Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Cum staţi cu ÎNCĂRCĂTURA DE ŞOARECI la hectar?

Publicat: 18 octombrie 2018 - 16:01
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Rozătoarele erau considerate dăunători secundari ai culturilor agricole, în special ai semănăturilor de toamnă, populaţiile având o dezvoltare ciclică, o dată la 3-4 ani atingând nivelul maxim. Asta până în toamna anului 2014, când culturile de rapiţă şi cerealele de toamnă au fost serios ameninţate de invazia şoarecilor de câmp, atât în zonele de sud şi sud-est ale ţării, cât şi în vest.

În 2014, rozătoarele au fost favorizate de condiţiile climatice din acea toamnă, în special secetă şi temperaturi ridicate. Atacul a fost aşa de ridicat, încât suprafeţele cu rapiţă, grâu sau orz de toamnă atacate au fost compromise şi reînsămânţate. Nu numai în cultura mare s-au raportat probleme în acea perioadă. Şi pomicultorii (în special pepinieriştii), viticultorii şi cultivatorii de legume au semnalat atacuri. Situaţia a fost de aşa natură, încât în toamna anului 2014 s-a dat o autorizare temporară pentru folosirea substanţei active clorofacinonă (75 mg/kg) în vederea combaterii rozătoarelor.
După dezastrul de atunci, când agricultorii aflaţi în zonele cu atac ridicat au înregistrat pagube mari, au urmat câţiva ani mai liniştiţi. Rozătoarele nu au dispărut pur şi simplu din câmp, dar cel mai probabil populaţiile au scăzut. Au mai fost identificate orificii în câmp, au mai fost atacuri în vetre la semănăturile de toamnă, dar nu cu aceeaşi intensitate ca acum patru ani. Tot Mama Natură a fost cea care ne-a ajutat.

Cultură de rapiţă cu atac de rozătoare sub formă tipică de vetre_b

Toamna lui 2014 s-ar putea repeta
Ultimele toamne au fost, în general, mai ploioase decât media, la fel cum au fost şi unele luni de vară. Însă, în acest an ne confruntăm iarăşi cu o vreme atipică. Fie a fost secetă, în a doua parte a primăverii, când în multe zone ale ţării, în luna aprilie nu a căzut nici un strop de apă, sau acolo unde a plouat, au fost doar cantităţi nesemnificative (3-5 mm), fie au fost situaţii în care precipitaţiile căzute au depăşit de două ori mediile multianuale pentru luna respectivă, cum a fost cazul lunii iunie. În august însă ploile s-au oprit. În multe zone nu a căzut nici un strop de apă. Situaţia din august a fost oarecum în „oglindă” cu cea din luna aprilie. De asemenea, nici în primele 17 zile ale lui septembrie nu s-au înregistrat precipitaţii semnificative (cu unele excepţii, punctuale, în anumite zone din sud-est sau în vestul ţării). Aşadar, începând din primăvară, vremea a oscilat, au fost luni fie cu foarte puţină ploaie (sau deloc), fie cu prea multe precipitaţii. Cum ultima lună de vară şi jumătatea primei luni de toamnă au fost secetoase şi mai calde decât de obicei, s-au putea crea premisele favorabile pentru înmulţirea şoarecilor de câmp, cu posibile consecinţe negative pentru fermieri.

Vetre de atac vizibile în miezul iernii
Condiţiile climatice din timpul iernii pot, de asemenea, să favorizeze înmulţirea acestor mici vietăţi pe parcursul anului. În ultimii ani, în România, iernile au fost mai uşoare şi mai puţin geroase. Au fost ani când temperaturile înregistrate în ianuarie au fost foarte ridicate, rozătoarele continuând să se înmulţească şi în această perioadă. Fermierii au constatat extinderea vetrelor de atac la mijloc de ianuarie! În literatura de specialitate se menţionează faptul că temperaturi mai mici de 0oC din locurile de iernare limitează populaţia rozătoarelor. Dacă ne uităm la temperatura solului la 20 cm adâncime, pe perioada lunilor de iarnă, în zona de sud-est a ţării, rareori s-a constatat o scădere sub această valoare. Iar galeriile rozătoarelor pot ajuge şi mai jos de 30 cm adâncime!

Cultură de grâu cu atac de rozătoare sub formă tipică de vetre_b

Densitatea critică de galerii pe unitatea de suprafaţă
Cum spuneam şi în alte articole scrise pe această temă, rozătoarele sunt „invizibile” fermierilor ca urmare a modului lor de viaţă. Şoarecii de câmp (Microtus arvalis) trăiesc în galerii subterane, care ajung şi la 35 de centimetri adâncime. În câmp sunt vizibile orificiile de suprafaţă. Unei galerii pot să îi corespundă mai multe orificii şi bineînţeles vetrele de atac, unde tinerele plante pot să lipsească. Pagubele sunt variabile, dar se consideră că la o densitate de 50 galerii/ha acestea devin evidente. În toamna anului 2014 s-au semnalat situaţii când densitatea acestor galerii a fost şi de zece ori mai mare în zona de sud a ţării!
Pentru a putea supravieţui ca specie, rozătoarele au adoptat o strategie bazată în primul rând pe o prolificitate foarte mare. Femelele nasc de 2-3 ori pe an, numărul de pui la o fătare poate să ajungă la 6-8. În cazul şoarecilor de câmp, perioada în care indivizii devin maturi din punct de vedere sexual este foarte scurtă, de 13-18 zile în cazul femelelor şi de 40-60 de zile în cazul masculilor. Deşi durata de viaţă a indivizilor este mică, sub un an, frecvent 2-3 luni, din cauză că ajung foarte devreme la maturitate sexuală şi femelele nasc un număr mare de pui, populaţiile pot creşte exponenţial.

