Concurs Ferma
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Fondul pastoral montan (IV) - degradarea pajiştilor prin păşunatul neraţional

Publicat: 09 iulie 2018 - 14:34
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Păşunatul ca formă de exploatare a producţiei pajiştilor permanente montane este principalul factor zooantropic prin care se produc dezechilibre grave în covorul ierbos, dacă nu se respectă durata optimă şi încărcarea cu animale.

Sezonul optim de păşunat este strâns legat de perioada de vegetaţie şi de stadiul de dezvoltare a plantelor din pajişti.

Degradarea pajistilor_b

Indicii pentru începutul păşunatului
După cum ne este cunoscut, începutul sezonului de păşunat este strâns legat de producţia minimală a covorului ierbos al unei pajişti după desprimăvărare, care este de 3-5 t/ha masă verde - MV (0,6 - 1 t/ha substanţă uscată - SU) pe pajiştile permanente şi 5 - 7,5 t/ha MV (1 - 1,5 t/ha SU) pe pajiştile temporare mai intensive. Dar startul sezonului de păşunat este dat şi de înălţimea ierbii: 10-15 cm pe pajiştile permanente şi 15-20 cm pe cele temporare. Fără aceste producţii, păşunile sunt veritabile spaţii de plimbare pentru animale.

Degradarea pajistilor_b
Din punct de vedere meteorologic, păşunatul poate începe când temperatura medie a aerului este constant egală sau mai mare de 10 grade C şi încetează când temperatura medie a aerului scade sub 10 grade C spre toamnă sau depăşeşte 20 grade C în miezul verii (iulie - august) în zona de câmpie şi de deal.

Degradarea pajistilor_b
Începând cu zona de dealuri mai umede, de la 600 - 800 m altitudine, unde sezonul nu se mai întrerupe din cauza secetei, durata optimă a sezonului de păşunat este identică cu interval de zile cu temperatura aerului egală sau mai mare de 10oC. La acest ecart altitudinal se ajunge la un maxim de 160 zile de păşunat pe pajiştile naturale, într-o perioadă de vegetaţie de circa 205 zile, respectiv durata temperaturilor medii ale aerului egale sau mai mari de 5 grade C. De la acest nivel (600 - 800 m altitudine), cu fiecare 100 m în sus durata sezonului de păşunat scade cu 7,5 zile, ajungând la 2200 - 2400 m altitudine la numai 40 zile de păşunat.
Alte indicii de începere a păşunatului ar fi înflorirea păpădiei (Taraxacum officinalis), care se declanşează treptat pe altitudine şi pe măsură ce se acumulează o anumită sumă de grade de temperatură.
Conform obiceiului din străbuni, începutul sezonului de vegetaţie de la câmpie şi deal este de Sărbătoarea Sf. Gheorghe - 23 aprilie.

Degradarea pajistilor_b

Încetarea păşunatului
În zona montană, încetarea păşunatului este determinată de înrăutăţirea vremii începând cu luna septembrie, când animalele şi îngrijitorii lipsiţi de adăpost trebuie să coboare mai la vale, înainte de căderea ninsorilor.
Pentru zona de dealuri şi mai jos la câmpie, unde sunt condiţii de adăpostire, animalele mai pot să fie menţinute pe păşune până cel mult cu 3-4 săptămâni (20-30 zile) înainte de apariţia îngheţurilor permanente la sol, care coincide în linii mari cu vechea cutumă românească de Sf. Dumitru (26 octombrie).
Din păcate, durata seculară a sezonului de păşunat pe meleagurile mioritice, de la Sângiorz la Sâmedru, nu se mai respectă în zilele noastre. Adesea întâlnim turme de oi îndeosebi păşunând pe pajişti şi, mai grav, culturi de cereale păioase în afara sezonului optim, producând distrugeri majore compoziţiei floristice şi productivităţii viitoare a covorului ierbos sau dijmuind recoltele din terenurile arabile, fapt unic în agricultura UE.

Degradarea pajistilor_b

Păşunatul pe timp umed
Pe lângă păşunatul în extrasezon, adesea din lipsă de furaje, se păşunează pe timp umed, distrugând ţelina şi favorizând speciile de buruieni sau, pe terenurile în pantă, declanşarea eroziunii solului.
Pe terenurile plane cu soluri argiloase, prin tasare pe teren umed se produce un exces temporar de umiditate, se răreşte ţelina şi, aşa cum am mai amintit, se favorizează instalarea speciilor de buruieni din genurile Juncus, Carex şi altele.
Pe terenurile în pantă se răreşte ţelina şi se pot declanşa procesele de eroziune şi de alunecare a terenului. La început apar mici şiroiri, apoi ogaşe şi ravene adânci, din care se transportă particulele de sol care înalţă şi colmatează albiile râurilor şi ale lacurilor de acumulare. Păşunatul neraţional, alături de defrişarea pădurilor, este principalul responsabil pentru colmatarea lacurilor de acumulare de pe râurile noastre.

