Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Cum stăm cu autonomia furajeră a ţării?

Publicat: 03 noiembrie 2017 - 16:57
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Creşterea animalelor rumegătoare (bovine, ovine, caprine) este indisolubil legată de asigurarea necesarului de furaje de volum (masă verde, fân, siloz) în cantităţi suficiente şi de calitate. Iată o preocupare constantă la nivel mondial, deoarece viaţa a peste un miliard de oameni depinde de această activitate agricolă, ce le oferă hrană şi îngrăşăminte naturale şi, totodată, asigură securitatea alimentară şi bunăstarea generală a populaţiei. 

Deficitul de furaje pentru creşterea animalelor face obiectul unor studii foarte complexe, organizate de specialişti FAO în unele ţări în curs de dezvoltare şi în unele zone din Europa de Est, fiind determinat, printre altele, de precipitaţii limitate şi neregulate, de scăderea terenurilor de păşunat, din cauza concurenţei pentru alte culturi agricole şi de folosirea terenurilor destinate producerii de furaje pentru construcţii industriale, urbanistice. Alţi factori se referă la gradul scăzut de cunoştinţe al agricultorilor (mai ales din gospodăriile familiale) privind tehnologiile şi nivelul scăzut de suport tehnic care le este oferit, cât şi importanţa scăzută acordată de guvernanţi pentru producerea de furaje, comparativ cu celelalte tehnologii agricole.

Pasune_b

Sistemul furajer actual - deficienţe şi provocări
Sistemul furajer pentru creşterea animalelor, în România, se bazează pe producţia de furaje obţinută din două surse principale: pajişti permanente sau pajişti seminaturale şi culturi furajere (anuale şi perene) semănate în teren arabil. În condiţiile ultimelor două decenii, suprafaţa de pajişti a oscilat între 4,6 şi 4,9 milioane hectare, iar suprafaţa de culturi furajere semănate totalizează în jur de un milion hectare. La nivelul ultimilor ani, în baza unor studii proprii (coroborate cu alte observaţii de natură ştiinţifică şi de interes general) am constatat că pajiştile permanente se foloseşte, pentru hrana animalelor, doar în jur de 70% (3,4 mil. ha), ca urmare a unor factori naturali (ruderalizarea covorului vegetal prin creşterea speciilor de buruieni şi a celor invazive de natură semiarbustivă şi arbustivă, panta mare a terenului, declanşarea fenomenului de eroziune etc.) şi din cauza modalităţilor de exploatare (aplicarea limitată şi, în multe situaţii la intervale mari de timp, a măsurilor tehnologice de ameliorare a acestor terenuri sau a unor metode de folosire raţională pentru evitarea suprapăşunatului). Aceasta explică şi nivelul scăzut al producţiilor de masă verde, ce variază între 5 şi 10 t/ha, în funcţie de altitudinea terenului, cu o producţie totală anuală de circa 25 milioane tone, ce poate asigura numai 40% din necesarul total de masă verde pentru efectivele de taurine, ovine şi caprine (Tabelul 1).
Situaţia actuală a efectivelor de animale din ţara noastră cuprinde un număr de circa 1,8 milioane bovine şi 10 milioane ovine şi caprine, care, transformate în UVM şi repartizate pe zone de vegetaţie, are următoarea structură: 37% în zona de câmpie, 24% în zona colinară, 24% în zona de deal şi 15% în zona de munte. În funcţie de specie, bovinele se regăsesc în proporţie mai mare în zonele de câmpie (51%) şi numai 38% în zonele colinare şi de deal, iar ovinele şi caprinele sunt dominante în zonele colinare şi de deal în proporţie de 60% (Tabelul 2).

Deficitul de masă verde: 17 milioane de tone
Balanţa furajeră anuală, efectuată la nivelul celor două surse de furaje şi al efectivelor de animale existente, evidenţiază o cantitate totală existentă de circa 46 milioane tone masă verde, faţă de un necesar pentru hrănirea animalelor de 63 milioane tone. Diferenţa sau deficitul de masă verde, în cantitate de 17 milioane tone (respectiv cu 27% mai scăzut faţă de necesar), are următoarea pondere pe zonele de vegetaţie: 29% (-6,4 mil. tone) la câmpie; 43% (-6,8 mil. tone) în zona colinară; în zona de deal nu se constată deficit de furaje; 42% (-3,8 mil. tone) în zona de munte (Tabelul 2). Acest deficit de furaje de volum este acoperit, în fiecare an, în funcţie de posibilităţile locale existente: din alte surse de furaje grosiere (paie, tulpini de floarea-soarelui), resturi vegetale rămase după recoltare, samulastra unor culturi cerealiere sau tehnice etc.


În general, sistemul furajer aplicat în ţara noastră, care se bazează, în proporţie foarte ridicată, mai mult pe potenţialul natural al pajiştilor permanente şi al unor producţii modeste ale culturilor furajere semănate în arabil, este foarte vulnerabil de la un an agricol la altul, deoarece nu ţine seama de influenţa puternică a condiţiilor de climă (temperaturi scăzute, secetă, arşiţa de vară etc.) asupra culturilor de pajişti şi plante furajere şi nu corelează capacitatea de producţie a acestor culturi cu cantitatea de furaje necesară efectivelor de animale existente.
În condiţiile în care se păstrează şi în continuare suprafaţa actuală de şase milioane hectare pentru producerea furajelor (pajişti permanente şi culturi de plante furajere în arabil) şi se va aplica un sistem furajer modern şi flexibil, bazat pe folosirea noilor tehnologii de cultivare, întreţinere şi folosire a acestor culturi, România îşi poate asigura autonomia furajeră, sporirea efectivelor de animale şi creşterea randamentelor animaliere. În acest scop se impune o nouă abordare ce vizează înţelegerea factorilor şi a proceselor ce condiţionează integrarea tehnologiilor de producere a furajelor cu cele din sistemele de producţie animalieră. Totodată, la nivelul generării şi difuzării de cunoştinţe şi tehnologii moderne pentru fermierii şi agricultorii din domeniul creşterii animalelor se cere aplicarea lărgită a rezultatelor de cercetare obţinute în sistemul cercetare - dezvoltare - extindere la toate nivelele de înţelegere şi cunoaştere.

 


TABELUL 1: CANTITĂŢI ESTIMATIVE DE MASĂ VERDE REALIZATĂ PE PAJIŞTILE PERMANENTE ŞI ÎN CULTURILE FURAJERE ÎN ARABIL

 tab1paso117_b


TABELUL 2: REPARTIZAREA ESTIMATIVĂ A ANIMALELOR RUMEGĂTOARE EXISTENTE ŞI BALANŢA FURAJERĂ PE ZONE DE VEGETAŢIE ÎN ROMÂNIA

tab2paso117_b
Articol publicat in revista Ferma nr. 17 (200) (1-15 octombrie 2017)

Vizualizat: 294 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga VIITOR PENTRU SATE - VRANCEA Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?