Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Dăunătorii „de import”. De la Tuta absoluta la ploşniţa marmorată din Asia

Publicat: 12 februarie 2019 - 17:15
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

În ultimul deceniu, dăunătorii invazivi au început să pună probleme din ce în ce mai mari fermierilor din lumea întreagă. Nici România nu a fost ocolită de această problemă, iar primul exemplu care îmi vine în minte este molia minieră a tomatelor (Tuta absoluta).

Dăunătorii invazivi nu sunt o noutate. Pe măsură ce s-a dezvoltat civilizaţia umană şi odată cu ea au progresat şi transporturile, insectele au început să „călătorească” dintr-un loc într-altul sau chiar de pe un continent pe altul, însoţind oamenii sau mărfurile comercializate de către aceştia.

1i19_b

Graniţe deschise pentru dăunătorii invazivi
Nu era de ajuns că fermierii au probleme cu dăunătorii „autohtoni”, cu vremea tot mai schimbătoare, cu piaţa de desfacere tot mai nesigură! Acum este posibil să aibă şi alte greutăţi pe cap şi anume: „musafirii nepoftiţi”, veniţi de pe alte continente. Intensivizarea agriculturii din ultimele decenii, coroborată cu globalizarea şi cu schimbările climatice au accentuat această problemă.
Despre o parte dintre aceşti dăunători am scris în numerele trecute ale revistei. În acest prim număr al anului 2019, încerc să redau, pe scurt, părerea celor mai buni specialişti din domeniu, în cadrul lucrărilor Congresului European de Entomologie (ECE), care a avut loc la începutul lunii iulie 2018, la Napoli, Italia. După cum veţi vedea, şi în problema dăunătorilor invazivi, părerile sunt împărţite.
Eckehard Brockerhoff din cadrul SCION (New Zealand Forest Research Institute) a susţinut că odată cu schimburile comerciale dintre Europa şi America de Nord, în ultimele secole, şi cu instalarea dăunătorilor invazivi în noile areale, riscul de apariţie a speciilor de dăunători invazivi în America de Nord, proveniţi din Europa (sau viceversa) a scăzut. Argumentul acestor afirmaţii este faptul că în noile areale din Europa şi America de Nord s-au stabilit speciile invazive cele mai adaptate condiţiilor de mediu, iar speciile de insecte dăunătoare din America de Nord care nu au fost semnalate în Europa sau viceversa sunt mai puţin adaptate pentru a produce invazii. Alţi cercetători au afirmat că s-a produs un fenomen de saturaţie a dăunătorilor invazivi, odată cu trecerea timpului, argumentând că studiile efectuate în ultimele decenii au ajuns la concluzia că numărul speciilor invazive a scăzut. De asemenea, după câteva decenii, dăunătorii invazivi din noile areale pot fi consideraţi dăunători nativi.

Foto 2 - Ploşniţa verde a tomatelor - adulţi şi larve (Nezara viridula)_b

Cât de mare e riscul apariţiei de noi specii de insecte nedorite?
Majoritatea cercetărilor susţin însă contrariul. Pe baza rezultatelor studiilor în teren efectuate în ultimii 50 de ani, atât în America de Nord, cât şi în Europa, s-a încercat crearea unui model matematic complex, pentru a elabora prognoze pe termen lung privind riscul apariţiei de noi specii de dăunători invazivi, stabiliţi în Europa din America de Nord sau invers, pe fondul creşterii comerţului dintre cele două continente. Cercetătorii Levine J.M. şi D'Antonio C.M. au elaborat modelul matematic Michaelis-Menten pentru a determina riscul apariţei noilor specii invazive în orizontul de timp 2020-2050. Pentru realizarea acestui model, cercetătorii au folosit datele USDA (Departamentul de Agricultură din SUA) privind interceptările de noi specii invazive, la controlul mărfurilor de la frontieră, în ultimele decenii, precum şi date de la serviciile de carantină din ţările europene. Rezultatele modelării matematice au arătat o posibilă scădere a riscului apariţiei de noi specii de dăunători invazivi din Europa în America de Nord şi viceversa. Cu toate acestea, odată cu creşterea comerţului din Asia şi America de Sud, a crescut exponenţial riscul apariţiei dăunătorilor invazivi proveniţi de pe aceste continente în Europa şi în America de Nord, cum ar fi cazul ploşniţei marmorate asiatice (Halyomorpha halys) sau moliei tomatelor (Tuta absoluta). Concluzia autorului acestei lucrări este că odată cu globalizarea comerţului, riscul apariţiei de noi specii de dăunători invazivi a crescut exponenţial! La aceeaşi concluzie a ajuns şi cunoscutul cercetător Alain Roques (INRA, Orleans, Franţa). În lucrările sale, autorul a menţionat că pe lângă beneficiile economice, globalizarea poate să prezinte şi o serie de dezavantaje, cum ar fi răspândirea mai mare şi într-un ritm mai accelerat a dăunătorilor invazivi.

