Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

RĂZBOIUL ECONOMIC e o realitate incontestabilă!

Publicat: 09 august 2019 - 08:23
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

De altfel, oricât ar părea de aiurea, pacea nu există! Doar iluzia unei stări domestice în care lumea muncește pentru o viitoare conflagrație. Însă o anumită liniște creatoare, da, putem spune că se mai poate găsi între două lupte pe ceva anume.

Omenirea este prin natura ei un loc al conflictului. Concurența este o parte din această continuă luptă pentru a fi în vârful piramidei trofice. Iar războiul economic e parte din natura umană. Necesitatea de a avea, de a stăpâni resurse, de a avea spațiu vital sunt firești și, de aici, o veșnică luptă. Și cine crede că e loc de pace între două războaie, nu poate fi decât pierdut. Fiecare adiere înseamnă ceva. Iar cine se crede parașutat într-o oază a abundenței va avea soarta Cezarului și norocul Sisifului.

BANI-MANCARE_bTot ceea ce există pe raft, ca o explozie a bunăstării, este acolo doar pentru că cineva se luptă în fiecare zi pentru o bucată de pace. Disperarea de a fi leagă fluent nevoile de care știu să se folosească cei care conduc jocul acesta. Aproape că îi văd cum butonează veseli, cu dexteritate, pe un device universal, ca niște dumnezei, fiecare clipă din traiul nostru plin de chin și ceva fericire procreativă! Ei știu că nevoile acestea care ne supun trebuie mânuite. Iar hrana este una din cele mai stringete nevoi umane, una atavică și de nestăpânit. Ea trebuie satisfăcută și va fi liniște.

Pentru că atâta timp cât oamenii au ce mânca, simțul natural de a ne apăra resursele este diminuat, chiar dus spre atrofiere. Această amorțire, coroborată cu limitarea forței de reacție armată, ne face să fim extrem de expuși la manevrele celor care acaparează accesul spre bunăstare ca pe o bulă a tuturor bulelor! Dar să nu avem iluzii că am putea face ceva individual sau național. Mondializarea economiei, răpunerea cercetării locale, a capacităților de creație și limitarea alternativelor ne obligă să fim parte a unei familii de popoare ca să putem avea un acces la bunăstare. Războiul economic a ras aproape tot în țara noastră și am devenit dependenți de tehnologiile și de resursele administrate de învingători.

Ce putem face cu adevărat - dar aici e o bubă gravă națională, ar fi să ne unim și să încercăm minimizarea acestor pierderi prin dezvoltarea de tehnologii locale. Dar e deja o altă iluzie!

Viața e prea scurtă pentru a le cere oamenilor sacrificii la infinit. Iar omul modern vrea totul de la început, înrobindu-se pentru tot restul vieții. Robia pe timp de pace e mai gravă decât orice altă robie. Să te simți legat ca o vacă în pripon de proprietăți și bănci e așa de firesc încât libertatea dintre două „priponiri” pare o boală ciudată!

Vizualizat: 1852 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



reclama header after big part 2 subpage - AMADA

Video

Micul oier Emanuel Miclăuş visează medicina

Micul oier Emanuel Miclăuş visează medicina

Emanuel Miclăuş, la vârsta de 14 ani, se bucură de cei doi berbeci şi cele 63 de oi de Brează de care are mare grijă.

”De la şapte ani mă ocup de animale, de agricultură, de tot. Toamna le ţinem aici la Haţeg, la fratele meu.Pe timp de iarnă, primăvara şi vara le avem acasă sau la munte. Nu e chiar aşa de greu. Dimineaţa mă trezesc, mă duc la şcoală, vin după-amiaza şi le fac curăţenie, le dau apă, merg cu ele pe câmp, apoi învăţ. Vreau să mă fac medic veterinar, să urmez Facultatea de Medicină”, ne-a mărturisit Emanuel Miclăuş.


Caracteristici si recomandari pentru hibrizii Pioneer Deutz-Fahr 6125 C - ediţie specială în culori Hürlimann Climate FieldView - simplificarea procesului decizional din ferme
Preţul îngrăşămintelor

Preţul îngrăşămintelor a crescut, ce veţi face?