Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Gestionarea eficientă a fluxului de azot din pajişti

Publicat: 28 februarie 2019 - 04:27
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Azotul este considerat unul din elementele de bază care asigură şi întreţine viaţa pe Pământ, fiind întâlnit în aproape toate mediile naturale. O estimare globală a cantităţii de azot stocat în vegetaţia terestră arată că aceasta se încadrează în limitele de 10-15 miliarde tone. După atmosferă, cel mai mare rezervor de azot se găseşte în pajişti, respectiv între 5000 şi 20000 kg/ha. Din cantitatea totală de azot existentă în ecosistemele de pajişti permanente, între 30 şi 50% se găseşte în litieră şi ţesuturile vegetale moarte.

Pajiştea reprezintă unul din cele mai complexe ecosisteme naturale sau cultivate, în care relaţia sol - microorganism - plantă - animal - mediu asigură întregul necesar de nutrienţi pentru funcţionarea sistemului. În final, aceste interrelaţii, ce determină ciclicitatea elementelor nutritive, influenţează productivitatea şi calitatea furajelor de pajişti.
Creşterea şi dezvoltarea plantelor este condiţionată de nutriţia cu azot, pe care îl absorb sub formă minerală (amoniu şi nitraţi). Animalele absorb azotul sub formă organică, prin intermediul plantelor consumate, în principal înmagazinat în proteine. Laptele, carnea şi ouăle conţin azot sub formă de proteine, pe când dejecţiile animale conţin azot, în mare parte sub formă de uree (iar în cazul păsărilor sub formă de acid uric) care, prin fermentaţie, în câteva zile, se transformă în amoniu.

CIRCUITUL AZOTULUI ÃŽN PAJIÅžTILE PÄ‚ÅžUNATE, ÃŽN SISTEMUL RELAÅ¢IEI SOL-PLANTÄ‚-ANIMAL_b

Procesele care realizează ciclul azotului 
În desfăşurarea ciclului azotului participă patru procese: fixarea azotului, descompunerea sau mineralizarea materiei organice, nitrificarea (bacteriile din sol transformă ionul de amoniu în nitraţi), denitrificarea (reducerea nitraţilor la azot gazos şi oxid de azot) (vezi schemă).
În pajiştile permanente şi temporare formarea producţiei se bazează pe următoarele surse de azot: azotul provenit din mineralizarea materiei organice din sol; azotul recirculat din materiile organice excretat de animale în timpul păşunatului şi azotul aplicat prin fertilizarea organică şi minerală.
În urma procesului de mineralizare a materiei organice din sol, prin intermediul unor bacterii, are loc formarea azotului anorganic (NH - amoniu sau NH3 - amoniac), care este convertit de bacteriile aerobe din sol în nitraţi (NO3+). Mineralizarea azotului este întotdeauna legată de imobilizarea acestuia, în funcţie de raportul C:N din resturile organice din sol în curs de descompunere. Materiile organice formate din resturi provenite de la fertilizanţii organici şi de la plantele de leguminoase, cu un raport C:N mai mic, favorizează procesul de mineralizare faţă de materiile cu un conţinut mai mic de N iar un raport mai mare C:N favorizează imobilizarea. De asemenea, în solurile cu textură mai argiloasă, unde cantitatea de materie organică este mai ridicată, există tendinţa de acumulare a azotului, faţă de solurile mai nisipoase.

Dejecţiile, sursă de azot pentru pajişti!
În urma păşunatului animalelor, prin care se realizează relaţia sol-plantă-animal, pajiştea beneficiază de o alta sursă de azot, provenită din materiile fecale ale animalelor. Din cantitatea de N consumată de vacile de lapte, din hrana zilnică, numai 20-25% este reţinută în lapte şi carne, iar diferenţa (75-80%) este excretată. Proteina din furajul de pajişte, consumat de animale, este convertită în amoniu (NH4) şi mai departe, acesta intră în fluxul sanguin. În timpul păşunatului, o vacă produce 20-40 kg/an N, provenit din azotul excretat prin fecale şi între 80 şi 150 kg/an N, din azotul excretat prin urină.
În comparaţie cu resturile de plante ramase după păşunat, nutrienţii eliminaţi de animale prin fecale şi urină sunt mai repede mineralizaţi. Dintre nutrienţi, P, Ca şi Mg sunt excretaţi prin fecale, K prin urină, iar N şi S sunt excretaţi atât prin fecale, cât şi prin urină. În timpul păşunatului o vacă acoperă, prin dejecţiile eliminate, între 5 şi 10% din suprafaţa de pajişte păşunată, într-un sezon, iar dacă aceste dejecţii ar fi depozitate, acestea ar acoperi 20-30% din suprafaţa păşunată. De aceea, aplicarea unor doze ridicate de îngrăşăminte cu azot pe pajiştile păşunate cu animale, care asigură, prin dejecţiile produse, o parte importantă din azotul necesar creşterii şi dezvoltării plantelor, devine ineficientă!