Foto 3 - Omida păroasă a buxusului - adult (Cydalima perspectalis)_b

Concluzii
Chiar dacă în Europa pătrund un număr ridicat de specii invazive de insecte dăunătoare culturilor agricole, horticole sau silviculturii, cu toate acestea într-un număr scăzut se pot răspândi într-un timp foarte scurt pe tot continentul. Însă chiar dacă sunt puţine specii care se pot răspândi rapid pe areale întinse, pagubele produse de către acestea pot să fie considerabile. Câteva exemple concrete sunt reprezentate de speciile Cydalima perspectalis (Omida buxusului), Drosophila suzukii (Musculiţa cu aripi pătate a cireşului), Aprocerus leucopoda (Viespea frunzelor de ulm), Leptoglossus occidentalis (Gândacul vestic al coniferelor), Dryocosmus kuriphilus (Viespea cu gale a castanului), Obolodiplosis robiniae (Viespea frunzelor de salcâm). Se pot răspândi pe o distanţă de 400 de kilometri întru-un singur an, în multe cazuri cu ajutorul factorului uman (comerţ intracomunitar cu plante ornamentale sau cu material săditor).
În ultimii ani, am avut şansa să particip la congrese internaţionale de entomologie sau de protecţia plantelor atât în Europa, cât şi în SUA. În cadrul acestor dezbateri au fost multe topice alocate dăunătorilor invazivi din agricultură. Acesta este un semn foarte clar că problemele cauzate de speciile invazive de dăunători sunt din ce în ce mai mari. În multe cazuri, atât schimbările climatice, cât şi globalizarea vin „ca o mănuşă” speciilor invazive. Rămâne de văzut cum vor reuşi oamenii să facă faţă acestor noi provocări „entomologie”, cu menţiunea că tot oamenii sunt cei care le-au generat.

EVIDENŢA INVAZIEI INSECTELOR DĂUNĂTOARE
Pe baza datelor din teren şi a multiplelor cercetări efectuate în perioada 1800-2014, în Europa s-a raportat pătrunderea a 1174 de specii de dăunători invazivi. Pe baza acestor date, colectivul de cercetători de la INRA (Orleans - Franţa) a elaborat un model matematic pentru a prognoza riscul apariţiei de noi specii de dăunători invazivi pe teritoriul Europei, precum şi viteza de răspândire a acestora, în funcţie de caracteristicile diferitelor specii (susceptibile de a pătrunde pe teritoriul Europei) şi de condiţiile climatice. În cadrul acestor cercetări s-au comparat viteza de răspândire a diferitelor grupuri de specii de insecte dăunătoare invazive, luându-se două perioade de referiţă, 1950-1988, respectiv 1989-2014. Rezultatele acestor studii sunt foarte interesante şi confirmă faptul că în perioada 1989-2014 dăunătorii invazivi se răspândesc mult mai repede pe teritoriul UE. Conform lui Alain Roques, posibilele explicaţii pentru acest fapt constă în schimbările politico-sociale în Europa, după anul 1989, odată cu căderea Cortinei de Fier, extinderea UE, creşterea fluxurilor comericale în interiorul UE, dar şi între UE şi ţările terţe, precum şi scăderea controalelor de carantină în spaţiul Schengen!

 

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 1/228 (ediţia 1-31 ianuarie 2019)

Vizualizat: 562 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Maschio Gaspardo la Agromalim 2019 Cons DDA la Agromalim 2019
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?