Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

În vizită la unchiul Sam - din culisele agriculturii în stil american

Publicat: 12 iulie 2019 - 08:35
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Deseori privim cu admiraţie şi uneori poate chiar cu invidie performanţele americanilor, dar uităm de fapt că acolo, peste Atlantic, este practic o altă lume. Lucrurile sunt mult mai bine puse la punct, fermierii au mai puţine griji, preţurile cerealelor nu sunt atât de volatile ca la noi, iar exploataţiile au dimensiuni considerabile.

Cu toate acestea, în 2019 se prefigurează o criză, care mai mult ca sigur va afecta şi piaţa europeană, sperăm noi, pozitiv. De ce spun asta? Pentru că din cauza excesului de precipitaţii, însămânţările de porumb şi de soia, principalele culturi agricole din Midwest, au întârziat foarte mult anul acesta şi o suprafaţă însemnată a rămas practic necultivată. Până la sfârşitul lunii mai a.c., când întâmplător mă aflam şi eu în Statele Unite, pentru o vizită de documentare la compania Case IH, la invitaţia Titan Machinery, distribuitor exclusiv al acestei mărci în România, doar 58 la sută din suprafeţele cu porumb şi 29 la sută din cele cu soia fuseseră înfiinţate. Între timp s-au mai câştigat nişte procente, dar până la urmă se pare că 12,5 milioane de hectare vor rămâne necultivate! Există, desigur, sistemul de asigurări, care va acoperi toată această gaură, dar pentru fermierul american pierderile sunt uriaşe, pentru că nimeni nu-şi doreşte să încheie anul pe zero, ci toată lumea vrea să câştige cât mai mult din această afacere. În plus, fără bani în cont, nimeni nu se va încumeta să facă investiţii.

În vizită la unchiul SamClick pe poza pentru galerie!

Instinctul de supravieţuire
În cele ce urmează vă povestesc despre familia Kohlhagen, din statul Indiana, cu care am interacţionat pe parcursul vizitei mele în SUA. Richard, împreună cu trei dintre băieţii săi - Ryan, Kyle şi Kent, lucrează o suprafaţă de 4.000 de acri (echivalentul a 1.618 hectare). Ca mai toţi fermierii din zonă, aceştia cultivă în special porumb (circa 1.200 ha) şi soia (puţin peste 400 ha). Pe lângă asta, desfăşoară şi activităţi de prestări servicii, de obicei pentru înfiinţare de culturi, aplicare de tratamente fitosanitare şi recoltare. „În trecut, aici existau multe ferme de dimensiuni mai mici şi cu o activitate diversificată, însă astăzi puţine au supravieţuit şi noi le considerăm a fi mai degrabă ferme de hobby. Practic, proprietarii lor au o slujbă full-time şi doar în timpul liber se ocupă cu agricultura”, ne-a explicat Kent, mezinul familiei. „Nu mi-am închipuit niciodată că voi ajunge să conduc un tractor de 480 cai putere”, îl completează seniorul. „În anii ’80 am dus-o foarte greu. Dacă văd un fermier azi care a supravieţuit acelei perioade, îmi scot de fiecare dată pălăria în faţa lui. Astăzi, cu ajutorul copiilor mei, nu mai sunt obligat să împrumut bani de la bănci. Poate doar pentru achiziţii de terenuri, dar asta se întâmplă destul de rar”, susţine Richard. Pământul este destul de scump şi nici nu se prea găseşte de vânzare. În funcţie de calitatea acestuia, poate costa între 5.000 şi 10.000 de dolari acrul de teren agricol (adică până la aproape 25.000 de dolari hectarul). Recent, cineva a achiziţionat 225 de acri de teren arabil la o licitaţie prin platforma online TraderAuction.com, cu 1.685.000 de dolari, ne spuneau gazdele noastre.

