Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Culturile de câmp au intrat în primăvară

Publicat: 01 aprilie 2013 - 17:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Prioritatea campaniei agricole de primăvară este semănatul culturilor din epoca I, care au temperatura minimă de germinație de 1-5 °C, însă nu trebuie să neglijăm fertilizarea cu azot a culturilor de toamnă

Click pe poza pentru galerie!

Despre momentul fertilizării cu azot la semănăturile de toamnă - în funcție de starea de vegetație a culturilor, de fertilizarea din toamnă, de soiul cultivat, tipul de sol, starea de vegetație, mersul vremii etc.

- am scris în ediția trecută. Insist asupra faptului că cei care au culturi cu densități mici, cu plante neînfrățite din cauza semănatului târziu sau din alte motive, trebuie să facă această lucrare cât mai grabnic. Întârzierea fertilizării acestor culturi slăbite va întârzia înfrățirea, iar frații formați târziu rămân frați de poală, sterili.

Suprafața semănată în toamnă cu grâu este mult mai mare decât în anii anteriori, ca atare beneficii financiare la această cultură vor avea cu precădere cei care vor obține recolte mari.

Precipitațiile căzute în luna februarie și ploile prognozate pentru luna martie vor determina o creștere vegetativă puternică, plantele vor avea frunze mai multe și mai late, ceea ce reprezintă și un pericol dacă în a doua perioadă a vegetației intervine seceta. Fertilizarea este o verigă tehnologică ce mărește rezistența plantelor la secetă.

În prezent, aplicarea doar a îngrășămintelor cu azot este posibilă doar pe terenurile unde s-a asigurat din toamnă fosforul și potasiul necesar plantelor. Acolo unde nu a fost posibil acest lucru, recomand fertilizarea cu îngrășăminte complexe cu raportul de 2-3:1:1, chiar dacă fosforul și potasiul din aceste îngrășăminte va fi folosit doar parțial.

Evacuarea apelor stagnante de pe culturile de toamnă nu poate fi întârziată, deoarece odată cu încălzirea vremii, pericolul asfixierii plantelor crește.

În parcelele cu exces temporar de umiditate se impune deschiderea de rigole imediat ce se poate intra în câmp. Efortul depus vă va fi răsplătit.

 

Umiditatea și temperatura minimă de germinație

Temperatura minimă de germinație este factorul care determină data de început a semănatului primăvara. Deși durata germinației este mai lungă atunci când semănatul se execută la temperatura minimă, față de cazul în care se realizează la temperatura optimă de germinație, toate speciile se seamănă când în sol, la adâncimea de semănat, trei dimineți la rând se înregistrează temperatura minimă, fapt care conduce la parcurgerea următoarelor faze de vegetație în condiții bune și evitarea temperaturilor ridicate și a stresului hidric, fenomene ce pot să apară de-a lungul perioadei de vegetație.

Speciile cu temperatura minimă de germinație între 1 și 4 °C după răsărire rezistă la temperaturi scăzute de -5...-6 °C, dacă valorile negative au durată scurtă.

Semănatul devreme are și marele avantaj că semințele găsesc apa necesară încolțirii, întrucât declanșarea germinației se produce numai după îmbibarea seminței cu apă, necesar care diferă de la specie la specie. Astfel, leguminoasele cu conținut mare de proteine în semințe au nevoie de mai multă apă decât speciile care au mai mult amidon, cum sunt cerealele.

În cazul plantelor care se seamănă în epoca I, necesarul de apă se determină în procente din greutatea semințelor în stare uscată: grâu - 45%, orz - 48%, ovăz - 59%, in - 100%, mazăre - 107%, trifoi roșu - 117%, sfeclă de zahăr - 120% etc.

Semănăturile de primăvară au nevoie de apă în sol pentru a răsări, și nu trebuie să aștepte potențialele ploi de după semănat pentru a germina.

În timpul încolțirii, sămânța respiră foarte intens, pentru a mobiliza repede substanțele de rezervă și pentru a-i furniza embrionului hrana și energia necesare. Unele specii - grâul, ovăzul, mazărea - care au cerințe mai mari față de oxigen pentru o încolțire normală necesită un pat germinativ mai afânat, comparativ cu trifoiul, lucerna, timoftica, specii care necesită mai puțin oxigen pentru încolțire.

 

Semănatul culturilor din epoca I

• Cereale: grâul de primăvară, triticalele, orzoaica și ovăzul introduse în asolament urmează după plante prășitoare (porumb, floarea soarelui, sfeclă de zahăr), cu următoarele precizări: ovăzul nu se poate cultiva după sfeclă din cauza nematozilor comuni; orzoaica nu se poate cultiva după plantele care lasă terenul bogat în azot, deoarece o depreciază calitativ prin creșterea procentului de proteină din boabe.

