Plantarea cartofului timpuriu: avantaje şi riscuri

Din articol veţi afla:

1. Perioada optimă de plantat pentru cartoful timpuriu
2. Pregătirea terenului pentru plantare
3. Plantarea efectivă a cartofului (extra)timpuriu
4. Forţarea înrădăcinării cartofului
5. Când va răsări cultura de cartof?
6. Riscuri şi avantaje

Perioada optimă de plantat pentru cartoful timpuriu

Pentru călirea tuberculilor, cu 2 săptămâni înainte de data declanşării plantatului, în spaţiile de depozitare se creează treptat o temperatură apropiată de cea din câmp, prin deschiderea uşilor şi ferestrelor, eventual a ventilatoarelor sau prin aer condiţionat.

Calendaristic, data medie de plantare în câmp este 5-10 martie în zona Olteniei şi 10-20 martie în celelalte zone.

Pregătirea terenului pentru plantare

Terenul, bine arat din toamnă, eventual pregătit şi chiar cu biloane preformate, trebuie să fie zvântat, reavăn şi bine mărunţit.

Fertilizarea de bază, dacă nu s-a efectuat din toamnă, trebuie să fie compusă dintr-un sortimentNPKechilibrat, ţinând cont că pentru obţinerea unei tone de cartof avem nevoie de 8-10 kg azot substanţă activă, 3 kg de fosfor şi 12-15 kg de potasiu. Dar, în funcţie de conţinutul natural în elemente nutritive şi în baza cartării agrochimice se aplică numai diferenţa până la necesar.

De regulă, un sol mediu aprovizionat în elemente nutritive poate asigura, fără fertilizare o producţie de 8-14 tone de cartof timpuriu. Nivelul fosforului este mai redus decât la cartoful de toamnă sau de sămânţă, întrucât o fertilizare mai consistentă cu fosfor determină formarea unui număr mai mare de tuberculi în cuib cu o creştere mai lentă şi, deci, o producţie mai târzie.

Îngrăşămintele se aplică o singură dată înainte de plantare. Fertilizarea cu cantităţi mari, concomitent cu plantarea, nu se recomandă la cartoful preîncolţit, întrucât după solubilizare, îngrăşămintele chimice aplicate local vor forma o soluţie concentrată care poate afecta colţi formaţi prin iarovizare.

Fertilizarea cu gunoi de grajd ar fi trebuit aplicată în toamnă. Se poate executa şi în primăvară, dar cu gunoi de grajd foarte bine fermentat (mraniţă) cu aplicare generală înaintea pregătirii patului germinativ, sau cu aplicare locală în cuiburi, în cantităţi ce pot varia între 10 şi 30 tone/ha, în funcţie de tipul şi conţinutul solului în humus, de regimul pluviometric şi de metoda de aplicare.

Plantarea efectivă a cartofului (extra)timpuriu

Tuberculii preîncolţiţi se pot planta manual, semimecanizat sau integral mecanizat. Pe suprafeţe mici este de preferat plantatul manual după ce în prealabil s-au deschis rigolele cu ajutorul unui cultivator prevăzut cu rariţe. Prin această metodă, colţii abia formaţi sunt mai bine protejaţi iar poziţionarea tuberculilor în cuib este mai corectă.

Plantarea semimecanizată se poate face cu maşini asemănătoare cu cele de plantat răsaduri. Muncitorii poziţionează, de pe cadrul maşinii, tuberculii în fundul bilonului deschis de maşină iar utilajul acoperă cartoful şi definitivează profilul bilonului. La plantarea mecanizată există maşini cu distribuitori cu bandă de cauciuc care realizează un plantat de calitate.

