Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Producţii avem. Unde şi cum le depozităm?

Publicat: 10 noiembrie 2011 - 14:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Pentru ca activitatea de cultivare a legumelor şi fructelor să fie rentabilă, fermierii au nevoie să-şi depoziteze produsele o perioadă de timp, până când cererea se întâlneşte cu oferta

Click pe poza pentru galerie!

În ce condiţii şi cum ar trebui să îşi păstreze cultivatorii roadele muncii lor, prezentăm în rândurile ce urmează.


Legumicultorii vând pe unde apucă

„Fără spaţii de depozitare adecvate, noi nu putem păstra legumele decât câteva zile, deci suntem nevoiţi să vindem în orice condiţii
Mirela Vereş

În opinia Mirelei Vereş, director Grupul de valorificare a legumelor Maramureş SRL, legumicultorii din zona Maramureş îşi valorifică produsele „pe şanţ şi prin pieţe neorganizate”. „Ca şi ceilalţi producători din ţară, şi noi, cei din Maramureş, ne vindem produsele tot pe şanţ şi prin pieţe neorganizate, pe unde apucăm. De ce? Pentru că noi nu avem acces în pieţele organizate, acolo fiind preferaţi intermediarii.

Plus că ni se cer taxe peste taxe. La Baia Mare există o piaţă de gros, numai că foarte greu se poate obţine un loc acolo. De fapt, samsarii cumpără câte 20 de tone de la producători, pe care apoi le revând în piaţă”, afirmă Mirela Vereş.

Fără capacităţi de depozitare a produselor nu se poate vorbi de rentabilitate în legumicultură. „Este clar că noi avem nevoie de depozite, dotate corespunzător, în anumite condiţii de temperatură şi umiditate, unde să putem păstra marfa şi unde s-o putem pregăti pentru supermarketuri. Fără aşa ceva, pur şi simplu nu putem fi rentabili, ci doar muncim ca să supravieţuim. Fără spaţii adecvate de depozitare, noi nu putem vorbi de păstrarea legumelor.

Acum le putem ţine doar câteva zile, după care trebuie neapărat să le vindem”, susţine Mirela Vereş. Reprezentantul Grupului de valorificare a legumelor Maramureş detaliază: „Personal, am purtat discuţii cu cei de la Cora, pentru o colaborare, dintre noi, ca producători şi ei, comercianţi.

Ei bine, aceştia mi-au spus că au nevoie de trei lucruri: cantitate, calitate şi ritmicitate. Numai că noi, fără depozite şi organizare, nu suntem în stare să respectăm aceste condiţii”.

După Mirela Vereş, soluţia nu poate fi decât una singură: producătorii să-şi construiască depozite cu sprijinul statului. „Cei din Ministerul Agriculturii ştiu situaţia noastră. Pentru a putea fiinţa în continuare trebui să ne constituim în grupuri de producători şi trebuie mai departe să fim sprijiniţi financiar pentru a ne putea construi depozite.

Să pună şi oamenii bani, dar să ne dea şi statul o parte, că numai noi, singuri, nu putem face rost de atâţia bani. O hală de 600-700 de metri pătraţi costă peste 500 de mii de euro, din care avem nevoie să fim ajutaţi cu o parte. De unde să pună 30 de producători banii necesari, fie şi acel procent cât i-ar reveni producătorului?”, se întreabă Mirela Vereş.

 

Fructele, sub atmosferă controlată


„În ceea ce priveşte costurile depozitării, acestea se ridică la 0,2 lei+TVA pentru un kilogram de fructe
Vasilică Hanganu

Pentru Vasilică Hanganu, director SC Heliantus Reghin, care deţine 200 hectare de pomi fructiferi (măr, păr, nuc, cireş), depozitarea produselor este vitală. „În perioada de faţă, de exemplu, noi nu vindem deloc mere, pentru că toată lumea are acum mere. Astfel, depozităm întreaga producţie în spaţii cu atmosferă controlată, până în luna iunie 2012, când vom trece la comercializarea merelor”, afirmă Vasilică Hanganu, directorul unităţii, un inginer agronom care practică pomicultura de 30 de ani.

Până când piaţa va fi favorabilă desfacerii, produsele SC Heliantus Reghin - mere, pere, nuci şi cireşe - sunt păstrate într-un depozit special, care nu permite alterarea calităţii fructelor. „Deţinem un depozit cu atmosferă controlată, cu o capacitate de 6 mii de tone. Acest lucru ne permite să începem desfacerea mai târziu, când piaţa cere.

Tehnic, spaţiile de depozitare trebuie să îndeplinească câteva condiţii de temperatură (1-3 °C), de umiditate şi de reducere a CO2 la 2 la sută şi O2 la 2 la sută. Practic, pe timpul păstrării în depozite trebuie ca funcţiile fiziologice ale fructelor să fie oprite aproape în totalitate, pentru a-şi conserva calitatea. Cu precizarea că nu folosim nici un alt produs, chimic ori de altă natură”, explică Vasilică Hanganu.

Cum îşi valorifică Heliantus producţia? „Pe piaţa internă, dar există posibilităţi şi de export. Circa 20 la sută din producţie merge la industrializare, pentru suc de mere, iar diferenţa la vânzare liberă. Anii precedenţi am livrat la export. Acum, vindem pe piaţa internă. Ca să fim profitabili, trebuie neapărat să nu vindem sub 1,4 lei kilogramul, deoarece am lucra în pierdere. De regulă, se vinde la circa 2 lei kilogramul, un preţ bun”, afirmă Vasilică Hanganu.