Patul germinativ se pregătește cât mai devreme posibil, imediat ce terenul s-a zvântat și trebuie să fie nivelat, afânat, curat de buruieni și lipsit de resturi vegetale.

Fertilizarea înainte de semănat pe terenurile pe care îngrășămintele cu fosfor și cu potasiu s-au aplicat sub arătura de bază se face numai cu îngrășăminte cu azot, în doze de 40-60 kg/ha s.a., iar acolo unde nu s-au aplicat îngrășăminte cu fosfor și cu potasiu, înainte de semănat se pot administra îngrășăminte complexe, cu raportul NPK în favoarea azotului (2:1:1; 3:1:1).

Temperatura minimă de germinație de 1-3 °C la grâu, triticale și la ovăz și de 3-4 °C la orzoaică permite semănatul în prima urgență.

Distanța între rânduri este de 12,5 cm, adâncimea de semănat este de 4-5 cm la grâu și triticale și mai mică la ovăz și orzoaică, de numai 2-4 cm, aceste specii având bobul îmbrăcat în palee și, deci, putere de străbatere redusă. Densitatea de semănat de 400-500 b.g./mp este asigurată cu circa 200-250 kg/ha de sămânță la grâu, triticale și la orzoaică și cu 120-130 kg/ha la ovăz.

• Leguminoasele cultivate pentru boabe - mazărea, lintea, năutul și bobul - au temperatura minimă de germinație scăzută, astfel: mazărea - 1-2 °C, năutul și bobul - 3-4 °C, iar lintea - 4-5 °C.

În asolament, aceste specii NU se pot cultiva după alte plante leguminoase și nici în monocultură. Se seamănă după cereale păioase, porumb, sfeclă, catofi ș.a.

Patul germinativ trebuie făcut prin cât mai puține treceri cu agregatele, în funcție de starea arăturilor de toamnă la ieșirea din iarnă, dar și de erbicidele preemergente folosite (dacă sunt sau nu volatile). La semănat, patul germinativ trebuie să fie nivelat, curat de buruieni, să aibă umiditatea necesară încolțirii semințelor și să fie afânat pe adâncimea de 4 cm.

În parcelele unde în anii anteriori nu s-a mai cultivat specia respectivă, trebuie efectuat tratamentul seminței cu preparate bacteriene, situație în care nu se aplică îngrășăminte cu azot, decât pe solurile sărace unde este necesară o fertilizare cu doze mici de azot, care să ajute plantele în primele faze de vegetație până la realizarea simbiozei.

Semănatul se execută la distanța de 12,5 cm între rânduri la mazăre și la linte și de 50-60 cm la năut și la bob. Densitatea la semănat este de 125-140 b.g./mp la mazăre, 250-300 b.g./mp la linte și 50-60 b.g./mp la năut și bob, fiind necesare următoarele cantități de sămânță: 250-300 kg/ha la mazăre, 70-100 kg/ha la linte, 80-120 kg/ha la năut și 180 -220 kg/ha la bob. Adâncimea de semănat este de 5-7 cm la mazăre și la bob, de 4-6 cm la năut și de 3-5 cm la linte.

• Plante tehnice care se seamănă în epoca I: muștar, mac, sfeclă de zahăr, in pentru ulei.

Temperatura minimă de germinație este de 1-2 °C pentru muștarul alb și mac și de 3-4 °C la sfecla de zahăr și la inul pentru ulei.

În asolament, macul, muștarul și inul se cultivă după cerealele păioase. Sfecla de zahăr preferă leguminoasele, urmate de cereale, exceptând ovăzul.

Fertilizarea la pregătirea patului germinativ se face cu 40-50 kg/ha de azot s.a. la muștar, mac și in și cu 80-100 kg/ha la sfeclă, iar necesarul se completează în cursul perioadei de vegetație. Dacă îngrășămintele cu fosfor și cu potasiu nu s-au aplicat sub arătura de bază, în mod obligatoriu la aceste culturi se impune aplicarea îngrășămintelor complexe cu NPK odată cu pregătirea patului germinativ.

La mac densitatea la semănat este de 600-800 semințe germinabile/mp, astfel încât după răsărit să rămână 200 mii plante/ha. Cantitatea de sămânță necesară este de 3-5 kg/ha. Distanța între rânduri este de 50 cm iar adâncimea de semănat, de 1 cm.

Muștarul alb se cultivă cu densitatea de 120-130 pl/mp dacă se însămânțează la 50 cm (pe solurile îmburuienate) și 500-550 pl/mp când se însămânțează la 12,5 cm distanță între rânduri. Necesarul de sămânță este de 12-15 kg/ha iar adâncimea de semănat, de 2-3 cm.

