Seceta îi provoacă insomnii lui Tuchiluş

În timp ce sectorul zootehnic îi aduce mari satisfacţii şi beneficii economice, fie că vorbim de vaca de lapte sau, mai nou, de creşterea caprinelor, în care şi-a pus mari speranţe, Gavrilă Tuchiluş este greu încercat pe partea de cultură mare din cauza secetei pedologice accentuate cu care se confruntă de ani de zile.

N-a mai plouat din decembrie!

„În zona în care ne aflăm noi, factorul limitativ la producţia vegetală este apa. Anul trecut, pe vremea asta (la început de februarie - n.r.) starea culturilor era foarte bună. Plantele erau răsărite, înfrăţite, câmpul era verde. Astăzi când vorbim, din cele 1.500 de hectare însămânţate în toamnă cu grâu, o mare parte din suprafaţă este în curs de răsărire, deci pământul este negru. La rapiţă, din 800 de hectare nu cred că vom rămâne cu mai mult de 300 de hectare. Noi de la 1 septembrie şi până la 1 februarie am avut doar ploaia din luna decembrie, care a fost de 57 de litri!", spune Gavrilă Tuchiluş.

Deficit major de apă în sol

"Din cauza secetei pronunţate cu care ne confruntăm an de an, am renunţat parţial la arătură, în sensul că facem alternativ, un an intrăm cu plugul şi un an doar scarificăm. Din determinările noastre, mai jos de 27 de cm nu avem deloc apă în sol”, a constatat administratorul şi directorul general al societăţii Agrimat Matca, care are în exploatare o suprafaţă agricolă de 4.000 de hectare, în raza localizăţilor Matca, Drăgăneşti, Barcea, Cudalbi şi Valea Mărului.

Apa versus tehnologia de top

Lipsa precipitaţiilor este un fenomen obişnuit în această regiune. Cu toate astea, anul trecut a fost unul cu producţii destul de bune. Acum, însă, la început de primăvară, perspectivele nu sunt deloc favorabile.

„Avem un sol foarte bun, avem tehnologie nouă, hibrizi performanţi şi specialişti de primă mână. Dar chiar şi aşa, de când sunt aici, de 31 de ani, doar în doi ani am obţinut o medie de 10 tone de porumb la hectar şi 6,5 tone la grâu. Dacă privim media multianuală, suntem undeva la 5,2 tone la hectar la porumb iar la grâu sub 5 tone. Cu preţurile actuale nu putem să trăim aşa!", afirmă Tuchiluş.

Dacă nu rezolvăm problema irigaţiilor, în câţiva ani voi fi nevoit să vând terenul la arabi şi la chinezi, pentru că nu mai pot continua astfel!

GAVRILĂ TUCHILUŞ

Director general Agrimat Matca

Investiţii mari, bani pierduţi

"Avem nevoie urgent de precipitaţii pentru a porni lucerna în vegetaţie, la fel şi cerealele păioase. Dacă situaţia nu se schimbă, nu ştiu dacă mai semăn ceva în primăvară sau dacă mai fertilizez culturile. Noi dăm fracţionat îngrăşămintele la păioase. Dar nu ştim cum va fi anul acesta. Dacă aplicăm îngrăşământul şi plantele nu sunt bine înrădăcinate o facem degeaba. Sunt bani pierduţi”, a remarcat inginerul agronom, amintindu-şi totodată că în 2020 a investit nu mai puţin de două milioane de euro în sectorul vegetal şi a scos doar 700.000 de euro!

Care e soluţia salvatoare?

O posibilă soluţie pentru problema sa ar fi reabilitarea sistemului de irigaţii, despre care specialistul gălăţean ne-a tot vorbit. „Staţia de bază de la Vânători este în continuare stricată, nu ştiu când va fi reparată. Am studiul de fezabilitate pentru reabilitare încă din 2015 şi, chiar dacă a fost agreat de către toţi miniştrii agriculturii care au fost în funcţie până acum, niciunul nu l-a pus în practică. Am vorbit acum şi cu domnul Chesnoiu şi sper ca de data asta lucrurile să se mişte cu adevărat”, a precizat Tuchiluş.

Biogazul nu este o soluţie

Creşterea preţurilor la îngrăşăminte nu a afectat încă bugetul societăţii, deoarece Gavrilă Tuchiluş şi-a asigurat inputurile înainte de izbucnirea acestei crize. „Am dat avans şi ne-am securizat preţurile la îngrăşăminte”, a explicat el.

Pentru a-şi asigura independenţa energetică ar putea construi o instalaţie de biogaz, doar că, în acest caz, investiţia în sine e destul de costisitoare, la fel şi mentenanţa. „Nu se poate face biogaz cu un randament maxim doar din dejecţii. Trebuie să ai energie, care vine din boabele de porumb, din boabe de triticale şi aşa mai departe. Iar eu aici, cu seceta cu care mă lupt, mi-ar fi greu să mă apuc de construirea unei instalaţii de biogaz. Pentru noi nu este o soluţie. În schimb, ne gândim foarte serios să investim în panouri fotovoltaice. Avem suprafaţă mare de acoperişuri pe care să montăm aceste panouri prin care să ne producem energia. Pentru că toate aceste scumpiri le resimţim în costul de producţie a laptelui”, a subliniat administratorul lui Agrimat Matca.

Situaţia este atât de dramatică din cauza secetei, încât Gavrilă Tuchiluş a fost nevoit deja să renunţe la arătură pentru a păstra apa din sol pe termen cât mai lung. Doar o dată la doi ani intră cu plugul.

28.000 HA AR PUTEA FI IRIGATE!

Proiectul de irigaţii al lui Tuchiluş îşi propune ca apa să fie luată din Siret, din barajul de la Movileni, după care să treacă printr-o conductă de 14 km în canalul actual. Infrastructura există. De la ultima staţie şi până la mijlocul judeţului apa ar curge gravitaţional, cu pierderi zero. În prima fază, asta ar însemna irigarea unei suprafeţe de 14.000 ha. În a doua etapă ar putea fi irigate încă 14.000 ha. Atunci apa ar ajunge până în bazinul legumicol Matca. În lipsa unui sistem de irigaţii complex, singura posibilitate de a uda acum culturile este cu ajutorul unui pivot şi folosind apele pluviale colectate într-o lagună.

Producția de lapte de la Agrimat Matca și-a găsit calea spre valorificare în propria fabrică de procesare. Click AICI şi află care sunt investițiile cu care Gavrilă Tuchiluș face economii în ferma de lapte?

un articol de

LIVIU GORDEA