Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Munca, singura moştenire a familiei Lăpuşneanu

Publicat: 28 august 2012 - 15:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Pe Costel Lăpuşneanu, fermier din comuna gălăţeană Vârlezi, l-am cunoscut zilele trecute. Tocmai se întorcea de pe deal, unde fusese să vadă culturile de primăvară prăpădite de secetă. Era deznădăjduit. „La noi, nu a plouat de câteva săptămâni bune şi nici semne de ploaie nu se întrevăd”. Are sufletul greu. Priveşte în zare cu resemnare, zicând ca pentru sine: „Ce-o vrea Dumnezeu!”

Click pe poza pentru galerie!

Exploataţia agricolă administrată de inginerul Costel Lăpuşneanu (foto) este relativ mică, se întinde pe vreo 300 de hectare. Pe dealurile Vârlezilor, solul nu are textură uniformă, pe porţiuni foarte mari alternează cu nisip sau cu lut. Ca atare, cultura nu este uniformă de la un capăt la altul, oricâte îngrăşăminte i-ai da.

Lipsa stratului de zăpadă şi temperaturile extrem de scăzute din lunile ianuarie - februarie au compromis culturile de rapiţă şi de orz. Plantele au degerat peste iarnă. Aşa că fermierul a fost nevoit să întoarcă mai bine de 120 de hectare cultivate. A semănat în loc floarea-soarelui şi coriandru.

 

În urma combinelor, pleava!

Recolta de grâu a fost cu mult sub aşteptări, doar o medie de 7-800 kg. Secerişul a durat mai puţin de o săptămână, s-a lucrat în voie, nu cu grabă. Pe tarlalele cultivate, a rămas numai pleava, iar paiele parcă nici n-au fost. „Dacă în anii din urmă eram nevoiţi să băgăm tocătoare pentru a mărunţi şi împrăştia uniform paiele pe toată lăţimea de lucru a combinei, anul acesta am lucrat fără ele. Din combine a ieşit numai pleava”.

În ciuda producţiei mici, pentru Costel Lăpuşneanu, recoltatul grâului a fost mai mult decât... fructuos! Nu va uita niciodată data de 19 iulie a.c., atunci când zeiţa romană a recoltei şi grâului, Ceres, i-a mai adus un “bob” în bătătură!

„Eram pe combină, la recoltat. Când am fost anunţat că soţia mea, Valentina, mi-a dăruit încă o fetiţă - Dana Mihaela. Pentru o clipă cred că am fost cel mai fericit fermier din lume”.
Fetiţa cea mare, Laura, a împlinit 7 anişori.

 

„Din porumb nu ştim dacă adunăm un ştiulete!”

Pe dealurile Vârlezilor, culturile de primăvară s-au dezvoltat binişor până la un moment dat, când a început canicula. Fermierul este destul de îngrijorat, nu ştie cum va încheia acest ciclu de producţie agricolă. La floarea-soarelui, nici ploia nu mai are ce să facă, e în procesul de coacere, deja apa nu mai ajută cu nimic, iar „din porumb nu ştim dacă reuşim să recoltăm ceva, nu ştim dacă vom aduna vreun bob!”

Când vine vorba despre producţii, despre cheltuieli, tonul devine ceva mai grav. La porumb trebuie intrat cu combina, măcar pentru a-l toca pentru a elibera terenul. Producţia tinde spre zero. Au fost cultivaţi hibrizi Pioneer - PR 37 M34 - şi de Limagrain.

„Am încercat anul acesta şi cu „Bărăgan 48” - hibrid cu potenţial ridicat în condiţii extensive şi cu toleranţă foarte bună la secetă şi arşiţă. Dar s-a dovedit a fi mult mai slab decât „Olt”, pe care l-am cultivat în anii din urmă”, spune fermierul.

Un hectar înfiinţat - arat, discuit, erbicicidat, o fertilizare minimă - necesită o cheltuială de până la 1.800 de lei. Grâul a fost o cultură în... roşu! Abia dacă s-au scos jumătate din cheltuieli. Costel Lăpuşneanu mai are un licăr de speranţă; poate cu floarea să se întâmple vreo minune şi să se mai recupereze din pagubă! Dar vremea minunilor a cam trecut...!

 

Cu-n ochi la cer şi cu unul la pământ!

Pe valea Covurluiului n-a mai plouat de mult timp. De câţiva ani, apa este marele absent. Guvernul secetei este atotstăpânitor peste dealurile sterpe şi arse ale Vârlezilor. Fântânile au secat, iarba s-a uscat, iar animalele nu mai au nici hrană şi nici locuri de adăpat.

Dacă ar fi continuat construcţia barajului hidrotehnic de la Suhurlui - inima grandiosului sistem de irigaţii din amenajarea Câmpia Covurlui, în vreo doi ani apa ajungea şi pe aceste locuri. Acum, agricultorii se uită cu un ochi la Cel de Sus şi cu celălalt spre Guvern.

