Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Fondul pastoral montan (III) - cauzele degradării pajiştilor permanente

Publicat: 06 iulie 2018 - 12:43
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Textura şi structura deficitară a solului. În zona montană, în funcţie de substratul geologic şi de gradul de alterare a rocilor, se întâlnesc soluri cu texturi mai grele (argiloase) sau mai uşoare (nisipoase).

• Solurile argiloase - conţinut mai mare de argilă - au un regim aerohidric deficitar şi sunt de regulă acide. Plantele de pajişti, spre deosebire de cele cultivate în arabil, se dezvoltă mai bine pe solurile argiloase, cu condiţia să nu se păşuneze pe teren umed, distrugându-se covorul ierbos şi instalându-se buruieni, cum ar fi Nardus stricta (ţepoşică, părul porcului), Juncus sp. (pipirig), Deschampsia Caespitosa (târsă), rezistente la regimul aerohidric deficitar. Prin aplicarea unor cantităţi optime de gunoi de grajd şi amendarea calcică, după lucrări de desecare, dacă este cazul, proprietăţile fizico-chimice ale solului se îmbunătăţesc substanţial, permiţând realizarea unor producţii de iarbă ridicate şi de o calitate corespunzătoare.

Pajiste_b
• Soluri nisipoase. Pe unele substraturi geologice, ca gresii şi marne, rezultă soluri cu textură mai uşoară, foarte permeabile pentru apă. Pajiştile pe astfel de soluri trebuiesc păşunate cu grijă în perioadele de uscăciune, când se poate rări covorul ierbos şi să se declanşeze eroziunea. Odată distrusă ţelina pajiştilor, formată în zeci sau chiar sute de ani pe aceste soluri cu textură uşoară, se produc eroziuni catastrofale cum sunt cele din Masivul Bucegi.

Pajiste_b
• Soluri scheletice. Un alt factor limitativ al productivităţii pajiştilor permanente îl constituie volumul edafic util, care poate fi redus de conţinutul de schelet (roci), acesta crescând pe altitudine. Spre exemplu, pe andosolurile din Munţii Harghita, grosimea stratului de sol scade cu 7,5 cm la fiecare 100 m altitudine şi volumul edafic cu 5% pe acelaşi ecart (Tabelul 1).
Dacă grosimea stratului de sol nu influenţează semnificativ creşterea plantelor de pajişti, ştiut fiind că pe adâncimea de 0-20 cm se află peste 85% din masa rădăcinilor, în schimb pentru plantele de cultură în arabil, pomi fructiferi şi viţă-de-vie, cu înrădăcinare mai profundă, volumul edafic util este determinant. Cu cât în orizontul superior al solului sau la suprafaţă este mai mult schelet (pietre), cu atât productivitatea unei pajişti şi posibilităţile de îmbunătăţire a ei sunt mai reduse.

Pajiste_b
Asemănător exemplului dat pentru Munţii Harghitei din Carpaţii Orientali, aceste lucruri se petrec şi în Carpaţii Meridionali (Tabelul 2). Astfel, pH-ul scade cu 0,05/100 m alt., gradul de saturaţie în baze (V%) se reduce cu 1,15/100 m, iar restul indicilor, cum sunt hidrogenul schimbabil (SH) şi humusul brut au o uşoară creştere pe altitudine, ca urmare a factorilor de climă, în special a creşterii precipitaţiilor şi a scăderii temperaturilor. Datorită acestor condiţii de scădere a factorului termic, procesele de pedogeneză sunt mult diminuate, astfel că proporţia materialelor dure (roci) nealterate din sol, chiar şi de la suprafaţă (0-10 cm), este de asemenea în creştere pe altitudine.

