Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Gelu Popa a avut de ales: la gară sau la moară!

Publicat: 30 aprilie 2015 - 15:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Am descins într-o frumoasă zi de primăvară, în sărbătoarea Blagoveșteniei, în satul Pădureni, ce aparține de orașul Mărășești, județul Vrancea. Gazdă a fost Gelu Popa, om trecut de prima tinerețe, jovial, deschis, ca orice vrâncean. În fermă suntem însoțiți de Vasilica Marinescu, promotor zonal al firmei Adama. 

Click pe poza pentru galerie!

Gelu - așa îi spun cei apropiați, în acte este Gheorghe Popa - a lucrat la CFR ca revizor contabil. După Revoluție, familia a revendicat imobilele confiscate de comuniști. Bunicii din partea soției au fost oameni gospodari, cu spirit comercial, armeni la origine. Au avut moară, autobuze și afaceri în comerț. 

 

„Epoca de aur” a... mălaiului! 

În aprilie ’90, Gelu Popa s-a trezit cu clădirea vechii mori în proprietatea soției. „Merg înainte cu moara de porumb!”, și-a zis. Așa a început povestea afacerii de familie. „Moara este în stare de funcționare, dar nu mai e măcinișul pe care l-am avut în ’90-’94. Atunci a mers foarte bine, căci în jur de câțiva zeci de kilometri nu era nici zare de moară și sătenii veneau la mine. A fost «epoca de aur» a făinii, ca să zic așa. Cu ajutorul morii, mi-am cumpărat trei tractoare românești. Apoi două combine mai mici și toate utilajele de prelucrat solul”, și-a amintit Gelu Popa de anii de început al afacerii cu mălaiul. 

 

Ori la gară, ori la moară! 

Odată ce a cumpărat utilajele agricole, „morarul” Gelu Popa trebuia să le pună la treabă. Avea el ceva pământ, câteva hectare adunate din familie, de la rude, dar nu era de ajuns, așa că a căutat să preia teren în arendă de la săteni. Acum, ferma lui a ajuns la vreo 200 de hectare luate în arendă și alte 50 ha cumpărate. În această primăvară a mai achiziționat încă patru hectare. 

În 1994, Gelu Popa și-a revizuit activitatea și s-a lăsat de... revizoratul contabil de la căile ferate pentru a se dedica agriculturii. Nu se mai putea împărți în mai multe locuri, avea de ales: ori la gară, ori la moară! De atunci a prins dragoste de agricultură. „Când am plecat de la CFR, am plâns, eram revizor contabil, era bine, am trecut dincoace...; îmi place agricultura, mi-e dragă tare”, își amintește fermierul. 

Discutând despre starea culturilor de câmp, fermierul ne spune că în toamnă abia a reușit să semene 15 ha de rapiță și 30 ha de grâu. Nu a putut ara, seceta a fost așa de cumplită, că nu intra plugul în brazdă. Nici rapița nu a răsărit așa cum trebuie. Zice că 2015 nu este anul rapiței!

Cu o zi înaintea vizitei noastre în fermă, băiatul cel mic al lui Gelu Popa, Lucian, a făcut o probă în câmp. A încercat să intre la discuit, dar nu se putea lucra; terenul era încă umed. După ani de secetă, ploile din această primăvară și zăpezile iernii au restabilit rezerva de apă din sol.

 

„Am examen mare!”

„În primăvară am examen mare, am de semănat 156 ha cu porumb și 47 cu floarea-soarelui, am comandat de la Comcereal toate inputurile; de la sămânță și până la pesticide”, și-a exprimat îngrijorarea vrânceanul, care continuă spunând că, în general, cultivă hibrizii de porumb de la KWS și de floarea-soarelui de la Pioneer. Pentru protecția culturilor utilizează produsele Adama: Zamir și Bumper Super pentru combaterea complexului de boli foliare și ale spicului, Sultan - un erbicid selectiv, și Mavrik - insecticidul esențial pentru cultura de rapiță.

