Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

GÂNDACUL JAPONEZ - invaziv, rezistent şi agresiv

Publicat: 09 noiembrie 2018 - 19:26
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

La începutul lunii iulie a.c. am participat la Congresul European de Entomologie de la Napoli (Italia). A avut o multitudine de subiecte foarte interesante. Primul subiect despre care voi scrie în acest articol este despre dăunătorii invazivi. Unul dintre aceştia mi-a atras în mod special atenţia. Cercetătorul Daniel A. Potter (Universitatea Kentucky, SUA) a menţionat că în estul SUA, gândacul japonez este una dintre cele mai dăunătoare specii de insecte invazive din istorie!

Gândacul japonez este un scarabeid tipic, cu lungime de 8-11 mm şi lăţime de 5-7 mm. Femelele sunt, în general, un pic mai mari decât masculii, dar acest lucru nu se poate observa uşor cu ochiul liber. Capul şi corpul sunt de culoare închisă cu nuanţe de un verde-metalizat, în timp ce elitrele sunt brune. Larvele au, de asemenea, formă tipică scarabeidă. Când se află la completa dezvoltare, în sol, sunt încovoiate în forma literei „C”, măsurând în medie 32 mm, având capsula cefalică brun-gălbuie, cu mandibule puternice, colorate în negru, în timp ce culoarea corpului este alb-gălbuie.

Gândacul japonez - adult_b

Dăunător periculos pentru pajişti şi livezi
În locul ei de origine (Japonia), insecta prezintă o generaţie pe an, cu excepţia zonelor din nordul acestei ţări sau a zonelor mai înalte, unde poate prezenta o generaţie la doi ani. Larva iernează în sol, într-o lojă construită la o adâncime de 15-20 mm. Primăvara, când temperatura solului la adâncimea unde au iernat larvele este mai ridicată de 10oC, acestea ies din hibernare şi îşi continuă dezvoltarea timp de 4-6 săptămâni, hrănindu-se cu rădăcinile diferitelor plante (în această fază pot produce daune imense pajiştilor), după care are loc transformarea lor în pupe. Adulţii apar în natură din luna mai şi până în luna iulie. Durata de viaţă a unui adult este, în medie, de 35-40 de zile.
Gândacul japonez a fost semnalat la peste 300 de specii de plante gazdă, atât din flora spontană, cât şi din plantele de cultură. Dintre plantele cultivate, gândacul japonez este prezent la porumb, soia, viţă-de-vie, pomi şi arbuşti fructiferi, plante ornamentale, pajişti. Pot produce pagube atât adulţii, prin consumarea, până la scheletuire, a aparatului foliar, cât şi larvele prin pagubele produse sistemului radicular (mai ales la pajişti). În caz de invazii puternice, dăunătorul poate defolia un pom în mai puţin de 10 zile.

Gândacul japonez - larve_b

Speciile invazive deschid calea spre atac insectelor native
Cu toate acestea, insectele nu consumă în mod egal plantele dintr-o anumită specie dăunată. Posibila explicaţie constă în compuşii volatili emişi în proporţie variabilă de către plantele atacate (care aparţin aceleiaşi specii). Cercetări efectuate în SUA privind acest aspect au scos în evidenţă faptul că gândacul japonez este atras de către un amestec complex format din mai mulţi compuşi volatili, comparativ cu un singur compus volatil. Alte studii efectuate în SUA au menţionat că frunzele plantelor atacate de către adulţii gândacului japonez emit compuşi volatili care atrag alţi adulţi ai aceleiaşi specii, fenomen asemănător cu atacul rechinilor.

Gânacul japonez - copac defoliat_b

De asemenea, în SUA, în cazul viţei-de-vie, compuşii volatili eliberaţi de strugurii atacaţi de adulţii gândacului japonez atrag dăunătorul nativ (Cotinis nitida - gândacul verde de iunie). Acesta din urmă are mandibulele potrivite pentru hrănirea cu pulpa boabelor, nefiind adaptat pentru consumul boabelor întregi. În urma atacului adulţilor speciei invazive (gândacul japonez), specia nativă Cotinis nitida se poate hrăni cu boabele atacate de gândacul japonez, fiind atraşi de compuşii volatili emişi de plantele atacate. Coexistenţa celor două specii, dintre care una nativă şi alta invazivă, s-a observat şi în cazul arbuştilor fructiferi. Gândacul japonez prezintă o generaţie pe an, în zonele cu climat temperat, şi iernează sub formă de larvă în sol.