În vizită la unchiul Sam_b

Structura solului, o mare provocare
Terenul familiei Kohlhagen este departe de a fi considerat unul de calitate. Parţial argilos şi în mare parte nisipos. „Dacă găsiţi o piatră în această zonă, vă dau ferma”, glumeşte bătrânul. „Pentru creşterea bovinelor este o binecuvântare, pentru că folosesc o mare cantitate de nisip pentru aşternutul din adăpost, dar pentru noi este o mare provocare. De aceea şi folosim aplicările cu rată varibilă, pentru că avem de-a face cu diferite structuri de sol”, afirmă Ryan, băiatul cel mare.
La câteva mile distanţă de ferma lor există o exploataţie de vaci de lapte cu 60.000 de exemplare la muls! Ceea ce a deschis multe oportunităţi pentru ei. Pe lângă faptul că le vinde o parte din producţia de porumb siloz, îi mai ajută şi cu recoltatul fânului, contra cost, desigur. Cei de acolo procesează 40.000 buşeli (echivalentul a 1.016 de tone) de porumb pe zi pentru hrana animalelor. Pentru recoltatul fânului au achiziţionat recent o nouă presă de balotat, evident Case IH - modelul LB434R XL, de care sunt foarte încântaţi. De altfel, majoritatea echipamentelor cu care lucrează poartă sigla companiei din Wisconsin. Am văzut în curtea fermei un tractor Steiger, câteva modele Magnum, dar şi un sprayer autopropulsat Patriot cu lăţimea braţelor de pulverizare de 36 metri şi o maşină de împrăştiat îngrăşăminte Titan 3520 pe trei roţi, o adevărată curiozitate pentru noi europenii...

În vizită la unchiul Sam_b

Producţii sub media naţională
Aşa cum aminteam la început, 2019 este un an extrem de dificil pentru familia Kohlhagen, care vine însă după un altul la fel de problematic. „Anul trecut ne-am confruntat cu o secetă severă care ne-a afectat recolta. La porumb am obţinut o producţie medie de circa 120 de buşeli pe acru (aproximativ 7,53 t/ha), mult însă sub media naţională, care a fost de aproape două ori mai mare. Iar la soia am avut 30 de buşeli (circa 2 t/ha). În mod normal, obţinem undeva la 180 de buşeli la porumb, iar la soia între 45 şi 50 de buşeli. Producţia noastră este condiţionată 90 la sută de vreme. Suntem la voia lui Dumnezeu!”, afirmă Ryan.
Chiar dacă şi-au recuperat investiţiile, profitul nu a fost prea mare. Culturile sunt asigurate pe parcele, nu pe întreaga suprafaţă. Dacă producţia medie multianuală nu este obţinută la final de sezon, diferenţa este acoperită de guvernul american, sub forma unor despăgubiri. „Asigurarea ne plăteşte pentru suprafeţele pe care nu se recoltează nimic, cele calamitate sau cu pierderi majore din cauza factorilor climatici. Spre exemplu, la cultura porumbului plătim 30 de dolari pe acru, iar la soia 20 de dolari. Desigur, cu cât randamentele sunt mai scăzute şi poliţa de asigurare este mai mică”, ne-a mărturisit Kyle. Anul trecut, familia Kohlhagen a primit din partea Federal Crop Insurance Corporation - o instituţie guvernamentală coordonată prin Agenţia de gestionare a riscurilor a Departamentului de Agricultură al Statelor Unite - ca despăgubire la cultura de soia 1,65 de dolari/buşel.

În vizită la unchiul Sam_b

Viteza de semănat: 15 km/h
În mod normal, în Indiana semănatul porumbului începe la mijlocul lunii aprilie. Dar în ultimii ani ferestrele de lucru s-au îngustat foarte mult. „Nu credeam că vom ajunge să semănăm la o viteză de peste 6 mile pe oră, aşa cum s-a întâmplat noaptea trecută, când am lucrat cu 9,5 mile pe oră (circa 15 km/oră), fără a fi afectată precizia de însămânţare. Tehnologia Case este extraordinară, în special când vine vorba de semănatul la viteze ridicate. Fără un astfel de echipament ar fi fost dezastru pentru noi acum”, consideră Kent. „Tractoarele au devenit din ce în ce mai puternice nu pentru a trage după ele implemente mai grele, ci pentru a creşte viteza de lucru şi a face faţă operaţiilor care necesită a fi terminate cât mai rapid. Spre exemplu, echipamentele noastre de prelucrare a solului sunt adaptate să ruleze la o viteză de 7 mile pe oră (aproximativ 11 km/oră), iar pentru asta e nevoie de putere mare de tracţiune”, ne-a explicat unul dintre reprezentanţii Case IH.
De obicei, în ferma familiei Kohlhagen solul este prelucrat înainte de semănat şi asta în principal datorită faptului că sunt obligaţi să cultive porumb după porumb. Pe de o parte, pentru a încorpora resturile vegetale, iar pe de alta, pentru a asigura o germinaţie bună a seminţelor, ţinând cont că vremea este destul de umedă şi rece în perioada semănatului în această zonă.

