Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

La ferma familiei Chirilă

Publicat: 13 mai 2018 - 00:38
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Ionel Chirilă este unul dintre cei mai cunoscuţi crescători de bovine din Cerghizel, judeţul Mureş. Îngrijeşte câteva zeci de vaci din rasa Bălţată Românească pentru lapte şi îngraşă tăuraşi pentru piaţă, utilizând furaje produse pe terenurile lucrate de fratele său, Ovidiu Chirilă. 

Părinţii lor, Ioan şi Otilia, au pus bazele fermei încă din anii ’90, când îi lăsau pe cei doi copii în apartamentul din Târgu Mureş, să-şi facă temele, iar ei fugeau la Cerghizel, după programul de muncă de la Azomureş, ca să lucreze pământul şi să îngrijească animalele din satul lor de baştină, situat pe aproape, lângă Ungheni.

Fratii Ionel (dr.) și Ovidiu Chirilă_b

Primul tractor
Ca să ajung în Cerghizel, a trebuit să mă abat în stânga, din şoseaua care duce la Târnăveni. După nici un kilometru, ajung la gospodăria familiei Chirilă. E ordine în ogradă, iar din spatele şurii, din grădina cu iarbă şi pomi, se aude zarva pe care o face păsăretul. Un câine mic şi nervos sare pe poartă şi mă latră. Intru în casă şi scot pe masă agenda mea veche în care s-au adunat sumedenie de notiţe despre fermieri. E timpul ca familia Chirilă să aibă parte de câteva pagini în acest carnet de lucru. ”Noi amândoi, eu şi soţia, am lucrat la Azomureş. Socrul meu Babă Răduţ a lucrat ca brigadier la CAP, aici, în sat. După Revoluţie, când au început să se mişte lucrurile, ne-am interesat şi noi să participăm la licitaţie, să luăm unul din grajduri. A fost bătaie mare, multe interese, peripeţii, dar am reuşit să luăm grajdul dorit. Bătaie mare a fost şi pentru recuperarea terenurilor. Am primit mare parte, dar mai avem de primit, am ajuns şi la judecată pentru pământ, din cauza fostului primar”, rememorează Ioan Chirilă anii când se luptau să înjghebe ferma. Nu le-a fost uşor nici cu primul tractor. Au cumpărat unul nou, U 445, fabricat la Braşov, dar au făcut un împrumut pentru care au ipotecat un apartament şi un teren agricol. ”A fost primul tractor privat din sat”, îmi spune Ioan Chirilă.

La ferma familiei Chirilă_b

În ţara dolarilor
Băieţii, Ionel şi Ovidiu, au crescut, au învăţat, au absolvit şi facultatea şi iată-i acum lucrând cot la cot în ferma lor. Ovidiu este IT-istul familiei: ”Fără calculator nu se mai poate face agricultură. Pe lângă informaţiile pe care trebuie să le obţii, mai e gestionarea datelor pentru APIA când depui cererea pentru subvenţii. Mie îmi e uşor, am aplicaţii cu ajutorul cărora prelucrez datele necesare. Eu, în acelaşi timp, administrez ferma vegetală. Deţinem 25 de hectare şi lucrăm în arendă încă vreo două sute. Ionel se ocupă de ferma zootehnică. Treburile sunt împărţite”. Ionel e în acelaşi timp ”aventurierul” familiei. A muncit zece ani în Statele Unite, pornind de la joburi mărunte (vânzător, parcagiu, bucătar de linie într-un restaurant fast-food) până la funcţia de front-manager al unui hotel important din New Jersey, front-managerul avand responsabilităţi în zona de intrare a hotelului. Ca băiatul să poată pleca prima oară în America, în cadrul unui program pentru studenţi numit ”Work and travel”/ ”Călătoreşte şi lucrează”, tatăl lui a fost nevoit să vândă doi tauri. Pentru preţul biletelor a cheltuit jumătate din sumă. Cu timpul, Ionel a început să facă economii şi să trimită banii în ţară pentru dezvoltarea fermei. De fapt, de asta a şi plecat, ca să obţină bani pentru afacerea lor agricolă, care trebuia capitalizată. Acesta a fost obiectivul lui şi consideră că l-a atins. În 2013 s-a întors în ţară. ”Îmi lipseau dealurile acestea şi libertatea de a mă plimba prin natură. Acum îmi lipsesc câţiva prieteni de acolo, dar o dată pe an merg în SUA şi ne revedem”, spune Ionel. Interesant este că un străbunic pe linie maternă a muncit în SUA pe la începutul secolului al XX-lea. Cu banii câştigaţi acolo, şi-a cumpărat pământ în Cerghizel. Averea i-a fost confiscată de comunişti mai târziu.

