat şi cosit) asigură un echilibru optim pentru dezvoltarea speciilor valoroase în covorul vegetal.


EXPLOATAŢI CORECT PAJIŞTILE!
• Păşunatul neraţional amplifică degradarea pajiştilor, mai ales în situaţia necorelării corecte a încărcăturii de animale cu productivitatea pajiştii.
În timpul păşunatului, mai ales cel continuu, netarlalizat, animalele consumă speciile după apetisanţa lor (raigras peren - trifoi alb - timoftică). Astfel, consumul selectiv al acestora se face în defavoarea altor specii, cu o calitate mai slabă. În felul acesta plantele de valoare furajeră mai mare sunt supraconsumate, nu mai au timp de refacere a substanţelor de rezervă şi în scurt timp dispar. În locul acestora se instalează specii ce rezistă la suprapăşunat (pătlagina mare, bănuţeii), dar care au o valoare furajeră scăzută. Impactul negativ este mai mare în perioada secetei de vară.
Primăvara, păşunatul cu o încărcătură mai mică de animale faţă de potenţialul de producţie favorizează creşterea proporţiei de specii neconsumate, care constituie un rezervor de seminţe ce vor degrada flora pajiştii.
În condiţiile unui păşunat tarlalizat, când plantele au înălţimea de 10 cm, se asigură un consum bun şi pentru speciile cu valoare furajeră mai scăzută.
• Cosirea are ca scop mai ales producerea fânului, dar şi a permite ca unele specii productive să se menţină în covorul vegetal. Studiile demonstrează că înălţimea optimă de cosire (de la sol) este de 5-7 cm.
- O cosire razantă favorizează speciile indezirabile, ale căror rezerve nutritive se acumulează în sol, sub colet, şi duc la epuizarea gramineelor, cu valoare furajeră bună, ale căror rezerve se formează în colet.
- Cosirea sub 5 cm amplifică dezvoltarea unor specii cu frunzele dispuse în rozetă şi a celor cu rizomi (Rumex ssp., Taraxacum officinale, Elymus repens). Prin dispariţia unor specii valoroase se creează “goluri” în covorul vegetal, iar lumina, care pătrunde mai bine în sol, favorizează germinaţia unor seminţe de buruieni şi apariţia unor noi specii, invazive. Totodată, golurile şi parcelele cosite razant sunt expuse la o mai mare evaporaţie a apei din sol, mai ales pe timp de secetă. Aceste "goluri" în pajişti apar şi dacă, după cosire, fitomasa rezultată rămâne mai mult timp pe teren până la uscare.


FACTORI NATURALI DE DEGRADARE A PAJIŞTII
Condiţiile orografice şi cele de relief, cum sunt eroziunile (de suprafaţă sau de adâncime), degradează pajiştile, în zonele de deal şi de munte. Aceste eroziuni sunt provocare, de cele mai multe ori, de întreţinerea/exploatarea defectuoasă a pajiştilor, şi mai puţin de condiţiile naturale excesive.
Seceta prelungită sau o inundaţie temporară, îngheţurile puternice (cu acoperire prelungită a plantelor) constituie factori naturali ce conduc la degradarea totală a unor suprafeţe de pajişti sau care creează "goluri" în covorul vegetal. Seceta prelungită a verii duce la scăderea drastică a producţiei pajiştilor şi a calităţii furajului (reducerea conţinutului de proteină brută, mai ales a speciilor de leguminoase din pajişti şi creşterea conţinutului de celuloză brută).

Un articol publicat în revista Ferma nr. 20/203 (editia 15-30 noiembrie)

Vizualizat: 1366 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga VIITOR PENTRU SATE - VRANCEA Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?