În vizită la unchiul Sam_b

Tehnică de mare precizie
Fermierii americani au început cu mult timp în urmă să-şi facă tot felul de calcule pentru a-şi maximiza profiturile. De aceea investesc în semănători de înaltă precizie şi în echipamente performante. Vor să se asigure că fiecare plantă va avea o răsărire uniformă şi nu vor rezulta suprapuneri sau pierderi. La fel se întâmplă şi cu aplicarea erbicidelor. Acolo unde nu sunt buruieni, substanţa nu va fi irosită, existând posibilitatea aplicării controlate a tratamentelor pe fiecare secţie. „Pe baza analizei de sol putem stabili reţete personalizate. De obicei ne confruntăm cu un deficit de potasiu şi de azot din cauza solului nisipos, dar nu toate parcelele sunt la fel. Iar tehnologia ne ajută să rezolvăm aceste carenţe în mod selectiv”, susţine Kent. „Aplicarea îngrăşămintelor cu rată variabilă este un mare câştig pentru noi. Dacă în urmă cu mulţi ani tata folosea 160 kg de potasiu pe hectar şi aplica generalizat, acum ştim exact ce cantitate avem nevoie pe fiecare metru pătrat şi în felul acesta am crescut productivitatea şi ne-am optimizat costurile”, îl completează Ryan.

În vizită la unchiul Sam_b

Presiunea preţurilor
Din cauza condiţiilor climatice nefavorabile, peste Ocean există acum o mare presiune pe preţuri. În timpul vizitei mele, tona de porumb era cotată la 157 de dolari, iar tona de soia la 294 de dolari. „Preşedintele Donalt Trump este prins în războiul său comercial cu China şi noi ne luptăm cu schimbările climatice”, a răbufnit la un moment dat bătrânul Richard, care a ţinut morţiş să ne povestească cum tatăl său a pornit acest business în 1952, cu 900 de dolari împrumutaţi, bani cu care şi-a cumpărat un tractor. Restul e deja istorie...
Dacă ar fi să trag acum o concluzie, după toată această experienţă, fermierul american mi se pare a fi un tip pragmatic, orientat spre noile tehnologii şi cu un apetit dezvoltat pentru investiţii. Atent la schimbările din jur, dar pregătit în orice clipă să ia măsuri care să-i protejeze afacerea. Pentru că până la urmă totul se reduce la calcule economice.


LEASING OPERAŢIONAL CU TRACTOARE
Relaţia familiei Kohlhagen cu Case IH este una specială, dar în ecuaţie se află şi compania de seminţe Beck’s Hybrids (numărul trei pe piaţa americană), care în schimbul loialităţii în ceea ce priveşte achiziţia de sămânţă (porumb şi soia - modificate genetic, desigur) a preluat leasingul pentru toate maşinile şi echipamentele noi cumpărate. Practic, familia Kohlhagen este liberă să le folosească timp de trei ani (dar nu mai mult de 300 de ore de funcţionare pe an) în schimbul unei chirii. Pe de altă parte, Beck’s Hybrids obţine un preţ preferenţial pe care nici un alt fermier nu l-ar putea negocia, ţinând cont că acest program se derulează la nivel naţional, iar comenzile sunt de ordinul sutelor sau poate chiar miilor de unităţi! Teoretic, după cei trei ani de utilizare, ei pot cumpăra produsele, dar de obicei preferă să primească altele noi. Este un fel de leasing operaţional. „Pentru noi este mult mai convenabil să procedăm aşa. Iar costurile sunt categoric mai mici decât în cazul în care am fi făcut noi aceste investiţii. Nici măcar nu trebuie să plătim pentru eventualele reparaţii. E o situaţie în care cu toţii avem de câştigat”, ne asigură Kyle.
„Industria seminţelor este foarte competitivă. Dar dacă preţurile sunt la fel, de ce să nu profităm de acest avantaj?”, se întreabă retoric Ryan.

 

REZISTENŢA LA GLIFOSAT
Utilizarea maşinii de erbicidat a devenit o necesitate. Parţial din cauză că buruienile au dezvoltat rezistenţă la glifosat. „Ani de zile am utilizat Roundup. Era uşor şi ieftin, dar acum trebuie să schimbăm această strategie pentru că nu mai e eficientă”, susţin tinerii fermieri ai familiei Kohlhagen. Principala ameninţare - „Amaranthus palmeri”, o super-buruiană care a fost adusă probabil accidental în nordul ţării de către crescătorii de vite. „Noi am descoperit-o pentru prima dată în 2011, iar acum am constatat că glifosatul nu o poate stârpi. Nu mai este atât de uşor precum era înainte”, se plâng fermierii americani.

Un articol publicat în revista Ferma nr. 11/238 (ediţia 15-30 iunie 2019)

 

Vizualizat: 992 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?