La ferma familiei Chirilă_b

Aritmetica speranţei
Ferma familiei Chirilă s-a dezvoltat de la un an la altul. Ionel şi Ovidiu au cumpărat utilaje second-hand din Franţa, fiind mulţumiţi de preţul oferit şi de funcţionarea acestora. Le-au căutat pe internet, au consultat şi nişte prieteni din Hexagon şi au reuşit să găsească tractoare în stare bună de funcţionare, fiindcă proprietarii lor le îngrijiseră ca la carte. Fermierii noştri nu au accesat fonduri europene, deşi au încercat. Au fost descurajaţi de birocraţie. Otilia Chirilă, contabila familiei, e nemulţumită şi de nivelul jos al subvenţiilor agricole, dar recunoaşte că fără aceste subvenţii agricultura ar avea de suferit. ”Când trageţi linie, unde se plasează afacerea, pe minus sau pe plus?”, întreb. Otilia e sinceră: ”Iese pe plus”.
Pornim spre ferma situată în marginea satului, unde au fost cele trei grajduri ale CAP-ului. Unul dintre ele, cel din mijloc, a fost câştigat de familia Chirilă, la începutul anilor nouăzeci, după o serie de licitaţii, fiindcă autorităţile de atunci, foarte secretoase, nu se aşteptau să participe şi ei. Au investit în grajdul obţinut cinstit; arată bine, e un bun adăpost pentru animale. În spate au mai construit un rând de acareturi. ”În ce categorie de fermieri v-aţi plasa în SUA?”, îl întreb pe Ionel. ”Aş fi un fermier de categorie mică, sunt sigur de asta. Acolo sunt ferme mult mai mari şi sunt mult mai tehnologizate decât la noi. Aici lucrăm mult manual, suntem încă rustici”, primesc răspunsul. Inventivitatea tânărului venit dintr-o ţară est-europeană i-a prins, însă, bine patronului de hotel din Cape May. Ionel i-a propus să înfiinţeze o fermă de creştere a porcilor în sistem ecologic. S-au pus pe treabă şi, în scurt timp, ferma s-a umplut cu grăsuni. Apoi, carnea lor a fost gătită şi servită clienţilor în restaurant. ”Ideea a fost foarte profitabilă, aduce roade şi acum, un profit de peste o mie de dolari pentru fiecare exemplar”, precizează fermierul.

În şaua calului
Ionel obişnuieşte să parcurgă călare distanţa de la fermă până la păşune. Copitele calului scot mici jerbe de praf din drumul sinuos. Ovidiu vine din urmă cu maşina lui de teren cu volan pe dreapta. Ajungem repede la păşunea întinsă pe o faţă de deal, dincolo de o tarla cultivată cu lucernă. Fermierul descalecă şi se îndreaptă spre văcuţe. Animalele întorc capul spre el. ”Laptele îl livrăm unei firme de procesare din zonă, dar mai vindem şi oamenilor din sat. Nu mai găseşti o vacă prin curţile sătenilor. Când am plecat eu în America, era o cireadă a satului. Acum nu mai e. Consătenii mei şi-au vândut vacile. Noi avem singura fermă zootehnică din sat”, mă lămureşte Ionel. Acum doi ani, când s-a căsătorit cu Ana Maria, fata din Sălaj pe care a cunoscut-o în orăşelul turistic din New Jersey, Ionel i-a avut printre invitaţi atât pe patronul american, cât şi prieteni de acolo, unii clienţi ai hotelului. ”Ei nu mă ocoleau din cauză că eu eram angajat, iar ei clienţi cu ştaif. Obişnuiau să stea de vorbă cu mine şi să mă întrebe dacă am reuşit să-mi dezvolt ferma din Mureş. Le place să circule idei şi îi apreciază pe cei cu iniţiativă. Au fost impresionaţi de ferma noastră”, îşi aminteşte tânărul din Cerghizel.
Lumina asfinţitului se retrage lent de pe ogoare şi păşuni, din grădini şi satele Mureşului. Aparatele de muls golesc de lapte ugerele mari. Seara târziu, după ce toate sunt puse la locul lor, membrii familiei Chirilă se reunesc în casa din Cerghizel, să facă planurile pentru a doua zi.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 2/207 (ediţia 1-14 februarie 2018)

Vizualizat: 956 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga George Stanson, despre condiţia fermierului român Maschio-Gaspardo îşi extinde operaţiunile în afara Europei
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?