Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Când vom fi pregătiţi să renunţăm la pesticide?

Publicat: 23 martie 2020 - 18:41
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Anul trecut a fost foarte popularizată în mass-media şi pe reţelele de socializare iniţiativa cetăţenească europeană (ICE) de eliminare a pesticidelor sintetice până în anul 2035!

 

Această campanie este sprijinită de 90 de organizaţii din 17 ţări europene. Dacă se vor strânge un milion de semnături până în septembrie 2020, atunci propunerea legislativă va fi discutată în Comisia Europeană şi în Parlamentul European, pentru a vedea dacă solicitările cetăţenilor vor fi transpuse sau nu în normele europene.

Foto 1: Atac al larvelor gândacului ghebos (Zabus tenebrioides) la plantele de grâu_b

Scopul declarat al acestei mult-mediatizate iniţiative cetăţeneşti este de a salva albinele şi natura!? În cuprinsul proiectului se cere eliminarea a 80 la sută dintre pesticide până în anul 2030 şi restaurarea biodiversităţii (refacerea ecosistemelor naturale din zonele agricole, astfel încât fermele să devină un vector al recuperării biodiversităţii).
Faptul că cetăţenii europeni au iniţiative este un lucru demn de lăudat, un demers democratic. Oamenii sunt îndreptăţiţi să aibă iniţiative, fiind şi contribuabili la bugetele naţionale, dar şi la bugetul european, plătind taxe şi impozite. Dar, şi aici intervine un mare DAR, ne întrebăm dacă cetăţenii sunt corect informaţi în legătură cu acest subiect sau au acţionat conform emoţiei de moment?
Toţi vrem o agricultură în care protecţia plantelor să se realizeze fără pesticide de sinteză. La fel cum ne dorim un sistem medical în care oamenii să nu mai fie vindecaţi cu ajutorul medicamentelor de sinteză! Oare este posibil acest lucru? Oare cei 15 ani (termenul propus în această iniţiativă) sunt de ajuns pentru a trece la o altă etapă de a proteja plantele, cea prin metode biologice? Încerc un răspuns aruncând o privire asupra fascinantei lumi a plantelor.

Foto 2: Adult de răţişoara porumbului (Tanymecus dilaticollis)_b

Soluţiile de protecţia plantelor au evoluat odată cu agricultura

De când omul a început să cultive plantele, defrişând păduri, mediul înconjurător se tot schimbă. În literatura de specialitate se numeşte intervenţie antropică asupra mediului înconjurător. Încă din zorii civilizaţiei, oamenii au fost nevoiţi să îşi protejeze culturile, atât de factorii abiotici (ploi, inundaţii, furtuni, grindină, foc, secetă), cât şi de cei biotici (ciuperci fitopatogene, bacterii, micoplasmoze, virusuri ale plantelor, insecte dăunătoare, acarieni fitofagi, nematozi, precum şi buruieni, plante nedorite în cultură). Protecţia plantelor a fost problematică încă de când oamenii au început să practice agricultura. Dacă erau pierderi de recoltă cauzate de agenţii de dăunare, comunitatea putea să sufere de foame, cu toate consecinţele de rigoare (dispariţia oamenilor şi migraţia). Există multe relatări istorice despre invaziile de lăcuste, de proporţii biblice, care au pustiit recoltele, din această cauză foarte mulţi locuitori murind de foame, în timp ce alţii au migrat spre alte zone.
Pe măsură ce s-a dezvoltat civilizaţia umană şi populaţia a crescut, importanţa agriculturii a devenit din ce în ce mai mare, având în vedere că mai multe guri trebuiau hrănite. Deci dezvoltarea agriculturii a implicat şi necesitatea protejării culturilor.
În Antichitate şi în Evul Mediu, combaterea buruienilor, a bolilor sau a dăunătorilor se realiza prin metode manuale (plivit, distrugerea plantelor gazde intermediare pentru ruginile grâului, adunatul şi distrusul insectelor din culturi sau din livezi etc). Aceste metode limitau într-o oarecare măsură atacul acestor agenţi de dăunare, dar în condiţiile unei rezerve ridicate a acestora, intervenţiile manuale erau insuficiente pentru salvarea culturilor.

