Sămânţa recoltelor bogate

În semănăturile de toamnă, dacă pământul nu a îngheţat, iar stratul de zăpadă este prea gros şi există pericolul de epuizare şi asfixiere a plantelor, literatura de specialitate recomandă tăvălugirea zăpezii de pe culturi. În condiţii de temperaturi scăzute, „plapuma” de nea, acolo unde există, protejează culturile contra îngheţului. Pe terenurile în pantă se pot efectua benzi tăvălugite de-a lungul curbelor de nivel, pe care zăpada se topeşte mai încet, pentru o mai bună reţinere a apei în sol şi pentru prevenirea eroziunii solului.
Dacă temperaturile se menţin ridicate, atacul de Zabrus tenebrioides se manifestă şi în această lună de iarnă şi, după caz, se impune efectuarea de tratamente când pragul de dăunare este atins.

Nutriţie echilibrată cu doze bine calculate

În prezent, prea puţini fermieri respectă în totalitate regulile tehnice şi ecologice solicitate de agricultura modernă, unde aşa-numitul sistem de nutriţie a plantelor implică proceduri şi strategii mai numeroase. Aceste scheme noi de fertilizare răspund atât cerinţelor de ordin economic, prin reducerea costurilor, cât şi necesităţii de a reduce poluarea. Un exemplu de eroare tehnologică întâlnim la fertilizarea cu azot, unde dozele mari aplicate primăvara levighează în profunzime, poluând solul, sau se pierd în atmosferă, azotul amoniacal poluând aerul.
În ţara noastră, stabilirea dozelor de îngrăşăminte se face în funcţie de starea de fertilitate a solului, de caracteristicile soiului cultivat, de planta premergătoare, de cantitatea de precipitaţii căzute şi de disponibilul apei din sol ş.a. După diferiţi autori ai literaturii de specialitate, pentru a produce 1000 kg de boabe şi paiele aferente, grâul extrage din sol între 24,5 şi 30,7 kg azot (în medie 25 kg).
Coeficienţii de utilizare a azotului au valori între 30 şi 50%.
Deoarece în foarte multe ferme nu s-au efectuat sau nu s-au reînnoit de mulţi ani analizele agrochimice ale solului, prezentăm dozele totale de îngrăşăminte chimice cu azot necesare în cultura grâului, pe grupe de soluri:
- pe luvosoluri (soluri luvice şi bune luvice): 90-100 kg/ha;
- pe cernoziom (cernoziom cambic şi cernoziom argiloiluvial (pp): 80-90 kg/ha;
- pe aluviosol (sol aluvial): 80-90 kg/ha;
- pe cernoziom freatic umed: 150-200 kg/ha;
- pe gleiosol (lăcovişte) şi pe vertisoluri: 40-160 kg/ha;
- pentru culturile de orz, doza totală de azot va fi de 80-120 kg/ha.
Dozele de îngrăşăminte cu azot se stabilesc în funcţie de nivelul producţiei planificate, de cerinţele soiurilor şi de sistemul de cultură (irigat sau neirigat).
Pentru calcularea dozelor de azot, cercetătorii de la Fundulea propun folosirea relaţiei: DN = 30 x Rs - Ns - Ngg + Npr, unde DN - doza de azot (kg/ha); Rs - recolta scontată (t/ha); Ns - aportul solului în azot, apreciat la 20 kg pe solurile sărace şi 60 kg pe solurile bogate; Ngg - aportul de azot al gunoiului de grajd, evaluat la 2 kg/t la aplicarea directă şi 1,5 kg/t când se aplică la planta premergătoare; Npr - corecţia în funcţie de planta premergătoare; după leguminoase, doza se diminuează cu 25-30 kg/ha, iar după prăşitoare se adaugă 15-25 kg. În regim irigat, cantitatea calculată se măreşte cu 30-40 kg/ha.

