La Ocnişoara, sat aparţinând comunei Lopadea Nouă, din judeţul Alba, în luna ianuarie iarna nu se instalase încă aşa de confortabil. Doar un covor subţire de nea se aşternuse peste praful drumului neasfaltat.
La mijloc de ianuarie, sufla un vânt mai rece dinspre Ungaria (de fapt, bate de prea mult timp, cam de pe la... Trianon încoace!). Cu o zi-două în urmă plouase; nu e iarnă grea. „Am fost la păşune cu animalele, atâtea câte mi-au mai rămas. Am redus efectivul, am avut 75 şi acum mai am 35 de animale. Unele s-au duuus, pe altele le-am mai vândut. Am mers prin târguri şi le-am dat la preţuri de nimica: 2,5 lei kilogramul (!?!) vaca înţărcată şi 6-7 lei/kg viţelul! Anul trecut, mi-au murit 21 de capete; unde au picat pe câmp sau prin pădure, acolo au rămas; eu nu am avut mijloace materiale să le aduc la fermă, să le fac tratament, să le hrănesc. Nu am recuperat nimic din ele! Eu trebuia să plătesc să le ducă la ecarisaj! Primarul a semnat un contract favorabil firmei care se ocupă de treburile astea... murdare, iar noi, proprietarii, trebuia să plătim serviciile!”, ne-a declarat cu voce scăzută crescătorul de animale Ion Pârâu.
Reconversie pe rasele de carne
Fermierul din Ocnişoara are metişi Angus cu Bălţată Românească, doar câteva exemplare Angus din rasă pură şi vreo cinci juninci mai tinere de Bălţată Românească. La început a avut în exploataţie vaci cu lapte. A trebuit să renunţe din pricina preţurilor destul de mici la vânzarea laptelui, dar şi din pricina investiţiilor pe care ar fi trebuit să le suporte cu instalaţiile de răcire şi cu amenajarea sălii de muls. Apoi, mai era o problemă: drumul spre procesator, situat în centrul comunei Lopadea Nouă, de 7-8 km, nu este modernizat, iar Primăria nu înţelege că fără o cale sigură de acces nu se poate face agricultură performantă. De nevoie, crescătorul a trecut la reconversia pe rasele de carne.
„Mă doare sufletul că trebuie să trăiesc în România!”
Situaţia lui Ion Pârâu este cu atât mai dramatică cu cât munceşte degeaba!! De parcă ar fi angajat la Cooperativa “Munca în Zadar”. Fermierul nu primeşte subvenţie pentru animalele sale! „Fostul ministru al Agriculturii, Daniel Constantin, a emis un ordin pe sub masă şi m-a prins în momentul când am transferat animalele de la o exploataţie la alta. Aşa că am rămas înregistrat la APIA cu o exploataţie fără animale! Dar în realitate aveam 75 de capete. Şi cum o belea nu vine singură, Primăria din Blaj m-a scos de pe păşunea orăşenească, pentru ca pe locul ei să se construiască o fabrică a unei multinaţionale. Pe mine m-a transferat la dracu-n praznic! Mă doare sufletul că trebuie să trăiesc în România”, ne-a declarat deznădăjduit fermierul.
Chestionându-l despre viitor, ocnişoreanul ne-a declarat, îmbărbătându-se: „Pentru moment vreau să scap de toate animalele metis şi să merg numai pe rasă pură, pe Angus. Cred că 50 de capete mi-ar fi suficiente. ~ncă mai am suflu în mine, încă mai am rezistenţă şi nu cedez!”
Viaţa într-o buclă a timpului
Despre Ion Pârâu, revista noastră a mai scris. Ajuns spre apusul vieţii, fermierul din Ocnişoara a fost nevoit să se retragă într-o buclă a timpului, o aşezare ce trăieşte întunecatul Ev Mediu timpuriu, cu vreo 20 de case, din care doar 15 sunt locuite. Se nevoieşte singur în mijlocul pustietăţii, ca un ascet rămas atârnat între gândurile sale, într-un loc fără electricitate sau alte utilităţi, uitat de bunul Dumnezeu! A găsit adăpost şubred într-un grajd devastat al unui fost IAS, pe care l-a reparat cât a putut mai bine, pentru a trece peste iernile grele din zonă. Are strâns un pic de fân mai bunicel, un pic de porumb, îndeajuns să scoată animalele din iarnă.
IMPORTĂM CARNE DE BOVINĂ ŞI VACILE NOASTRE MOR PE CAPETE
Ion Pârâu fusese comisar al Gărzii Financiare din judeţul Alba şi s-a ridicat împotriva unui sistem cangrenat de corupţie. A fost scos din joc şi marginalizat. Chinuit de „setea de dreptate şi de revolta în faţa nedreptăţilor şi a abuzurilor la care a fost de faţă”, a fost nevoit să se retragă! A preluat ferma de vaci cu lapte din rasa Bălţată Românească pe care a înfiinţat-o tatăl său la începutul anilor ‘90. „Mă doare sufletul că importăm carne de bovină şi animalele noastre le omorâm! Apoi, nu dăm subvenţii acolo unde sunt animale, dăm la cei care deţin paşapoartele bovinelor în geanta diplomat. Asta mă doare cel mai mult!”, şi-a exprimat indignarea fermierul.
Un articol publicat în revista Ferma nr. 5/210 (ediţia 15-31 martie 2018)