Fertilizarea organică şi chimică necorespunzătoare
Una dintre principalele cauze ale degradării pajiştilor o constituie absenţa sau nivelul foarte scăzut al elementelor fertilizante din sol, în special azot şi fosfor. Pentru realizarea unor producţii mari de furaje şi de o calitate corespunzătoare, covorul ierbos al pajiştilor permanente (naturale şi seminaturale) şi temporare (semănate) necesită a fi susţinut prin fertilizare (organică şi/sau chimică).
• Lipsa sau excesul de elemente fertilizante, dintre care se remarcă azotul, fosforul şi potasiul (NPK), este cel mai important factor de degradare a covorului ierbos. Pentru realizarea unei tone de substanţă uscată (SU), echivalentul a 4-5 tone de iarbă prin recoltă (fân sau iarbă păscută), din sol se extrag, în medie, 20-25 kg N, 2-3 kg P, 22-25 kg K şi 4-5 kg calciu.
Solul pajiştilor nu este un izvor nesecat de elemente fertilizante, care să susţină producţia de iarbă, de regulă este mai sărac decât solul terenurilor arabile. De aceea, după mai mulţi ani de recoltă, dacă nu se fertilizează, pe pajişte se împuţinează elementele nutritive din sol, se schimbă radical vegetaţia, în sensul dispariţiei plantelor cu valoare nutritivă ridicată, mai pretenţioase la aprovizionarea solului cu NPK, fenomen care favorizează apariţia, treptată şi până la dominare, a unor specii de buruieni nepretenţioase. Din aceste considerente, pajiştea permanentă sau temporară trebuie să fie tratată ca oricare altă cultură agricolă dacă dorim să obţinem rezultate bune în producerea furajelor pe aceste suprafeţe, fiind necesară fertilizarea pajiştilor permanente cu îngrăşăminte organice şi/sau chimice.
Îngrăşămintele organice cum este gunoiul de grajd, rezultat de la diferite specii de animale, este deosebit de bogat în elemente fertilizante şi cu eficienţă foarte bună pe pajiştile permanente (Tabelul 3). De asemenea, îngrăşămintele chimice sunt necesare pe pajiştile permanente, întrucât cele organice nu sunt în cantităţi suficiente pentru a satisface necesităţile. Orientativ, prezentăm câteva strategii de aplicare a îngrăşămintelor pe principalele tipuri de pajişti montane (Tabelul 4).
Lipsa de elemente fertilizante în zona montană este dată de prezenţa şi dominarea în păşuni a speciei Nardus stricta (ţăpoşică) şi în fâneţe a speciilor semiparazite de Rhinanthus (clocotici).
• Excesul de îngrăşăminte organice se întâlneşte mai ales în locurile de staţionare a animalelor peste noapte sub cerul liber (târle, stăoine), unde dacă se depăşesc 4-6 nopţi/oaie/mp, se instalează specii nitrofile ca şteviile (Rumex Obtusifolius de la câmpie până la 1000 - 1200 m altitudine şi Rumex alpinus la altitudini mai mari); urzica (Urtica dioica); ştirigoaia (Veratrum album), brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale), scaieţi (Carduus Acanthoides, C. nutans, Cirsium sp.) şi altele.
Excesul de îngrăşăminte organice din jurul stânelor noastre montane scot din circuitul productiv suprafeţe mari de pajişti şi în acelaşi timp poluează apele, solul, aerul şi degradează peisajul pastoral.
• Excesul de îngrăşăminte chimice. Pe pajiştile noastre, care în general nu sunt fertilizate, apar mai rar situaţii de exces de îngrăşăminte chimice. Totuşi, există unele situaţii nedorite ca urmare a aplicării unilaterale a îngrăşămintelor azotoase, care pot acidifia solul la o administrare îndelungată sau din neştiinţă, sau aplicarea unor doze mai mari decât cele recomandate. Pe locurile cu exces de îngrăşăminte chimice apar goluri în vegetaţia pajiştilor, subţierea ţelinii şi declanşarea eroziunii solului, alături de poluarea mediului înconjurător.

 

TABELUL 1: EVOLUŢIA PE ALTITUDINE A GROSIMII STRATULUI DE SOL ŞI AL VOLUMULUI EDAFIC PE ANDOSOLURILE DIN MUNŢII HARGHITEI

 tab1mar_b

TABELUL 2: EVOLUŢIA UNOR CARACTERISTICI FIZICO-CHIMICE PENTRU SOLURILE STAŢIUNILOR CU NARDUS STRICTA DIN CARPAŢII MERIDIONALI

tab2mar_b


TABELUL 3: COMPOZIŢIA GUNOIULUI DE GRAJD DE LA DIFERITE ANIMALE

tab3mar_b


TABELUL 4: DATE ORIENTATIVE PRIVIND FERTILIZAREA PAJIŞTILOR PERMANENTE CU ÎNGRĂŞĂMINTE CHIMICE (KG/HA/AN S.A.)

 tab4mar_b

Un articol publicat în revista Ferma nr. 6/211 (ediţia 1-14 aprilie 2018)

 

Vizualizat: 101 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!

Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!

Parcul ideal pentru o fermă zootehnică! Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune! "Primele utilaje au fost cumpărate de la Tehnodiesel SRL prin buyback şi credit furnizor, în 2016. „Pentru ferma Red Angus am găsit o finanţare directă prin Tehnodiesel, care este foarte convenabilă. Am apelat şi la buyback şi am cumpărat utilaje noi, cu finanţare pe 3 ani, în rate eşalonate, negociate.” - Péter Tamás Nagy, administrator Black Angus Farm, jud. Mureș.

"Tractorul Massey Ferguson din seria 3000 este un tractor de fermă, cel din seria 5000 este pentru tot ce înseamnă recoltarea şi prelucrarea fânului şi pentru lucrări uşoare de câmp semănat, erbicidat, iar cel din seria 6000 este pentru lucrările grele de câmp arat, lucrări cu discul, scarificat, balotat cu balotiera mare şi pentru transport cu remorcile mari, de 18 tone. Pentru o fermă zootehnică, este parcul ideal de tractoare."- Péter Tamás Nagy, administrator Black Angus Farm, jud. Mureș.

Încărcătoarele Weidemann mari sunt folosite pentru tot ce înseamnă lucrul pe câmp şi muncă grea pe platforma zootehnică și în afara ei - încărcat, descărcat, stivuit baloți în fânare, încărcat bălegar pentru fertilizarea suprafețelor agricole, inclusiv împins zăpada de pe platformă. „Acum doi ani am avut zăpadă de aproape doi metri, viscolită, nu ne descurcam fără încărcătoarele Weidemann. Încărcătorul Weidemann T 5522 este mai stabil, iar modelul 3080 LPT telescopic este articulat la mijloc și este mai flexibil.

Soluția Syngenta la antracnoza, boală care afectează cultura de pepene verde Delfini la Sulina, Delta Dunării În vizită la văcuţele melomane de la Doaga
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?