CÂT DE NECESARI SUNT REGULATORII DE CREŞTERE? Un fenomen tot mai des întâlnit în culturile de cereale păioase, aşa cum s-a întâmplat şi în primăvara 2016 , în special, în vestul ţării, l-a făcut pe fermieri să se gândească dacă regulatorii de creştere sunt necesari sau nu. Evident, pierderile de producţie cauzate de acest fenomen pot ajunge până la 20 la sută sau chiar mai mult.
Fenomenul de cădere este influenţat de un complex de factori: sensibilitatea soiului, tipul de sol, dozarea necorespunzătoare a fertilizării cu azot, umiditatea ridicată, ploile puternice, greutatea recoltei, grosimea şi lungimea tulpinei, dezvoltarea rădăcinei, viteza vântului şi nu în ultimul rând densitatea.
Aceasta trebuie să fie bine aleasă, ţinând cont de capacitatea de înfrăţire a fiecărui soi. Firesc, ca la o densitate mare de plante/mp riscul căderii plantelor să fie şi mai mare.
Pentru a preveni acest fenomen, tratamentul trebuie aplicat mult mai devreme la sfârşitul înfrăţirii sau la începutul alungirii paiului, între primul şi al doilea internod (BBCH 29-32).
Regulatorii au rolul de a produce scurtarea şi îngroşarea paiului, dezvoltarea unui sistem radicular mai puternic şi mai bine ancorat în sol.
Dintre produsele existente pe piaţă, sunt recomandate produsele pe bază de clormequat clorură STABILAN; în doză de 1,8-2,0 l/ha, la grâu; trynexapac-etil MODDUS 250 EC, doză de 0,2-0,3 l/ha la grâu şi 0,35 l/ha la orz, OPTIMUS 175 EC (0,4l/ha la grâu şi 0,6 l/ha la secară şi triticale); mepiquat clorură + prohexadion de calciu MEDAX TOP, recomandat în doză de 0,6- 1,0 l/ha la grâul de toamnă, orz de toamnă şi primăvară, secară, triticale.