Combaterea pe suprafeţe mari e aproape imposibilă
Sistemul de lucrări minime ale solului, precum şi sistemul no-tillage câştigă din ce în ce mai mult teren. Avantajele acestor practici agronomice sunt certe şi nu pot fi contestate. Numai că avem o cantitate mai mare de resturi vegetale, exact condiţiile favorabile pentru rozătoare. Ar trebui evaluată populaţia agenţilor dăunători şi controlul acestora înaintea implementării pe scară largă a acestor metode. Trebuie specificat însă că atacul mare de rozătoare înregistrat în toamna anului 2014 s-a manifestat atât la fermierii care au făcut lucrări minime ale solului, cât şi la cei care au făcut arături clasice.
Pentru combaterea chimică a populaţiilor de rozătoare, în trecut s-a folosit cu mult succes produsul Thionex 35 EC în doză de 3 litri la hectar (în 300 litri apă). Acest produs era de fapt un insecticid, cu substanţa activă endosulfan, care avea efect secundar foarte bun contra rozătoarelor. Fiind toxic pentru om, animale şi organismele subacvatice, produsul nu a mai fost reomologat. Thionex mai avea un avantaj: fiind lichid, timpul de aplicare pe sole mari era scurt. În prezent, există o gamă largă de soluţii pentru combaterea chimică a rozătoarelor. Există rodenticide condiţionate sub formă de pastă sau momeli gata preparate. Aceste soluţii sunt eficiente pe suprafeţe relativ mici. Este mai problematic în cazul solelor mari, de zeci de hectare, când pot să fie mii de orificii produse de rozătoare. În acest caz, pentru plasarea momelilor ar fi necear un număr mare de muncitori. Or ştim cu toţii cât de deficitară a devenit forţa de muncă în prezent.
În concluzie, trebuie să fim în continuare atenţi la micile rozătoare din câmp. Chiar dacă în ultimii ani au fost mai „liniştite”, este posibil ca populaţia lor să atingă un nou maxim, aşa cum se menţionează în literatura de specialitate (o dată la 3-4 ani). Până acum se pare că tot Mama Natură ne-a protejat (prin perioadele mai ploioase, care au limitat populaţiile), dar cum respectăm noi Natura? Să sperăm că vor veni ploile şi pe „uliţa noastră”.

Orificii produse de rozătoare_b
NU ELIMINAŢI DUŞMANII NATURALI AI ROZĂTOARELOR!
Rozătoarele au un număr mare de duşmani naturali, dintre care, în condiţiile ţării noastre, enumăr: specii de păsări răpitoare (vânturelul, şorecarul comun, cucuveaua, ciuful etc), mamifere (vulpea, nevăstuica, dihorul de stepă etc). În multe situaţii, ciorile de semănătură (Corvus frugilegus) pot consuma puii rozătoarelor. Dacă populaţiile duşmanilor naturali ai rozătoarelor sunt în declin, atunci populaţia rozătoarelor creşte din ce în ce mai mult. Din păcate, recent am aflat o ştire în care se spunea că s-a autorizat împuşcarea unui număr mai mare de vulpi (la pachet cu împuşcarea mistreţilor, din cauza pestei porcine africane), precum şi de ciori. Dacă vor fi împuşcate mai multe vulpi şi ciori, iar populaţiile acestora vor scădea vertiginos, atunci este posibil ca în viitor numărul rozătoarelor să crească la fel de vertiginos. Iar când avem mai mulţi şoareci de câmp, ne putem trezi fără semănături de toamnă, dar şi cu probleme în livezi sau vii.
Una dintre problemele din multe zone ale ţării este lipsa perdelelor forestiere, care, pe lângă protecţia antierozională, serveau şi ca sălaş pentru speciile de mamifere şi păsări utile ce consumau rozătoare.

 

Un articol publicat în revista Ferma nr. 17/222 (ediţia 1-14 octombrie 2018)

 

Vizualizat: 698 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Scolile agricole - semnal de alarma!

Scolile agricole - semnal de alarma!

Specialist în cresterea pasarilor de curte si absolvent al unei scoli cu profil agricol - Liceul Tehnologic „Mihail Kogalniceanu” din Miroslava (jud. Iasi) - Leonard Stafie considera ca institutiile de învatamânt cu profil agricol au nevoie de sprijin pentru a redeveni ceea ce erau cândva.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga George Stanson, despre condiţia fermierului român Maschio-Gaspardo îşi extinde operaţiunile în afara Europei
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?