Degradarea pajistilor_b

Supraîncărcarea cu animale
Acest factor zooantropic este deosebit de dăunător pe terenurile în pantă, producând aceleaşi distrugeri ca şi păşunatul pe timp umed, cu consecinţele amintite anterior. Pe lângă faptul că animalele suferă din lipsă de iarbă, ele circulă mai mult în căutarea ei distrugând covorul ierbos. Prin suprapăşunat, cele mai mari daune le produc oile şi caprele, faţă de bovine, acestea din urmă au un sistem de păscut mai de ”sus”, cu consecinţe mai puţin grave pentru covorul ierbos.

Subîncărcarea cu animale
Prin subîncărcare se produce o valorificare parţială a ierbii de către animale, cu acumularea de litieră an de an, dacă nu se cosesc resturile neconsumate. În această litieră uscată se produc procese de acumulare a materiei organice în exces, unde nu supravieţuiesc speciile bune furajere şi, mai ales, se instalează vegetaţia lemnoasă dăunătoare covorului ierbos.

 

ABANDONUL PĂŞUNILOR
Prin abandonul păşunilor, în zona păduroasă se reinstalează vegetaţia lemnoasă din care au provenit pajiştile după defrişare.
Prin subîncărcare până la abandon, la început se îmburuienează, se instalează vegetaţia lemnoasă în covorul ierbos, din care amintim feriga mare (Pteridium aquilinum) ca principal indicator al abandonului.
Vegetaţia lemnoasă nefolositoare şi dăunătoare producţiei pajiştilor, acolo unde ocupă suprafeţe mai întinse, este de două feluri:
- vegetaţie compusă din arbori şi arbuşti din grupa foioaselor, reprezentată prin stejari, gorun, fag, carpen, anin, mesteacăn, alun, mur, păducel, porumbar, măceş etc.;
- vegetaţie din grupa coniferelor din etajul molidului şi etajul subalpin, compusă din molid, brad, zadă, ienupăr şi jneapăn.
Combaterea vegetaţiei lemnoase dăunătoare covorului ierbos al pajiştilor permanente se face prin defrişare manuală sau mecanizată.

 

PĂŞUNATUL DE IARNĂ CREEAZĂ DEZASTRE NATURALE
Pe terenurile în pantă, din cauza păşunatului din timpul iernii, din noiembrie până în martie, în extrasezon normal de păşunat, ţelina pajiştilor se subţiază, covorul ierbos se răreşte şi, ca urmare, apar buruienile, se declanşează procesele erozionale de toate felurile, se colmatează fundul râurilor şi lacurile de acumulare, astfel că la o ploaie normală altădată, acum se produc inundaţii nemaiîntâlnite şi, mâine, poimâine, lacurile de acumulare se vor umple cu solul dislocat de copita animalelor de pe versanţi, care este dus în continuare de apă mai la vale. Din aceste considerente majore, cu efecte semnificative asupra mediului şi pentru economia naţională, sezonul de păşunat trebuie încheiat la sfârşitul lunii octombrie în zonele de risc cum sunt pajiştile situate pe pante, la fel şi pe pajiştile situate pe terenuri plane, dacă dorim să menţinem o compoziţie floristică bogată în specii furajere valoroase şi o productivitate corespunzătoare.
Păşunatul peste iarnă, mai ales cu oile, este o practică foarte dăunătoare pentru covorul ierbos al pajiştilor noastre, cu repercusiuni negative în anii ce urmează. Pe o pajişte păşunată toată iarna, în sezonul de vegetaţie următor producţia scade cu cel puţin 30-50%, ceea ce este foarte mult. Dacă pajiştea este în pantă şi solul se erodează, pierderile sunt şi mai mari, până la scoaterea păşunii din circuitul productiv. În zona temperată, unde ne situăm şi noi, din noiembrie până în martie-aprilie, pajiştea are nevoie să se „odihnească” penru a-şi reface „forţele” pentru sezonul de păşunat care urmează.


Un articol publicat în revista Ferma nr. 7/212 (ediţia 15-30 aprilie 2018)

 

Vizualizat: 30 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Noutăţi Väderstad la Agritechnica 2019 Tehnică agricolă pentru profesionişti 2020 - Protecţia plantelor
START Campanie de primăvară. Tu ce alegi?

Iarnă fără zăpadă sau ploi, secetă pedologică... vremea nu e deloc prietenoasă. Cum staţi cu lucrările specifice campaniei de primăvară pregătirea terenului/semănat? Ce hibrizi alegeţi? Vă rog, scrieţi în comentariu ce sămânţă cumpăraţi, de la cine şi judeţul în care lucraţi terenul!