Distanţa dintre rânduri nu trebuie să depăşească 60 cm, deoarece perioada de vegetaţie este scurtă şi acest spaţiu de nutriţie este suficient. Distanţa între tuberculi pe rând este de 25-33 cm când folosim cartofi de calibru mare (peste 45-50 mm în diametru) şi de 20-25 cm când folosim tuberculi sub calibrul respectiv sau cartofi secţionaţi. Secţionarea nu se face decât la cartofii mari, cu colţi bine dezvoltaţi din majoritatea ochilor. Secţionarea se face longitudinal iar cicatrizarea tăieturii este obligatorie înainte de plantare.

Adâncimea de plantare este de 4-8 cm. Practic tuberculul de sămânţă trebuie poziţionat cu partea superioară la nivelul solului înainte de bilonare; astfel un tubercul mic cu diametrul de 4 cm se va planta la 4 cm adâncime s.a.m.d..

Bilonarea cartofului se face în două faze: odată cu plantarea se constituie un bilon de 10-12 cm deasupra tuberculului, urmând ca după înrădăcinare să se completeze bilonul până la 25-30 cm. Bilonul superficial favorizează încălzirea cuibului şi implicit dezvoltarea noii plante, iar bilonul final, bine consolidat, favorizează dezvoltarea stolonilor şi a tuberculilor; se ştie că sub nivelul seminţei se formează doar 10-15% din producţie.

Înainte de răsărirea cartofului, se face erbicidarea preemergentă precedată cu câteva zeci de minute de o lucrarea de rebilonare. Acest aspect este foarte important având în vedere că se folosesc produse peliculare de tip metribuzin şi linuron care trebuie aşezate uniform pe un strat reavăn şi mărunţit. În acest caz, până la recoltare, nu mai trebuie să avem probleme cu buruienile.

În lipsa erbicidelor, combaterea buruienilor se poate face mecanic, prin lucrări uşoare, fără a deranja poziţia tuberculilor şi a stolonilor în formare.

Forţarea înrădăcinării cartofului

Metoda preincolţirii se poate îmbunătăţi prin forţarea înrădăcinării, realizată în lădiţele de iarovizare, după încolţirea tuberculilor, unde se pune în straturi succesive amestec de pământ, mraniţă, nisip şi turbă, cu grosimea de 5 cm.

Amestecul nutritiv se umectează cu o soluţie formată din 60 gr superfosfat şi 30 gr sare potasică la 10 litri apă. Timpul de înrădăcinare este de 6-10 zile; în acest caz, răsărirea are loc în 12-15 zile de la plantare, iar la circa 25-30 de zile începe recoltarea primelor trufandale.

Când va răsări cultura de cartof?

Pornirea colţilor are loc la 6-7oC, iar răsărirea cea mai rapidă la 20-21oC, acestea din urmă fiind şi temperaturile optime pentru creşterea vrejilor. În aceste condiţii, cartoful poate să răsară în 20-25 de zile.

Riscuri şi avantaje

Dacă răsărirea se va duce până spre sfârşitul lunii aprilie. Aşa că riscul brumelor şi îngheţurilor târzii se diminuează semnificativ; oricum, plantele tinere rezistă până la -2oC.

ŞAPTE AVANTAJE ALE PLANTĂRII CARTOFULUI TIMPURIU

1. se câştigă cel puţin 10-14 zile de timpurietate;
2. 2. se diminuează scăderea viabilităţii tuberculilor de sămânţă prin încolţire şi deshidratare prin păstrare mai îndelungată în silozuri;
3. 3. se foloseşte rezerva de apă din sol, şi aşa deficitară;
4. 4. se reduce expunerea la arşiţă, infecţii patologice, atac de dăunători;
5. 5. se obţine o recoltă mai bună şi mai timpurie cu 2-3 săptămâni;
6. 6. se descongestionează mijloacele mecanice pentru lucrările de înfiinţare a celorlalte culturi din epoci de semănat mai târzii;
7. 7. se asigură mai devreme necesarul stringent de cartof în România, având în vedere criza Coronavirusului şi criza din piaţa internă a cartofului.

Află ce poţi face în caz de ÎNGHEŢ!