Fertilizarea fazială, în funcţie de stadiul plantelor

La sfârşitul iernii, respectiv începutul primăverii, se va administra diferenţa de doză faţă de cea aplicată în toamnă şi se va avea în vedere:
- când densitatea este mare, se întârzie aplicarea îngrăşămintelor până la terminarea înfrăţirii, reducând astfel înălţimea pentru a preveni căderea plantelor;
- când culturile sunt rare sau plantele sunt debile, este motivată aplicarea devreme, pentru a stimula înfrăţirea/formarea a cât mai multor fraţi fertili;
- pe solurile acide se vor folosi îngrăşăminte cu reacţie alcalină, iar pe solurile alcaline se vor aplica fertilizanţi cu reacţie acidă.
Principalele îngrăşăminte cu azot care pot fi folosite la fertilizarea în vegetaţie sunt:
- azotat de amoniu (nitrat de amoniu): conţine 33-35% substanţă activă (s.a.), din care 1/2 sub formă amoniacală şi 1/2 sub formă nitrică; se aplică pe toate solurile;
- nitrocalcamoniu (nitrocalcar): conţine 17-20,5% s.a., din care 1/2 sub formă amoniacală şi 1/2 sub formă nitrică. Reacţia fiziologică este bazică. Se aplică pe soluri cu reacţie acidă;
- sulfat de amoniu: conţine 20-21% s.a. sub formă amoniacală; are reacţie fiziologică acidă şi se aplică pe soluri cu reacţie neutră şi alcalină;
- uree: conţine 56,6% s.a. sub formă amidică şi se aplică pe toate solurile.
Rezultatele experimentale din ţara noastră arată că sporul de recoltă obţinut prin aplicarea unui kilogram de azot s.a. se situează între 9 şi 21 kg de boabe.
Îngrăşămintele complexe cu raport favorabil azotului (2:1:0 sau 3:1:0) pot fi folosite pe solurile unde nu s-au aplicat îngrăşăminte cu azot şi cu fosfor în toamnă. În aceste situaţii, chiar dacă fosforul va fi utilizat în mică măsură, acest important element nu se pierde, ci rămâne în sol şi va fi valorificat de planta care urmează în rotaţie.

Date tehnice orientative privind semănatul culturilor din epoca I

Spre a evidenţia cât de importantă este sămânţa pentru a obţine recolte eficiente economic şi de bună calitate, la procurarea soiurilor/hibrizilor este bine să ţinem cont că materialul semincer e punctul de plecare pentru a obţine o nouă recoltă. Reamintim că în sămânţă este acumulată, sub formă de posibilitate, capacitatea de producţie a soiului, pe care o putem materializa printr-o tehnologie adecvată. Aşadar, să avem în vedere următoarele:
- cerinţele soiului (hibridului) faţă de factorii de vegetaţie să fie similare condiţiilor în care se găseşte ferma;
- lotul de sămânţă să aibă însuşiri fizice şi biologice între limitele acceptate pe plan internaţional, respectiv să fie dintr-o verigă biologică superioară, cu puritate biologică ridicată, cu puritate fizică, energie germinativă, facultate germinativă şi putere de străbatere conform normelor acceptate;
- sămânţa să fie mare, de culoare specifică soiului, cu luciu caracteristic şi fără pete;
- să fie sănătoasă sub aspect fitosanitar;
- dacă la cumpărare sămânţa a fost tratată, să fie specificată substanţa folosită, data şi când a fost tratată; de asemenea, să fie evidenţiate data când a fost analizată şi laboratorul care a emis certificatul de calitate.
Fără aceste documente, riscul de a cumpăra sămânţă cu vicii ascunse este mare, respectiv să munceşti un an şi să nu obţii rezultatele dorite.
Speciile care se seamănă în epoca I (vezi tabele) şi la care se face aprovizionarea în prezent sunt:
- Cereale: grâul, secara, orzul, orzoaica şi ovăzul de primăvară;
- Leguminoase: mazărea, năutul, bobul, latirul, lintea şi lupinul;
- Plantele tehnice: rapiţa de primăvară, inul pentru ulei şi pentru fibre, cânepa, şofrănelul, camelina, macul şi unele specii aromatice şi medicinale.
Sămânţa adusă în fermă trebuie păstrată în magazii curate, dezinfectate şi ferită de îngheţ.

ŞTIAŢI CĂ...

• Sorgul pentru boabe este a cincea cereală cultivată în lume, după grâu, orez, porumb şi orz, iar în SUA este a treia, după grâu şi porumb;
• Arealul mare de cultivare a sorgului în lume (45 milioane de hectare) se datorează rezistenţei foarte mari la secetă, planta fiind denumită şi “cămila lumii vegetale”, cât şi compoziţiei chimice deosebite a boabelor, asemănătoare cu cea a porumbului (73,8% amidon, 12,3% proteină, 3,9% lipide);
• Recolta de boabe reprezintă 2,5% din consumul total de cereale la nivel mondial; circa 53% din producţia totală este utilizată în alimentaţie, 34% în furajarea animalelor, iar 2% ca materie primă în industria uşoară;
• În anul 2016, România a găzduit primul Congres European al Sorgului, la care au participat peste 200 de invitaţi din ţări precum China, Australia, Argentina, Canada, Rusia sau Ucraina.
Având în vedere suprafeţele mari lipsite de irigaţii din România şi anii secetoşi tot mai frecvenţi, această cultură poate fi cultivată cu mai multă încredere şi la noi.

TABELUL 1: SEMĂNATUL CEREALELOR DE PRIMĂVARĂ

TABELUL 2: SEMĂNATUL LEGUMINOASELOR PENTRU BOABE

TABELUL 3: SEMĂNATUL PLANTELOR TEHNICE

TABELUL 4: SEMĂNATUL PLANTELOR AROMATICE ŞI MEDICINALE

Articol publicat în revista Ferma nr. 2/251 (ediţia 1-14 februarie 2020)