Actualmente, SC Heliantus deţine 200 hectare de pomi fructiferi, după cum urmează: 15 hectare cu prun, 9 hectare cu nuc, 3 hectare cu cireş şi 173 cu măr.

 

Cum trebuie păstraţi tuberculii?

„Temperatura ridicată intensifică respiraţia, transpiraţia, activitatea microorganismelor şi scurtează repausul germinal
Luiza Mike, director Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare a Cartofului, Târgu-Secuiesc

Luiza Mike, director Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare a Cartofului Târgu-Secuiesc, susţine că păstrarea tuberculilor de cartof pe o perioadă de timp cuprinsă între două şi nouă luni, creează mari dificultăţi, având în vedere conţinutul ridicat de apă, pierderile putând ajunge până la 10 la sută în condiţii de păstrare normală şi mai mari de 10 la sută în condiţii necorespunzătoare.

Luiza Mike afirmă că factorii de mediu din depozitele de păstrare care influenţează păstrarea tuberculilor sunt temperatura, umiditatea, aerul şi lumina. „Când aceşti factori nu sunt optimi, pot surveni: zbârcirea, înverzirea, încolţirea, brunificarea şi înnegrirea tuberculilor. În timpul depozitării, temperatura din masa de tuberculi trebuie controlată zilnic în primele 2-3 săptămâni, apoi de două ori pe săptămână, ea fiind un indiciu al modului de păstrare.

Dacă în timpul depozitării temperatura urcă peste 5-6 °C, este simptomul unui început de putrezire. Măsurile de reglare a temperaturii sunt în funcţie de modul de păstrare. La cartoful destinat consumului, condiţiile optime de păstrare sunt: temperatura 3-8 °C, umiditatea relativă a aerului 85-93 la sută, întuneric şi aeraţie permanentă. În condiţii ideale de păstrare, pierderile au oscilat între 4,53 şi 8,23 la sută, în funcţie de soi. pentru o perioadă de 6 luni”, declară Luiza Mike.

Umiditatea relativă a aerului la temperatura de păstrare (2-3 °C) trebuie să se menţină între 85 şi 95 la sută. Având un conţinut ridicat de apă, tuberculii se veştejesc uşor (se măreşte transpiraţia), dacă umiditatea relativă este mai scăzută. În silozuri, ea se menţine în limitele arătate, însă în depozite trebuie reglată. În depozite, în faza de zvântare a tuberculilor, umiditatea relativă a aerului trebuie să fie 65-80 la sută, în perioada vindecării rănilor 78-85 la sută, iar pentru păstrarea propriu-zisă 86-90 la sută.

Aerisirea asigură respiraţia aerobă. Aerisirea intensă amplifică respiraţia însă şi excesul de bioxid de carbon sau lipsa aerului este dăunătoare. Proporţia de oxigen din aerul depozitului trebuie să fie de 5-12 la sută. Reducerea oxigenului se face în mod treptat. În primele săptămâni respiraţia este mai intensă şi aerisirea trebuie să fie mai intensă, apoi se reduce procentul de oxigen şi creşte treptat cel de bioxid de carbon, până la 5-12 la sută.

Lumina produce clorofilizarea tuberculilor şi formarea de solanină. S-a constatat că o uşoară înverzire a tuberculilor măreşte rezistenţa la păstrare. Aceasta interesează în păstrarea materialului de plantare la care apariţia clorofilei nu produce daune. În schimb, cartofii pentru consum se păstrează la întuneric (producerea de solanină fiind dăunătoare).

 

Piaţa cartofului

În ceea ce priveşte piaţa cartofului, Luiza Mike vorbeşte de instabilitate şi importuri. „Piaţa cartofului este cea mai instabilă, fiind influenţată de cantitatea de cartof importată din UE şi din afara UE (Turcia, Egipt, Maroc). În această toamnă, preţul de vânzare practicat de fermierii din judeţul Covasna a oscilat între 0,3 şi 0,4 lei/kilogram, în funcţie de calitate.

Tendinţa este de creştere, dar nu va depăşi 0,6 lei kilogramul la fermier, având în vedere că există stocuri foarte mari de cartof în depozite, producţiile de cartof din Polonia, Germania, Olanda au fost foarte mari iar costurile de producţie de la ei sunt mult mai mici”, consideră Luiza Mike.


INFO

PĂSTRARE
Temperaturi optime

În funcţie de destinaţia recoltei, cele mai potrivite temperaturi în timpul păstrării cartofilor sunt:

• Între 2 şi 4 °C (aerisirea 80-120 metri cubi aer/tonă cartof/oră) se păstrează obişnuit cartoful pentru consum, pentru plantat şi industrial (amidon, spirt) la temperaturi mai scăzute tuberculii se îndulcesc denaturându-le gustul, iar la temperaturi mai ridicate pornesc colţii, se acumulează solanină, scade vitamina C.

• Între 1 şi 3 °C se păstrează mai bine cartoful de sămânţă, la care îndulcirea nu diminuează valoarea biologică a materialului de plantat.

• Între 5 şi 7 °C (folosind inhibitori de creştere şi ventilare puternică, peste 200 metri cubi/tonă cartof pe oră) se păstrează cartoful pentru semipreparate industriale (chips, pommes frites), temperaturi la care se previne orice fenomen de îndulcire şi respectiv caramelizarea în timpul industrializării, evitându-se astfel denaturarea culorii preparatelor.

Luiza MIKE
director Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare a Cartofului, Târgu-Secuiesc

Vizualizat: 1254 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Agromalim 12 - 15 septembrie 2019 Case IH - Sistemul AFS Harvest Command
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?