Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

”Genetica pastorală” a pajiștilor ecologice (I)

Publicat: 23 iunie 2016 - 16:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Anumiți ”specialiști” în practicarea agriculturii ecologice pastorale susțin că pajiștile permanente din țara noastră, nefertilizate de ani de zile, sunt deja ecologice!? Aceștia nu țin seama de stadiul avansat de degradare a covorului ierbos al pajiștilor noastre și de durata foarte îndelungată necesară pentru îmbunătățirea lor prin mijloace biologice, motiv pentru care încercăm să lămurim lucrurile cu exemplificări concrete.

Click pe poza pentru galerie!

Peste tot în țările unde se practică agricultura ecologică pe pajiștile permanente, înainte de conversie s-a practicat agricultura convențională, respectiv pe covorul ierbos al acestora s-au efectuat lucrări curente de întreținere, în care fertilizarea cu îngrășăminte chimice și organice a avut cel mai important rol în sporirea producției și a calității acestor surse de furaje. După decenii de fertilizare organo-minerală cu 150-300 kg/ha azot și cantitățile necesare de fosfor și potasiu, pe soluri cu reacție corespunzătoare, acum covorul ierbos al acestora pajiști are în componență numai plante furajere bune și câteva cu însușiri mai fine, care dau gust și aromă specifică produselor animaliere.

În linii generale, pajiștile permanente, bine gospodărite și rațional folosite cu animalele domestice, sunt alcătuite din 55-65% graminee perene, 25-35% leguminoase perene și 10-15% specii din alte familii, toate valoroase. 

Cu o astfel de compoziție floristică a covorului ierbos al pajiștilor, după numai doi ani de conversie, când se întrerupe aplicarea îngrășămintelor chimice și se aplică numai roci minerale (făină de fosforite, sare potasică etc.) și îngrășăminte organice, se realizează producții destul de mari de iarbă și de la animale se obțin cantități suficiente de lapte, carne etc., la prețuri cât de cât competitive cu cele rezultate din agricultura convențională, mai performantă.

 

Agricultura ecologică pastorală din țările dezvoltate

În Franța, am vizitat ocooperativă de creștere a vacilor de lapte din rasa Aubrac, întreținută pe pajiștile permanente din Masivul Central, la circa 1.000 m altitudine. Aici nivelul anual de fertilizare cu azot al pajiștilor permanente este de 150 kg/ha, din care azot rezultat din îngrășăminte organice 50%, completate cu 50% îngrășăminte chimice azotoase. Fermierii practicau o agricultură durabilă și produceau un sortiment de brânzeturi foarte apreciat. În aceste condiții montane, majoritatea fermierilor nu a trecut la agricultura ecologică din cauză că nu este rentabilă, cu toate că peste tot am văzut magazine ”bio” specializate. Peste tot am observat că doar fermierii performanți și bine instruiți în practicarea agriculturii convenționale chimizate, după o perioadă de conversie substanțial subvenționată de statul respectiv, au trecut la agricultura biologică mai puțin performantă și cu riscuri de a nu-și valorifica o marfă cu preț de cost mai ridicat. Acolo am aflat că fermierii practicanți ai agriculturii biologice deveneau rentabili doar dacă vindeau peste 60% din produsele vegetale sau animaliere în sistem ”bio”, benefiicind în plus de diferența față de prețurile convenționale. 

A considera că în condițiile României, se poate trece direct de la o agricultură mai primitivă sau de subzistență la acest tip de agricultură biologică numai pentru faptul că nu s-au aplicat îngrășăminte chimice este o direcție eronată pe care încercăm să o îndreptăm până nu e prea târziu.

 

Specificul agriculturii pastorale de la noi

Până prin anii 1960, înainte de colectivizare, pajiștile permanente au fost destul de bine întreținute de fiecare crescător de animale sau de asociații. În sistemul socialist de agricultură întreprinderile de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor au gospodărit mai bine aceste suprafețe, aplicând o agricultură convențională, cu nivel de chimizare mediu. După 1990 pajiștile permanente (4,9 mil. ha) au fost în bună parte abandonate, iar efectivele de animale, înjumătățite, s-au întreținut mai mult pe pârloagele terenurilor arabile necultivate de la câmpie și de pe dealuri (cca 2-3 mil. ha). De aceea, patrimoniul nostru pastoral tradițional, îndeosebi cel din zona montană mai greu accesibilă, a ajuns într-o stare de degradare de nedescris, care nu s-a mai întâlnit în existența lui multiseculară.

Pe astfel de pajiști permanente, mai întâi trebuie să înlăturăm principalii factori limitativi ai producției și calității furajere, cum este excesul de umiditate, eroziunea, aciditatea sau alcalinitatea solului, combaterea vegetației nevaloroase, și apoi instalarea unui covor ierbos corespunzător, după care se trece la practicarea unei agriculturi mai delicate, cum este cea biologică sau ecologică.

Pentru pajiștile permanente, structura floristică și calitatea furajeră a plantelor sunt asemenea soiului sau hibridului din culturile în arabil. A sări peste etapa de îmbunătățire a covorului ierbos degradat este ca și cum ai cultiva grâu din soiuri mai vechi extensive, pe care să aplici doze mari de fertilizanți pentru obținerea unor producții ridicate sau să introduci vacile din rasa Sură de stepă într-un complex zootehnic modern cu muls robotizat și să aștepți rezultate!

Covorul ierbos este ”genetica pastorală”, fiind asemenea soiului de plantă de cultură sau rasei de animale, care trebuie să fie în concordanță cu sistemul de cultură sau de creștere. De ce să nu aplicăm cele mai eficiente măsuri convenționale de îmbunătățire a covorului ierbos, după care la doi ani de conversie să se treacă la agricultura biologică, așa cum fac fermierii din țările cu o zootehnie dezvoltată!?

 

 

 

PRACTICI SORTITE EȘECULUI!

A încerca să practici creșterea animalelor în regim ”bio” sau ”eco” pe pajiștile noastre degradate invadate de bărboasă (Botriochloa Ischaemum), părul porcului (Nardus stricta), târsa (Deschampsia Caespitosa), pipirigul (Juncus sp.), scaiul dracului (Eryngium Campestre), scaieți (Carduussp., Cirsium sp.), laptele câinelui (Euphorbia sp.), brândușa de toamnă (Colchicum autumnale) etc., dintre speciile ierboase, porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa canina), păducel (Crataegus sp.), mur (Rubus sp.), alun (Corylus Avellana), ienupăr (Juniperus sp.), afinișuri (Vaccinium sp.), etc., dintre tufărișuri și diferiți puieți de arbori, putem afirma că activitatea este sortită eșecului de la bun început.

Așa cum am arătat în articole din edițiile predecente ale revistei Ferma, prin târlire timp de 20 de ani se poate îmbunătăți cel mult 10-15% din suprafața pajiștilor degradate. Dar cu restul ce facem, cum le ameliorăm? A înlătura vegetația nedorită din covorul ierbos prin mijloace ”bio” este, de asemenea, o idee fantezistă, fără aplicabilitate, din cauza costurilor mari și a duratei mari până la înlocuirea vegetației degradate cu specii valoroase furajere.

 

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.11(172) 15 - 30 iunie 2016

 

Vizualizat: 661 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor Noutăţi Great Plains la Agritechnica 2019
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!