Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Pajiştea, în miliarde euro

Publicat: 23 noiembrie 2010 - 16:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Cele circa 5 milioane de hectare  de pajişti permanente din România reprezintă 33 la sută din suprafaţa agricolă şi 21 la sută din suprafaţa totală a ţării şi se constituie într-una dintre cele mai valoroase resurse naturale de la noi. Din acest punct de vedere, ţara noastră ocupă locul al patrulea între ţările UE, reprezentând 6,5 la sută din suprafaţa totală de pajişti, revenind 0,22 hectare pe cap de locuitor, faţă de numai 0,15 hectare, cât este media UE.

Click pe poza pentru galerie!

Totodată, redimensionarea suprafeţelor agricole, ca urmare a noilor strategii de dezvoltare agricolă, ar putea duce la creşterea suprafeţelor de pajişti până la 7 milioane de hectare. Această mare bogăţie naturală, foarte puţin valorificată, nu are un statut juridic bine delimitat, ceea ce a făcut ca în ultimii 70 de ani această suprafaţă funciară să nu dispună de o lege proprie, prin care să se asigure gestionarea şi valorificarea optimă a pajiştilor.

În România de astăzi cuvântul “pajişte” are un înţeles foarte simplist pentru foarte mulţi oameni, reducându-se totul la o suprafaţă cu “iarbă”, formată, în mare parte, din specii de buruieni şi destinată aproape exclusiv păşunatului cu animale.

Studiile din ultimele trei decenii, efectuate în străinătate dar şi în ţara noastră, relevă faptul că suprafeţele de pajişti permanente, cu marea lor diversitate de specii de plante, aflate într-o interacţiune continuă cu factorii naturali şi antropici, pot fi gestionate numai într-un sistem multifuncţional, prin care se realizează atât valoarea economică şi socială a acestora, cât şi caracterul durabil al acestor suprafeţe.

În urma unor studii efectuate asupra potenţialului multifuncţional al pajiştilor permanente din România, se poate considera că, prin valorificarea complexă şi în condiţii de strictă siguranţă pentru păstrarea şi conservarea biodiversităţii acestui landşaft, această avuţie naturală poate reprezenta o sursă importantă pentru economia ţării, dar mai ales pentru locuitorii zonelor de deal şi de munte, unde pajiştile ocupă cea mai mare suprafaţă.

Pentru a înţelege importanţa valorii economice şi sociale a acestor suprafeţe, voi prezenta în continuare o sinteză estimativă, bazată pe dimensiunea cantitativă şi calitativă a caracteristicilor pajiştilor permanente din ţara noastră.

 

Potenţial de miliarde de euro

Pajiştea, ca sursă de realizare a unor producţii animaliere eficiente, de înaltă calitate şi siguranţă alimentară, poate asigura o capacitate maximă de hrănire a efectivelor de animale - 1,6 milioane de bovine şi 12 milioane de ovine, în condiţii extensive de valorificare. Producţiile potenţiale ale acestor animale s-ar ridica la o cantitate de 900 mii tone de carne şi 2500 mii litri lapte, cu o valoare anuală estimativă de circa 2,1 miliarde de euro! În prezent, capacitatea maximă de întreţinere a animalelor pe pajiştile din ţara noastră este de sub 50 la sută din potenţial.

Funcţia economică a unei pajişti este dată şi de valoarea activităţilor conexe ce rezultă din folosirea şi valorificarea pajiştilor: prelucrarea produselor animaliere, colectarea florei medicinale, produsele apicole.

În acest sens, se estimează că, faţă de potenţialul maxim, se colectează mai puţin de 5 la sută plante medicinale şi se produce o cantitate nesemnificativă de miere. Astfel, în balanţa meliferă din România, pajiştile permanente ar putea duce la realizarea unei cantităţi anuale de cel puţin 150 de mii tone de miere, cu o valoare estimativă de circa 500 milioane de euro, în condiţiile în care România produce cel mult 15 mii tone, cu o valoare de numai 25 milioane de euro.

 

Pajiştea, rezervor biologic natural

Structura floristică a vegetaţiei pajiştilor de la noi este foarte diversă, cu indici de biodiversitate foarte ridicaţi, în comparaţie cu multe ţări din Europa, ceea ce poate constitui un rezervor biologic natural de îmbunătăţire a valorii genetice şi de ameliorare la multe specii agricole şi medicinale. De asemenea, multe din speciile de plante de pe pajişti înnobilează şi înfrumuseţează mediul, având o valoare peisagistică de neînlocuit, ce ar putea fi valorificată în activităţile de agroturism pastoral.

Vestitele suprafeţe de pajişti ce cuprind plante endemice (narcisa, garofiţa, bujorul etc.) ar trebui introduse într-un sistem naţional de protecţie şi conservare pentru păstrarea durabilităţii acestora, în condiţiile în care peste 70 la sută din speciile de plante identificate pe teritoriul ţării aparţin pajiştilor permanente, iar circa 20 la sută dintre acestea au dispărut sau sunt ameninţate cu dispariţia.

 

Pajiştile “absorb” 70% din CO2-ul total

Funcţia ecologică a pajiştilor, de protecţie a solului împotriva fenomenului de eroziune şi de conservare a spaţiului natural este atât de importantă pentru întregul teritoriu al ţării, încât dimensionarea efectelor acesteia este greu de estimat. Astfel, durata în timp pentru îndepărtarea unui strat de sol pe adâncimea de 20 cm, în urma procesului de eroziune, pe terenurile în pantă, este de peste 30 de mii de ani, faţă de numai 10 ani de cultivare a porumbului în monocultură sau de numai 100 de ani, în cazul sistemului de rotaţie a culturilor agricole.

În condiţiile în care se discută din ce în ce mai multe despre creşterea concentraţiei de bioxid de carbon în atmosferă şi apariţia fenomenului de seră, în România cele circa 5 milioane de hectare de pajişti permanente pot stoca (sechestra) anual o cantitate de cel puţin 23 de milioane de tone de bioxid de carbon, reprezentând 70 la sută din cantitatea totală de CO2 pe care o pot stoca suprafeţele agricole din ţara noastră.

De asemenea, în pajiştile din ţara noastră se estimează producerea anuală a unei cantităţi de peste 90 de mii de tone de azot fixat pe cale biologică, datorită speciilor de leguminoase, care aprovizionează, în mare parte, necesarul în acest element al celorlalte specii din covorul vegetal. Această cantitate de azot ar reprezenta circa 50 la sută din necesarul de îngrăşăminte chimice cu azot ce s-ar putea aplica pe aceste suprafeţe.

Vizualizat: 611 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Agromalim 12 - 15 septembrie 2019 Case IH - Sistemul AFS Harvest Command
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?