Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Să gestionăm cu grijă azotul destinat plantelor

Publicat: 16 iulie 2018 - 18:25
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Rolul azotului în nutriţia plantelor este bine cunoscut, fiind un factor important în creşterea şi dezvoltarea acestora şi în sporirea masei vegetale. Azotul contribuie la creşterea conţinutului de albumină, clorofilă, alcaloizi, vitamine etc. şi intră în compoziţia protoplasmei şi a acizilor nucleici. De fapt, fără azot, nu există substanţă vie. 

Azotul este absorbit de plante sub formă nitrică (NO3-) sau sub formă amoniacală (cationi NH4+), fiind necesar pe întreaga perioadă de vegetaţie a plantelor, dar în cantităţi moderate.
Excesul de azot duce la creşterea luxuriantă a plantelor, făcându-le mai puţin rezistente la cădere, la atacul de boli şi dăunători, şi determină o întârziere a maturizării. La insuficienţa sau în lipsa azotului, plantele se dezvoltă anevoie, au frunze mici, galbene, cu nervuri roşii şi în final duc la o recoltă slabă.
În sol, azotul ajunge din diverse surse. Însă indiferent care sunt căile prin care ajunge aici, la dispoziţia plantelor, trebuie întreprinse toate măsurile care să asigure reducerea la maximum a pierderilor la azot.

administrarea de azot_b

Principalele căi de pierdere a azotului din sol
• Denitrificarea constă în transformarea de către bacterii a unei părţi din nitraţii rezultaţi din mineralizarea humusului şi a materiei organice din sol în azot gazos (5-10%), care se volatilizează. Procesul este: NO3 » NO2 » NO » N2O » N2. Denitrificarea nitraţilor are loc, deci, până la oxizi inferiori (NO) şi până la azot molecular (N2), care se pierde în atmosferă. Procesul respectiv are şi rol pozitiv, deoarece protejează mediul de acumularea în exces a nitriţilor şi nitraţilor.
Atenţie! NU trebuie să se ajungă la situaţia de a avea exces de nitraţi ca urmare a aerisirii exagerate a solului, care intensifică mineralizarea materiei organice şi a humusului cu eliberarea de elemente nutritive peste nevoile plantelor, sau să se administreze îngrăşăminte peste posibilităţile de consum ale plantelor. Denitrificarea se manifestă mai intens pe solurile argiloase, bogate în materie organică şi tasate, unde aerisirea este deficitară. Pe asemenea suprafeţe sunt necesare lucrări de afânare.
Odată cu denitrificarea are loc şi o creştere a pH-ului solului.
• Amonificarea se produce prin descompunerea materiei organice din sol de către microorganisme şi eliberarea de amoniac (NH3), folosit la sinteza de aminoacizi şi substanţe proteice. În sol, din amoniacul rezultat, o parte este folosit de plante sub formă de săruri amoniacale, o parte este neutralizat de acizii organici din sol, iar o altă parte se poate pierde în atmosferă, mai ales cel rezultat din descompunerea materiei organice existentă la suprafaţa solului.

administrarea de azot_b
Este necesară şi aici o dirijare, prin lucrări de afânare moderată, a procesului de descompunere a materiei organice!
• La administrarea îngrăşămintelor chimice sub formă de uree are loc hidrolizarea enzimatică a acestora astfel: (NH2) 2CO + 2H2O » urează » 2NH4+ + 2 NH- + CO2.
Amoniul rezultat se poate volatiliza cu pierderi de 30% din azot. Procesul are loc atunci când se aplică uree la o temperatură mai mare de 15oC şi nu este imediat încorporat în sol la peste 5 cm adâncime. Ureea granulată este mai rezistentă.
• Prin levigare (spălare), formele de azot uşor solubile (nitraţii) sunt deplasate în adâncime, la peste 1,5-2 m, adică peste nivelul la care se dezvoltă sistemul radicular al plantelor. Prin aceasta se pot produce pierderi de azot de 5-10%, care poluează apele freatice. Acest proces are loc mai ales în perioada rece a anului, când cantitatea de precipitaţii depăşeşte 150-170 mm. De aceea, se recomandă ca îngrăşămintele uşor solubile să se aplice în doze mai mici, în mai multe etape!
• Când pe solurile carbonatice se aplică îngrăşămintele minerale cu amoniu (NH4+), au loc pierderi de azot sub formă de amoniac (NH3), din cauza carbonaţilor existenţi în sol astfel: (NH4)2 SO4 + CaCO3 » CaSO4 + 2NH3 + CO2 + H2O. Sulfatul de amoniu aplicat reacţionează cu carbonatul de calciu din sol şi rezultă sulfat de calciu şi amoniac, care se volatilizează.
• La suprafaţa solului îngheţat au loc pierderi de azot prin spălare, atunci când în perioada de iarnă - primăvară se aplică îngrăşăminte minerale cu azot pe teren în pantă şi solul este acoperit cu zăpadă. Odată cu topirea zăpezii, apa rezultată antrenează îngrăşămintele la vale. De aceea trebuie evitată această practică!
• Pierderi de azot pot avea loc şi în urma eroziunii de suprafaţă a solului, cât şi prin deflaţie (vânt). Pe terenurile în pantă, apa din precipitaţii produce eroziunea solului şi odată cu stratul de sol erodat antrenează şi îngrăşămintele minerale aplicate. Şi vântul, odată cu particulele de sol, antrenează şi îngrăşămintele chimice. Sunt necesare măsuri antierozionale, iar îngrăşămintele să fie aplicate în doze mai mici şi mai des.
• Pierderi importante de azot au loc şi atunci când nu se manifestă spirit gospodăresc în administrarea îngrăşămintelor. La încărcare, descărcare şi transport se pot înregistra pierderi nejustificate. La fel se întâmplă şi când se aplică îngrăşăminte neraţional, într-o singură doză, în perioadele când consumul plantelor este redus, o parte se pierd prin levigare şi volatilizare.
Atenţie! Gunoiul de grajd împrăştiat pe teren şi neîncorporat în sol înregistrează importante pierderi de azot. Când s-a încorporat după 24 de ore, pierderile au fost de 11-16%, iar după 72 de ore, de 22-26%. Valoarea gunoiului de grajd este socotită sută la sută când se încorporează imediat în sol, scade la 70% când se încorporează după 24 ore şi se reduce la 50% după patru zile.
• Se pot socoti pierderi de azot şi atunci când resturile vegetale sunt strânse de pe teren sau, şi mai grav, sunt arse. Ele sunt sursă de materie organică din sol, care, prin descompunere asigură elementele nutritive pentru plante şi formarea de humus. Putem concluziona că pentru reducerea pierderilor de azot este necesar să se efectueze cât mai puţine lucrări asupra solului, să se menţină un regim optim de umiditate, iar îngrăşămintele cu azot să fie aplicate în doze mai mici şi în mai multe etape, corelate cu perioadele de consum ale plantelor!