„Nu știu dacă pot intra săptămâna asta în câmp, au apărut două insecte pe rapiță. Am aflat că, în zona de vest, sunt chiar 12-13 dăunători pe capcană; așa că trebuie să intervin la timp cu tratamentele”, ne spunea Gelu Popa. 

În această primăvară, Gelu Popa va fi mult mai atent. Spune că a învățat din experiența tristă a anului trecut când: „am făcut o prostie; m-am grăbit să semăn pe 24 martie 30 hectare de floare și vreo 20 ha de porumb. Dar au venit niște ploi reci care au durat timp de două săptămâni. Din cauza umezelii era să putrezească sămânța în pământ. Acum nu mă mai grăbesc!” 

Fermierul este mulțumit de grâul semănat în toamnă, cultura promite o recoltă bună; terenul l-a lucrat cu scarificatorul la 60 cm adâncime, apoi a intrat cu primul disc ca să distrugă bolovanii uriași. 

 

 

Un parc modern de mecanizare

Lângă moara de porumb este parcul de utilaje. Toate noi. Ne spune că sunt cumpărate cu banii în mână. Nimic din ce surprinde obiectivul camerei foto în parcul de mecanizare nu a fost rezultatul vreunui proiect pe bani europeni. Explicația este simplă; multă birocrație, pierdere de timp, de bani, stări de nervi. Lucian a încercat cu ceva timp în urmă, dar s-a lăsat păgubaș. 

În parc stau așezate două tractoare Case de 200 și de 220 CP și alte două: un John Deere de 125 CP și un New Holland de 96 CP. Alături, remarc o combină Claas echipată pentru recoltarea culturilor păioase și prășitoare, dar și utilajele pentru prelucrat solul. „Mi-am permis de mi-am luat cu banii în mână o semănătoare performantă cu fertilizator Maschio Gaspardo pentru prășitoare, care m-a costat 18 mii de euro. Am o remorcă de transport de 12 tone; am dat pe ea 12.500 euro”, ne-a precizat fermierul. 

Tractoarele sunt mânuite de cei doi fii - Lucian și Cătălin. Cel mare, Cătălin, în vârstă de 40 de ani, este absolvent de Agronomie. Deocamdată lucrează la Primăria din Mărășești, dar îl atrage pământul și nobila profesie. Curând, se va implica cu mai mult aplomb și în businessul de familie. 

Fermierul vrâncean recunoaște că subvenția pe care o primește de la stat e mulțumitoare, știe că iarna are un ban grămadă. Așa s-a dotat cu tehnică modernă de mecanizare. La subvenții, s-a adăugat și capitalul... iberic! Fiii lui au muncit câțiva ani în Portugalia și trimiteau bani pentru a sprijni afacerea. 

 

APA Mărășești și tehnica agricolă olandeză

În curte văd o instalație de irigat cu tambur. Are povestea ei... olandeză! Gelu Popa este președintele Asociației Producătorilor Agricoli Mărășești, care din anul 2003 are dezvoltat un parteneriat cu o fundație din Olanda. Anual, își fac vizite de lucru, au loc schimburi de experiență. Fermierii vrânceni au beneficiat de ajutorul partenerilor lor comunitari în procurarea unor mașini și utilaje agricole la un preț mai mult decât convenabil: tractoare de putere mai mică, balotiere, cositoare, pluguri, discuri. Gelu Popa s-a pricopsit cu un plug reversibil și cu acest tambur pentru irigații. 

Știu că în zonă terenurile nu sunt irigate. Asigurarea apei, deocamdată, este un proiect prea îndepărtat! Nu întâmplător, din zona Pădurenilor s-a început construcția Canalului Siret -Bărăgan. Toate suprafețele de teren pe care le lucrează sunt străbătute de rețeaua secundară de conducte pentru irigații. Trebuia pusă în funcțiune, dar investiția nu s-a mai finalizat după Revoluție. Acum doi ani, a folosit tamburul pentru udarea culturilor; a tras apa din Siret cu motopompa.