Care sunt pierderile de azot din pajişti şi cum pot fi acestea diminuate
În structura fluxului de N din pajişti, o categorie importantă a ieşirilor (output-uri) de N o constituie pierderile de N, rezultate prin spălare (levigare) în adâncimea solului, volatilizare şi denitrificare. Aceste pierderi se datorează mai multor factori: tehnologia aplicată, modul de utilizare a pajiştei, tipul de pajişte, condiţiile de mediu (sol, climă).
În pajiştile permanente şi semănate fluxul de N este mai scăzut decât în culturile anuale, ca urmare a covorului vegetal permanent şi a activităţii microorganismelor din sol ce determină convertirea sub formă organică a unei părţi din azotul existent în exces. Daca vegetaţia unei pajişti nu permite resorbţia excedentului de N, atunci apare susceptibilitatea de levigare (spălare) puternică a azotului, mai ales în condiţii de precipitaţii puternice. Diminuarea pierderilor de N se poate realiza prin scăderea timpului zilnic de păşunat sau prin practicarea unei cosiri între cele două cicluri de păşunat. Folosirea pajiştilor prin cosire, ca fâneaţă, indiferent de dozele de N aplicate, nu determină o pierdere, prin levigare, a azotului.
Păşunatul are o contribuţie puternică la creşterea pierderilor de N, între 15-25 kg/ha/an, în funcţie de nivelul de fertilizare cu îngrăşăminte azotate. Aceste pierderi de N, prin levigare, duc şi la o creştere importantă a conţinutului de N nitric din apa freatică, între 45-60 mg NO3/L. În această situaţie, nivelul N nitric din apa freatică a solurilor de sub pajişti este la limita admisa (Pierderile de N prin levigare (spălare) sunt mai mari într-o pajişte formată numai din specii de graminee perene, păşunată, fertilizată cu doze mari de N şi cu o încărcătură mare de animale. La acest tip de pajişte cantitatea de N levigat este de circa 38 kg/ha/an şi o acumulare în apa freatică de 60 mg NO3/L. În cazul pajiştilor semănate cu amestecuri de graminee şi leguminoase perene, în aceleaşi condiţii de fertilizare şi utilizare, cantitatea de N levigat este de două ori mai scăzută faţă de pajiştea formată numai din graminee de pajişti (vezi Tabelul 2).
În practica agricolă există mai multe posibilităţi de utilizare a pajiştilor permanente şi semănate ce se diferenţiază în funcţie de cantitatea de N levigat. Rezultatele de sinteză ale unor studii efectuate în această direcţie demonstrează că toate tipurile de pajişti permanente, folosite intensiv, cu o încărcătură mare de animale în timpul păşunatului, influenţează puternic creşterea cantităţii de azot levigat, în limite cuprinse între 60 şi 100 kg N/ha/an. De asemenea, şi în condiţiile pajiştilor semănate, utilizate intensiv, prin păşunat cu un număr mare de animale şi într-un sistem de rotaţie cu alte culturi furajere şi cerealiere, s-a constatat o creştere a N levigat, în limite cuprinse între 45 şi 130 kg N/ha/an. Această creştere a pierderilor de azot determină, inevitabil, apariţia unei poluări cu nitraţi a surselor de apă de suprafaţă şi de adâncime (vezi Tabelul 3).
La pierderile mai mari de N înregistrate pe pajiştile păşunate, în comparaţie cu cele folosite prin cosire sau în regim mixt, provenite, în principal, din levigarea (spălarea) azotului din îngrăşămintele aplicate, se adaugă şi pierderile provenite din azotul conţinut în dejecţiile animalelor în timpul păşunatului (vezi Tabelul 4). Astfel, din N conţinut în fecale, proporţia totală a pierderilor de N este de 25% (7 kg/an/vacă), din care, prin levigare, de 18% (5 kg/an/vacă). În cazul dejecţiilor lichide (urina) pierderile de azot sunt de două ori mai mari, respectiv 38% (34 kg/an/vacă), din care prin levigare de 20% (18 kg/an/vacă). În materia organică a solului din cantitatea totală de azot existentă în dejecţiile solide ale animalelor se stochează numai 65% (20 kg/an/vacă), iar din dejecţiile lichide 35% (32 kg/an/vacă).


TABELUL 1 - INFLUENŢA MODULUI DE UTILIZARE, DE FERTILIZARE ŞI A ÎNCĂRCĂTURII DE ANIMALE A PAJIŞTILOR PERMANENTE ASUPRA CANTITĂŢII DE AZOT NITRIC LEVIGAT(PIERDUT) ŞI CONCENTRAT ÎN APA FREATICĂ
(rezultate medii, Dragomir N.)

 tab1pajil18_b

TABELUL 2 - INFLUENŢA MODULUI DE UTILIZARE, DE FERTILIZARE ŞI A ÎNCĂRCĂTURII DE ANIMALE A PAJIŞTILOR SEMĂNATE ASUPRA CANTITĂŢII DE AZOT NITRIC LEVIGAT(PIERDUT) ŞI CONCENTRAT ÎN APA FREATICĂ
(rezultate medii, Dragomir N.)

 tab2pajil18_b


TABELUL 3 - NIVELUL ESTIMAT AL PIERDERILOR DE AZOT ÎN PAJIŞTILE SEMĂNATE
(kg N - NO3/ha/an) (www.ademe.fr)

 tab3pajil18_b


TABELUL 4 - STRUCTURA PIERDERILOR DE AZOT, RAPORTATE LA CANTITATEA TOTALĂ DE AZOT DIN DEJECŢIILE VACILOR DE LAPTE, ÎN CONDIŢIILE PAJIŞTILOR PĂŞUNATE
(rezultate medii, Dragomir N.)

 tab4pajil18_b


Un articol publicat în revista Ferma nr. 12/217 (ediţia 1-31 iulie 2018)

 

Vizualizat: 186 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga În 'pole position' cu BASF Sorin Chelmu, în vizita la INDAGRA
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?