Sfecla de zahăr se seamănă devreme, când în sol, la adâncimea de semănat, temperatura se menține la 4-5 °C timp de 2-3 zile, ceea ce corespunde cu a doua decadă a lunii martie în sudul și în vestul țării și cu a treia decadă pentru restul zonelor.

Cea mai mare recoltă de rădăcini și cel mai ridicat conținut de zahăr se obține la 100 mii plante recoltabile/ha, densitate pentru care pe terenurile bine pregătite se seamănă 220 mii glomerule/ha iar pe cele mai slab pregătite se seamănă 270-360 mii glomerule/ha.

Cantitatea de sămânță este de 5-6 kg/ha la soiurile monogerme și de 8-12 kg/ha la soiurile plurigerme. Distanța între rânduri se stabilește în funcție de utilajele folosite la recoltare. Adâncimea de semănat este de 3-4 cm pe solurile ușoare și de numai 2-3 cm când se folosește sămânță monogermă și când solurile au textură mai grea.

Inul pentru ulei se cultivă după cerealele păioase sau după leguminoasele care eliberează terenul devreme. Raportul de fertilizare este de 1:1,5:0 sau 1:1,5:0,5. Dacă îngrășămintele cu fosfor și cu potasiu nu s-au aplicat sub arătură, în mod obligatoriu terenul se fertilizează la pregătirea patului germinativ cu îngrășăminte complexe cu NPK.

Semănatul se declanșează când în sol, la adâncimea de 5 cm, temperatura este de 4-5 °C timp de 3-4 zile consecutiv. Desimea de semănat este de 800-900 semințe germinabile/mp și se obține cu 60-80 kg/ha de sămânță. Distanța între rânduri este de 12,5 cm, iar adâncimea de semănat, de 2-3 cm.

• Plantele aromatice și medicinale - jaleș, mătăcine, isop, șerlai, gălbenele, floarea miresei, anason, ș.a. - care se seamănă în epoca I necesită următoarele temperaturi minime de germinație: jaleșul, mătăcinele, isopul și șerlaiul - 2-4 °C, iar gălbenelele, floarea miresei și anasonul - 3-4 °C.

În asolament se cultivă după cerealele păioase. Fertilizarea se face cu N 40-60, P 40-80, K 40-60, folosind îngrășăminte complexe la pregătirea patului germinativ.
Aceste culturi sunt foarte pretențioase la pregătirea patului germinativ, având semințe mici care se seamănă la adâncimi de 1-2 cm.

Fiind sensibile la îmburuienare, semănatul se execută la distanța de 40-60 cm între rânduri, cu 10-12 kg la jaleș, 6-8 kg/ha la mătăcine, isop, șerlai, gălbenele și la floarea miresei și cu 10-12 kg/ha la anason.
Tratamentul semințelor este obligatoriu la toate speciile.


CULTURILE DE CÂMP DIN EPOCA I

- dintre cereale: grâu de primăvară, triticale, orzoaică, ovăz;
- dintre leguminoasele cultivate pentru boabe: mazăre, linte, năut și bob;
- plante tehnice: muștar, mac, sfeclă de zahăr, in pentru ulei;
- plante aromatice și medicinale: jaleș, mătăcine, isop, șerlai, gălbenele, floarea miresei, anason ș.a.


ȘTIAȚI CĂ...

•Fixarea azotului din aer de către bacteriile simbiotice care trăiesc pe rădăcinile plantelor leguminoase unde formează nodozități este cunoscută încă din anul 1888, când Beyjerinki a izolat, pentru prima oară, aceste bacterii;

• Inocularea semințelor cu bacterii fixatoare de azot s-a făcut prima dată în anul 1890 la Stațiunea experimentală din Hamburg, apoi la Connecticut (SUA);

• Speciile de Rhizobium leguminosarum cele mai importante sunt:
- Rhizobium leguminosarum - formează nodozități pe rădăcinile de mazăre, măzăriche, linte, năut și bob;
- Rhizobium trifolii - formează nodozități pe rădăcinile diferitelor specii de trifoi;
- Rhizobium phaseoli - formează nodozități pe rădăcinile speciilor de fasole;
- Rhizobium meliloti - formează nodozități pe rădăcinile de lucernă, sulfină și de ghizdei;
- Rhizobium japonicum - formează nodozități pe rădăcinile de soia, fasoliță, alune de pământ ș.a.
• Cantitatea de azot cu care se îmbogățește solul se apreciază a fi: la mazăre - 30-140 kg/ha, trifoi - 50-200 kg/ha, fasole - 65-90 kg/ha, soia - 100-120 kg/ha, lucernă (4-5 ani) - 350 kg/ha.

• Există și plante neleguminoase, cum este Arinul negru și alte specii din familia betulaceae și eleagnaceae care fixează azotul atmosferic printr-un proces asemănător.

Vizualizat: 636 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?