FOLOSIŢI ÎNGRĂŞĂMINTE CU ELIBERARE TREPTATĂ!
Noile sortimente de îngrăşăminte cu azot sunt cu eliberare treptată (peliculă de ulei) şi controlată, datorită inhibitorilor de nitrificare. În prezenţa acestor inhibitori, eliberarea azotului durează până la 120 de zile, faţă de 7-10 zile în lipsa lor. În acest fel se poate reduce doza de azot la 1/3 sau 1/2. Costurile foarte ridicate cu procurarea şi aplicarea îngrăşămintelor cu azot ne obligă să întreprindem toate măsurile care asigură reducerea la maximum a acestor pierderi.


ŞTIAŢI CĂ...
• Deşi plantele nu se hrănesc cu materia organică din sol, ea reprezintă totuşi substanţa din care, sub acţiunea microorganismelor, are loc descompunerea ei cu eliberarea de elemente minerale nutritive şi formarea humusului.
• Plantele îşi asigură 97-98% din corpul lor din dioxid de carbon şi apă, în procesul de fotosinteză, şi numai 2-3% din rezervele minerale din sol şi prin fertilizarea foliară.
• Materia organică din sol are o capacitate de reţinere a apei cu 20% mai mare.
• Aplicarea a 30 tone de gunoi de grajd bine fermentat aduce în sol 3000 kg de humus.
• Acumularea în sol a 10-15 tone/ha de materie organică este echivalentă cu aplicarea a 40-50 tone/ha de gunoi de grajd.
• Administrarea a 1000 kg de paie este echivalentul a 120 kg de humus.
• De la o tonă de resturi vegetale se acumulează în sol 200 kg de humus. Resturile vegetale de la o cultură bună de grâu asigură 1700 kg de humus, la porumb 1800 kg/ha de humus, iar de la sfecla de zahăr 1200 kg/ha de humus.
• Pe un sol de tip cernoziom, pe stratul 0-100 cm se găsesc 426 tone de humus la hectar.
• Aplicarea fiecărei tone de gunoi semi-fermentat aduce în sol 3,5 kg azot, 2 kg P2O5 şi 5-6 kg K2O.
• Pentru menţinerea bilanţului de humus în sol sunt necesare 8-10 tone/ha de materie organică pe an. Din resturile vegetale se asigură până la 4-5 tone/hectar, iar diferenţa de necesar trebuie asigurată prin adaos, dacă dorim să avem un sol fertil.
• Humusul apare ca o substanţă organică coloidală amestecată cu nisip, argilă şi altele. El conţine 93% substanţă organică şi 7% substanţe minerale. Humusul încorporează peste 90% din azot şi 30-65% din fosfor. De asemenea, humusul reţine de patru-şase ori mai multă apă şi întârzie cu două săptămâni efectele secetei.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/214 (ediţia 14-31 mai 2018)

 

Vizualizat: 91 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Delfini la Sulina, Delta Dunării

Delfini la Sulina, Delta Dunării

Delfini la Sulina, Delta Dunării #danubedelta #delfini #sulina

Video: Calin Ene

Revista Ferma și o echipă de pasionați de turism prietenos cu mediul îți aduc zilnic delta la tine acasă și te invită, totodată, acasă în Sulina Fabuloasă, într-un inedit Drum De Deltă, un proiect de vacanță cum nu se poate mai necesar după o perioadă lungă care ne-a pus la grea încercare pe toți.

Citeste despre proiect aici: https://www.revista-ferma.ro/proiecte-ferma/drum-de-delta-vezi-si-evadezi

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Ridichea furajera - cea mai buna cultura pentru inverzire Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?