Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Fondul pastoral montan (VI) - cauzele degradării pajiştilor permanente

Publicat: 18 decembrie 2018 - 00:27
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Dintre toate cauzele concrete ale degradării pajiştilor, atitudinea noastră greşită faţă de covorul ierbos ca resursă furajeră contribuie în cea mai mare măsură la starea actuală a acestor suprafeţe.

A privi pajiştea permanentă numai prin prisma utilizării ei prin păşunat cu animalele, fără să-i faci sau să-i adaugi nimic altceva în plus, este cea mai primitivă atitudine, asemănătoare cu civilizaţia umană pe prima scară a evoluţiei, aceea de culegători de rădăcini, bulbi, fructe etc., sau de vânător, pescar şi pentru dobândirea altor resurse din natura înconjurătoare pentru supravieţuire.

Pajiste_b

Cât va mai continua utilizarea primitivă a pajiştilor?
Majoritatea crescătorilor de animale privesc iarba ca pe ceva dăruit de natură, la care nu trebuie să-i faci nimic decât să o valorifici de-a valma cu animalele, oricum, oricând şi oriunde ar fi. Nimic mai greşit! Aceasta e o atitudine de nepăsare şi chiar dispreţ pentru firavul fir de iarbă, păscut necontenit vară - iarnă, călcat pe orice vreme în picioare, neajutat de fertilizanţi sau sufocat uneori de dejecţii, înnăbuşit de buruienile neconsumate şi de multe alte nenorociri cauzate de crescători şi de animalele lor.
Majoritatea crescătorilor de animale, în special cei de ovine, au o astfel de atitudine de totală neglijenţă pentru pajiştile permanente, atitudine care a cauzat degradarea continuă a covorului ierbos şi pagube incalculabile pentru economia pastorală.
Pe pajiştile montane nu întâlnim decât extrem de rar un oier care să posede o unealtă pentru extirparea unui puiet de arbore sau tufăriş ce invadează păşunea, sau care să mute târla la timp pentru îmbunătăţirea covorului ierbos, dotare şi acţiune simplă la îndemâna oricui. Despre utilaje mecanizate, precum mulcere şi cositori, îngrăşăminte chimice pentru fertilizări, seminţe de graminee şi leguminoase perene pentru supra şi reînsămânţări etc., asemenea fermierilor performanţi din munţii Europei, nici nu poate fi vorba la noi.
Majoritatea crescătorilor de animale din munţii noştri au această atitudine de crasă nepăsare pentru lucrările de îmbunătăţire şi folosire raţională a pajiştilor, cu toate că în ultimul deceniu s-au primit prin APIA fonduri substanţiale de la Uniunea Europeană pentru acest scop.

Crescătorii ignoră bunele practici de îmbunătăţire a păşunilor
Interesul major al acestor crescători este să-şi vadă animalele sătule, furajate fără nici o cheltuială, unii chiar şi peste iarnă, indiferent dacă produc pagube şi pe culturile agricole ale altora sau produc distrugeri în păduri, în loc să îmbunătăţească pajiştile şi să-şi asigure furaje pentru sezonul rece al anului.
Privim cu invidie starea înfloritoare la propriu şi la figurat a pajiştilor montane din Elveţia, Austria, Germania, Franţa şi din alte ţări cu zootehnie dezvoltată, unde, cu adevărat, aceste terenuri agricole sunt luate în cultură prin fertilizări organo - minerale ce depăşesc 100-150 kg/ha azot anual, curăţiri repetate, aerisire ţelină, supraînsămânţări şi reînsămânţări cu soiuri alese de ierburi perene, folosire raţională pe parcele împrejmuite cu garduri fixe şi electrice, adăposturi corespunzătoare pentru îngrijitori şi animale, spaţii de procesare produse animaliere, fose şi instalaţii pentru împrăştierea dejecţiilor şi multe altele.
La noi o atenţie ceva mai mare se acordă doar fâneţelor permanente, unde de bine de rău, se fertilizează cu îngrăşăminte organice şi uneori chimice, se împrejmuiesc pentru a nu fi păscute, se nivelează muşuroaiele pentru a uşura recoltarea prin cosire, se grăpează pentru aerisirea ţelinii şi alte acţiuni pentru creşterea producţiei şi calităţii furajere a covorului ierbos.
Până când nu ne vom schimba atitudinea faţă de pajiştile permanente, în sensul luării lor cu adevărat în cultură şi folosire raţională, riscăm să perpetuăm sistemele primitive de utilizare cu pierderi mari pentru economia pastorală, biodiversitate şi mediu.