Din înaltul cerului, nici măcar un semn, de jos, ceva-ceva. Ministerul Agriculturii a anunţat unele depăgubiri pentru fermierii care au avut culturile calamitate. Dar asta mai târziu, spre toamnă. E un dram de speranţă.

 

Coriandrul şi-a scos cheltuiala

Coriandrul era frumos în vegetaţie, însă nu a apucat să lege tot. Plantele au avortat, s-au dus foarte multe flori. Soiul cultivat a fost „Sandra”, care asigură mai multe avantaje: o uniformitate mare a plantelor, comportare bună faţă de boli, rezistenţă mai mare la cădere, scuturare şi la spargerea fructelor.

Cultura a fost semănată ca la carte. Semănătoarea SUP 29 a fost bine reglată pentru o adâncime de 3-5 cm, în rânduri distanţate la 25 cm. Astfel, s-a realizat o densitate la răsărire de până la 400 de plante/mp.

Dar ce folos că nu a fost apă! În final, producţia a rămas undeva la 640 kg/ha. Deocamdată, pentru Costel Lăpuşneanu, coriandrul este cultura care a scos cheltuielile, nu cu profit, însă nu a rămas cu datorii de la el! Fără a mai pune la socoteală truda din zori şi până la epuizare, noaptea târziu.

 

Sorgul - „Cămila vegetală”

În acest ciclu de producţie, fermierul Costel Lăpuşneanu vrea să introducă în cultură sorgul. „Vrem să cultivăm anul acesta sorgul furajer. Datorită rezistenţei mari la secetă, este denumit şi „cămila vegetală”. Am văzut la Agrimat, la dl. Tuchiluş. Acolo, compania Euralis avea expuse la şosea cinci loturi demonstrative cu tot atâtea soiuri. Am stabilit deja 30 de hectare pentru această cultură”.

 

Dotarea mecanică - suficientă şi diversificată

În zilele când am fost la Vârlezi, se pregăteau combinele pentru recoltarea florii-soarelui. Partea mecanică este domeniul lui Ticu Lăpuşneanu, fratele mai mare - cu şase ani - al lui Costel. Pasiunea lui sunt motoarele, mai ales la utilajele John Deere.

Ticu Lăpuşneanu a lucrat ca strungar în Galaţi. După un timp s-a retras pentru a face agricultură şi a pune umărul la greul afacerii de familiei. Le meştereşte uneori singur, alteori ajutat de tatăl său. Ne spune: „Atâta timp cât ai bani, nu sunt probleme cu piesele de schimb, găseşti orice!

Zestrea mecanică în ferma lui Costel Lăpuşneanu este suficientă şi diversificată, cuprinde aproape totul, începând de la grapă şi până la mijloace de transport - un camion. Capul tractor a fost luat la mâna a doua, iar semiremorca este nouă, cumpărată pe baza unui contract de împrumut bancar.

„Lucrăm de aproape şapte ani cu societatea „Prutul”, trebuie să cărăm cerealele tocmai în judeţul Brăila, la baza de la Lacu Sărat. Transportul este suportat de noi, ne ajunge cam la 10.000 de euro pe an. Aşa am făcut economie!”, spune Ticu.


La început a fost... tractorul

Începutul a fost greu. Imediat după Revoluţie, prin 1993 familia Lăpuşneanu a împrumutat de la Banca Agricolă 20.000 de lei. A cumpărat un tractor U 445, în rate, iar mai târziu - semănătoare. A pus pământul moştenit de la părinţi laolaltă, cu ce a mai luat de la vecini, şi s-au adunat, în total, vreo 30 de hectare. Aşa a început aventura în agricultură. Primele culturi au fost cele de bază - grâu, porumb şi floarea-soarelui.

Gheorghiţă Lăpuşneanu, tatăl familiei, îşi aminteşte: „A fost destul de greu, nu prea aveam bani, erau greutăţi. În agricultură este mereu de muncă, totul depinde de bunul Dumnezeu. Am avut şi ani buni, în care ne-am acoperit cheltuielile şi ne-a mai rămas câte ceva, suficient ca să putem porni din nou”.
Gheorghiţă Lăpuşneanu munceşte cot la cot cu feciorii.

Aflăm de la el – nu fără mândrie - că se urcă pe tractor şi la vârsta asta (... nu ne-o spune!..) şi ară singur 100 de hectare. A fost maistru mecanic agricol la SMA Tg. Bujor. Singura avere pe care le-a dat-o feciorilor a fost... munca! Aşa cum a moştenit-o, la rându-i, din moşi-strămoşi.

Iată ce ne-a declarat Costel Lăpuşneanu: „De la tata am învăţat în primul rând munca! Că fără muncă nu se poate nimica, munca te perfecţionează. Nouă nu ne-a venit nici o... „mătuşă Tamara”, numai prin muncă am făcut tot ce vedeţi. De multe ori nu ai timp nici de tine, nici de familie, uiţi şi de casă, şi de toate. Problemele de familie rămân undeva pe umerii soţiei”.