 

Genetică românească aclimatizată 

La Pădureni, pământul nu este așa de bun precum la... Nana, nu are potențialul ialomițean. Anul trecut a fost unul bunișor pentru ferma familiei Popa. Porumbul a dat o medie de 7.500 kg/ha, mai puțin decât în 2013, când a obținut peste 12 t/ha. Grâul și floarea i-au oferit satisfacții prin recoltele realizate. Gelu Popa cultivă grâu românesc, zice că-i mai bine aclimatizat. Afirmă că „am luat papară cu soiurile franțuzești”. Acum vrea să încerce floarea-soarelui convențională. Vasilica Marinescu, cea care ne-a însoțit, susține că în Vrancea tot mai mulți fermieri introduc în cultură hibrizii convenționali de floare. „Tendința este limpede, producătorii vrânceni - și nu numai ei - au început să se întoarcă la floarea-soarelui convențională, producțiile sunt mai promițătoare, dar și cheltuielile la hectar sunt ceva mai mici. Trebuie spus că nu toți hibrizii sunt bine aclimatizați la condițiile pedoclimatice ale țării noastre”, afirmă specialista Adama. 

 

„Poate anul acesta va fi al nostru!”

Fostul revizor contabil are ordinea și disciplina în sânge, deprinse de la CFR - cea de-a doua armată! În agricultură este nevoie de multă disciplină, inclusiv tehnologică. Gelu Popa caută să țină în frâu toate cheltuielile, reflex al formației sale profesionale - contabilicească. Are obsesia prețurilor; trebuie să le știe, să le analizeze atunci când cumpără sau vinde. „Într-un an, am vândut rapiță la 2,2 lei/kg, acum prețu-i la jumătate. În toamnă, porumbul a fost 0,45-0,50 lei/kg, acum după ce a fost ținut în depozit, are același preț”, afirmă fermierul. 

„Vreau să vă spun că am prins dragoste de porumb, cultura nu mai e atât de dificilă. Înainte vreme, ne omora costreiul, era o problemă, cel puțin în zona noastră nu existau erbicide eficiente; acum au apărut produse noi și cu randament bun. La floarea-soarelui mă chinuiam, practic, aveam culturi de... pălămidă și de curnuți! Angajam câte 100 de oameni la prașilă; bine că am scăpat de... sapazin!”, conchide Gelu Popa. 

La fermă ar mai trebui ridicat un siloz, însă investiția este prea mare. Probabil va veni și rândul acestui proiect atunci când va fi un an agricol de excepție. Agronomii cu care stă de vorbă i-au spus că din cinci ani dacă ar prinde unul bun, s-a realizat! Dar până acum nu s-a întâmplat acest lucru. Lui Gelu Popa i-a rămas doar nădejdea: „Poate anul acesta va fi al nostru!” 

 

 

 

AGRICULTORUL - DEMIURGUL PĂMÂNTULUI 

Gelu Popa: „Mă urc pe tractor, dau un disc, văd că nu a ieșit bine, trec a doua oară, după aia semăn! Domnule, pui acolo în pământ boabele, și când văd eu că iese plăntuța, satisfacție mai mare ca asta nu mai e! Să vezi câmpul înverzit; e o frumusețe. Plantele astea sunt ca și copiii mei; sunt făcuți de mine!” Și fermierul continuă: „Chiar intru în vorbă cu ele. Într-un an, n-am recoltat într-una din zile. Ce mi-am zis? Las’ că vin a doua zi, nu aveam instalația de răcire în cabina combinei și m-am dus să o cumpăr. A doua zi au început niște ploi și trei zile a bătut vântul. Când m-am dus să recoltez, mi-au zis plantele de rapiță: «Ați venit târziu, domnu’ Popa, noi suntem toate căzute la pământ»!”

Vizualizat: 688 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga VIITOR PENTRU SATE - VRANCEA Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?