Pajiste_b
Pe lângă atitudinea greşită faţă de iarba pajiştilor, majoritatea crescătorilor de animale nu au nici cea mai mică receptivitate pentru sistemele de îmbunătăţire şi folosire raţională, deşi după anii ’50, odată cu înfiinţarea cantoanelor pastorale montane, dar mai ales după anii ’70 ai secolului trecut, când a luat fiinţă în fiecare judeţ Întreprinderea de îmbunătăţire şi exploatare a pajiştilor , suprafeţe mari din pajiştile montane au fost îmbunătăţite prin toate mijloacele cunoscute, inclusiv fertilizări chimice chiar şi în zone mai accidentate, cu aeronave utilitare, împrejmuiri cu garduri fixe pentru folosirea raţională şi multe altele, cu fonduri de la bugetul statului.
Din păcate, în ultimii 30 de ani, în loc să continuăm aceste bune practici de îmbunătăţire şi folosire raţională a pajiştilor, am revenit la vechile sisteme mai primitive de utilizare a fondului pastoral, acela de culegător de iarbă cu animalele. Nimic din ce a fost bun în trecut nu a fost receptat de crescătorii de animale, ba din contră.
Este de neînţeles de ce oierii nu îşi declară numărul real de animale la păşunat, deşi acestea sunt crotaliate şi înregistrate pentru acordarea unor subvenţii de la APIA!?

Lipsa de cunoştinţe praticulturale
Pentru aplicarea în teritoriu a măsurilor de îmbunătăţire şi folosire a pajiştilor montane este necesar un minim de cunoştinţe teoretice şi practice despre floră, fertilizanţi, mijloace de prelucrare a ţelinii, amestecuri de ierburi, semănat, folosire prin păşunat şi altele. Dacă întrebaţi un crescător de animale despre ce seminţe de graminee perene de pajişti are la vedere, el îţi va spune invariabil că este iarbă de Sudan şi la orice seminţe de leguminoase perene va indica faptul că este trifoi!? Cu astfel de cunoştinţe despre ierburile perene de pajişti pe care le posedă cei care trebuie să le folosească pentru îmbunătăţirea pajiştilor de la noi, nu vom putea concura niciodată cu fermierii montani din vestul Europei, care cunosc de decenii soiurile mai performante din cele aproximativ 15 specii de ierburi perene de pajişti luate în cultură.
De aici şi necesitatea luării unor măsuri de informare mai eficiente a crescătorilor de animale, avizi să-şi completeze cunoştinţele privind îmbunătăţirea şi folosirea raţională a pajiştilor. În acest sens, cartea ”Praticultura pe înţelesul tuturor” vine în sprijinul celor care întocmesc şi urmăresc lucrările din amenajamentele pastorale, cât şi al crescătorilor obişnuiţi de animale.
Din cele prezentate până acum, rezultă că mai avem foarte multe de făcut pentru a progresa şi a ne înscrie şi noi în ”Civilizaţia montană a pajiştilor” din Uniunea Europeană.


CONSERVATORISMUL PRIMITIV AL CRESCĂTORILOR
În cadrul unui program de cooperare Elveţia - România în perioada 2014 – 2016 au fost construite 6 stâne moderne în Carpaţii Orientali şi s-au atribuit seminţe de ierburi pentru supraînsămânţarea târlelor. Numai unul din trei oieri aleşi dintre cei mai buni au respectat şi continuat supraînsămânţarea târlelor, restul nu au acordat importanţa cuvenită acestui mod simplu de îmbunătăţire a pajiştilor montane.
De peste o jumătate de secol se fac demonstraţii de îmbunătăţire a pajiştilor degradate din Platoul Bucegilor, prin fertilizare, amendare calcică, reînsămânţare şi alte măsuri, urmate în ultimii 20 de ani de folosirea lor raţională cu vaci de lapte. Până acum nici un crescător de animale nu a venit să se informeze concret cum să sporească producţia de lapte de peste 5 ori la hectar pe pajişti îmbunătăţite, îngrădite, fără păstori la animale pe durata păscutului, asemenea fermelor montane din Munţii Alpi!
Crescătorii de animale actuali nu mută târla la 6-8 zile ca şi cei din trecut, în jurul stânelor fiind un adevărat focar de infecţie, invazie de buruieni nitrofile, poluarea apelor, solului şi a aerului, sluţirea peisajelor pastorale.
Acest conservatorism în receptarea şi aplicarea noilor metode de îmbunătăţire şi folosire a pajiştilor a dus la starea deplorabilă a fondului pastoral actual.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 9/214 (ediţia 14-31 mai 2018)

 

Vizualizat: 245 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?