În anul 2005, Costel Lăpuşneanu a luat combina şi tot atunci s-a înscris la facultate. Trebuia să lucreze pământul cu rigoarea specialistului, cu ştiinţă. Un an mai târziu, în 2006, a accesat 40 mii de euro, prin proiectul Fermierul, şi a cumpărat un tractor mare, de 683 CP, cositoare, două semănători SUP 29 şi SPC 6 şi un combinator. După doi ani, a mai cumpărat încă unul şi celelalte utilaje necesare: plug, disc, semănători, tot ce a trebuit. A mai achiziţionat o combină, la mâna a doua.

Până atunci s-a chinuit cu una românească, veche, reparată mereu. „Noi am muncit cu ele, nu ne-am dus să facem prestări servicii. Cu ajutorul subvenţiei pe suprafaţă, am mai făcut un credit şi am cumpărat un tractor John Deere, de 90 CP, la mâna a doua”.

 

Credite pentru a cumpăra pământ

O problemă care îl doare în adâncul sufletului lui de urmaş de răzeş, din stirpea vrednică a oştenilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, este cea a pământului! Cere să se limiteze cumpărarea terenurilor agricole de către străini. Oamenii de pe aici îşi vând de nevoie pământul pe nimica toată, cu 5.000 de lei hectarul.

Costel Lăpuşneanu are şi o soluţie: „Noi ne-am îndatorat şi ne îndatorăm la bancă pentru utilaje, pentru seminţe, pentru motorină, pentru toate cele. Nu ne permitem să ne împrumutăm şi pentru achiziţii de teren. Ar fi bine ca statul să încurajeze băncile să acorde credite, pentru ca şi fermierii noştri să poată cumpăra pământ. Terenul să rămână ipotecat la bancă până în momentul achitării”.

 

Ministru pentru o zi

La o întrebare... provocatoare, iată ce ne răspunde Costel Lăpuşneanu: „Dacă aş fi ministrul Agriculturii, aş căuta rezolvarea a trei chestiuni: refacerea irigaţiilor, limitarea cumpărării terenurilor de către stăini şi respectarea contractelor de arendă între proprietari. Eu am contracte de arendă. Sunt cetăţeni cărora primăria le eliberează adeverinţe precum că ei îşi lucrează terenul. Ne creează probleme la APIA cu supradeclarările. Veşnic sunt asemenea probleme la APIA”.

În comuna Vârlezi, ca de altfel în majoritatea unităţilor administrativ teritoriale, planurile cadastrale nu sunt finalizate. Mai sunt destule tarlale neparcelate, nu există nici măcar hartă pe ele. De cadastrare sau intabulare nici nu se poate pune problema. Nu sunt puşi toţi cetăţenii în posesie.
Sunt sole cu 30 de hectare şi s-au emis titluri pentru 40 de hectare!

 

Începe un nou ciclu de producţie

Am părăsit dealurile Vârlezilor. Din goana maşinii, undeva jos, pe valea fostului pârâu Covurlui, Costel Lăpuşneanu mi-a arătat sola unde fusese cultivat grâul. Era arată, s-a lucrat greu, plugurile nu au putut brăzda mai mult de 20 de cm în mirişte. La toamnă va intra în câmp cu combinatorul şi va pregăti patul germinativ pentru rapiţă.

 

BIOGRAFIE

Costel Lăpuşneanu este tânăr. Abia a împlinit 37 de ani. Biografia fermierului este aidoma dealurilor frământate ale Covurluiului. Administrează o exploataţie agricolă familială întinsă pe Valea Covurluiului în comuna Vârlezi, judeţul Galaţi. A absolvit Liceut teoretic din Tg. Bujor. Apoi a plecat militar să slujească, sub drapel, ţara. După lăsarea la vatră s-a dedicat agriculturii, muncind la câmp alături de tatăl său.

Mai apoi s-a înscris la facultate. Voia să urmeze agronomia. Din anul 2009, Costel Lăpuşneanu este absolvent al Facultăţii de Agricultură - specializarea Inginerie economică în agricultură. Acum pune în practică tot ce a învăţat în anii studenţiei.

Vizualizat: 955 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Branislav Giurici, despre cum și-a asigurat plantația de portaltoi de viță-de-vie

Branislav Giurici, despre cum și-a asigurat plantația de portaltoi de viță-de-vie

V-ați asigurat culturile? Daunele au fost nelipsite pe plantațiile de viță de vie portaltoi în județul Timiș! 
Branislav Giurici ne recomandă Agra Asigurări! Contactează-i! https://www.agraasigurari.ro/

Reporter: Liviu Gordea
Imagine: Zsolt Tamássy

Cum au combătut cei de la Cramele Recaș bolile și dăunătorii viței-de-vie cu Syngenta AGRO EDMA, 2.500 ha: La discuit și fertilizat cu Massey Ferguson 8740S DYNA-VT şi 7726S DYNA 6 Trei lucrări dintr-o singură trecere cu discul Discordon DXRV II
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?