Gândacul japonez: stadii de dezvoltare_b

Un pericol pentru ţările cu climat temperat din Europa
Adulţii sunt rezistenţi la mai multe substanţe active folosite în combaterea dăunătorilor, datorită unui sistem de enzime de detoxifiere foarte complex şi bine pus la punct. De asemenea, în noile areale invadate din SUA, gândacul japonez nu prezintă nici un duşman natural! Dăunătorul a fost pentru prima oară semnalat în Europa în anul 2014 (în nordul Italiei), iar în 2017 şi în Elveţia. Acest dăunător invaziv ar putea avea un impact catastrofal asupra agriculturii şi horticulturii din UE; de asemenea, prezenţa gândacului japonez în Europa ar putea amplifica pagubele produse la arbuşti sau la viţa-de-vie de dăunătorii nativi, după modelul din SUA.
În concluzie, autorul prezentării (Daniel A. Potter) a tras un serios semnal de alarmă menţionând că această specie invazivă ar putea reprezenta o ameninţare serioasă pentru biosecuritatea din ţările cu climat temperat din Europa, propunând suplimentarea măsurilor de carantină fitosanitară în ţările unde acest dăunător nu este încă prezent.

Gândacul japonez_b


GLOBALIZAREA - „POARTA” DE INTRARE A NOILOR DĂUNĂTORI ÎN EUROPA
La ce ne putem aştepta în viitorul apropiat în Europa? Asta s-au întrebat cercetătorii de la Institutul Naţional INRA (Franţa). Aceştia au elaborat un model matematic pentru a prognoza riscul apariţiei de noi specii de dăunători invazivi pe teritoriul Europei, precum şi viteza de răspândire a acestora, în funcţie de caracteristicile diferitelor specii (susceptibile de a pătrunde pe teritoriul Europei), precum şi condiţiile climatice, aflate într-o permanentă schimbare. S-a comparat viteza de răspândire a diferitelor grupuri de specii de insecte dăunătoare invazive, luându-se două perioade de referinţă, 1950-1988, respectiv 1989-2014. Rezultatele acestor studii confirmă faptul că în perioada 1989-2014 dăunătorii invazivi s-au răspândit mult mai repede în teritoriul UE. Conform lui Alain Roques, un reputat cercetător francez prezent la Congresul European de Entomologie, posibilele explicaţii pentru acest fapt constau în schimbările politico-sociale în Europa de după anul 1989, odată cu creşterea fluxurilor comericale în interiorul UE, dar şi între UE şi ţările terţe, precum şi în urma diminuării controalelor de carantină în spaţiul Schengen. Din totalul de specii care pătrund pentru prima oară pe teritoriul european, doar un număr foarte scăzut se pot răspândi într-un timp foarte scurt pe tot continentul. Totuşi, aceste specii pot produce pagube considerabile atât agriculturii, cât şi horticulturii sau silviculturii. Pentru realizarea unui model matematic de dispersie a dăunătorilor invazivi, în vederea estimării vitezei de răspândire a acestora, este necesar ca datele din teren să fie cât mai exacte. Pentru acest lucru este nevoie de foarte mulţi oameni în teren sau de sisteme automate de colectare a datelor din câmp (capcane digitale, drone, etc).
Odată cu globalizarea, în viitor ne putem aştepta la probleme din ce în ce mai mari cu dăunătorii invazivi. Acest lucru vine pe fondul restricţiilor tot mai aspre, la nivelul UE, privind combaterea chimică şi pe fondul schimbărilor climatice din ce în ce mai evidente şi în ţara noastră.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 18/220 (ediţia 15-30 octombrie 2018)

 

Vizualizat: 140 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga George Stanson, despre condiţia fermierului român Maschio-Gaspardo îşi extinde operaţiunile în afara Europei
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?