Foto 3: Solă cu rapiţă parţial distrusă în urma atacului dăunătorilor din toamnă_b

Combatere „ţintită” cu doze şi mai mici la hectar

În secolul al XIX-lea s-a trecut la folosirea substanţelor minerale pentru protecţia plantelor. Un exemplu este acetoarsenitul de cupru (Verde de Paris), folosit împotriva gândacului din Colorado, în SUA, începând cu anul 1865. Ulterior, protecţia plantelor a trecut la o altă etapă, prin folosirea pesticidelor de sinteză (de exemplu, substanţele cloroderivate, în prima jumătate a secolului XX), care, deşi aveau o eficacitate bună în combaterea dăunătorilor, prezentau un foarte mare neajuns: toxicitate foarte ridicată pentru om şi pentru mediu.
Treptat, au fost descoperite alte clase de substanţe chimice pentru combaterea bolilor, buruienilor şi a dăunătorilor, cu toxicitate moderată faţă de om şi mediul înconjurător, ceea ce a însemnat că protecţia plantelor a mai evoluat o treaptă. Pe măsură ce ştiinţa a evoluat şi s-au descoperit noi substanţe active, cu toxicitate şi mai redusă, care se pot aplica în doze şi mai mici la hectar, protecţia plantelor a progresat, pas cu pas. De asemenea, au evoluat foarte mult şi sistemele de monitorizare a agenţilor de dăunare. De exemplu, au apărut capcanele automate de monitorizare a principalilor dăunători ai plantelor de cultură şi din horticultură.
Dezvoltarea comunicaţiilor, apariţia telefoanelor mobile inteligente, de tip smartphone sau android, au deschis noi frontiere în domeniul protecţiei plantelor. În prezent, s-a ajuns la o combatere cât mai „ţintită” a agenţilor de dăunare, faţă de acum 50 de ani, iar cantitatea de substanţe active la hectar este mult mai scăzută. Asta şi pentru că legislaţia privind cantitatea de reziduuri chimice s-a tot înăsprit, tot ca urmare a presiunii opiniei publice.
Aşadar, dacă ne uităm retrospectiv în urmă cu o sută de ani, vedem că mult hulita protecţie a plantelor a făcut progrese considerabile. Faţă de acum un secol, produsele fitosanitare folosite în combaterea chimică a agenţilor de dăunare sunt mult mai puţin toxice pentru mediul înconjurător, remanenţa acestora este mult mai scăzută, iar cantitatea de substanţă activă la hectar este mai mică. Ne amintim ce remanenţă avea DDT-ul! Sigur, este loc şi de mai bine, dar aici intervine rolul cercetării.

Ştiinţa a făcut progrese şi pe partea de combatere biologică

În paralel cu combaterea chimică, s-au făcut şi se fac multe cercetări privind combaterea biologică a agenţilor de dăunare. Există exemple de succes privind folosirea paraziţilor oofagi sau a prădătorilor pentru combaterea dăunătorilor, precum şi preparatele pe bază de bacterii entomopatogene (Beauveria bassiana sau Metarhizium brunneum) în combaterea acestora. Numai că astfel de produse au un cost ridicat, iar stabilitatea lor este mai scăzută comparativ cu soluţiile chimice de sinteză. Eficacitatea combaterii biologice a agenţilor de dăunare este una dintre principalele provocări care trebuie rezolvată în viitorul apropiat.

Puţină hrană şi mult mai scumpă

Ce presupune renunţarea la pesticidele de sinteză? În primul rând, găsirea unor alternative la fel de eficace şi la fel de accesibile, ca preţ, pentru a avea o producţie agricolă comparabilă cu cea actuală şi, de asemenea, pentru a ţine sub control rezerva agenţilor de dăunare, aşa cum este ea ţinută prin folosirea combaterii chimice cu actualele substanţe active. Care sunt consecinţele dacă nu se găsesc alternative la fel de eficace cu metodele chimice de combatere? Păi simplu, va fi mult mai puţină mâncare disponibilă pentru cetăţenii europeni şi mult mai scumpă!
Se pot găsi alternative la combaterea chimică, cu eficacitate comparabilă cu aceasta, la preţuri comparabile, care să asigure o producţie agricolă la fel de stabilă, aşa cum este cea din zilele noastre? Răspunsul este unul afirmativ, dar pentru a ajunge la acest deziderat trebuie făcută foarte multă cercetare! De ce avem nevoie pentru a face aceste cercetări? Simplu, de mulţi bani şi de foarte mulţi specialişti cu o înaltă calificare, în diferite domenii ale protecţiei plantelor (dar şi cele conexe), în toate ţările Uniunii Europene!

UN TERMEN REALIST?!

Tehnologia evoluează şi odată cu ea evoluează şi domeniul protecţiei plantelor. La un moment dat, protecţia plantelor va mai evolua o treaptă, prin renunţarea la substanţele chimice de sinteză, dar oare termenul de 15 ani, aşa cum este el prevăzut în iniţiativa cetăţenească europeană, este unul realist sau o mare fantezie?
Să ne uităm un pic la o naţiune super-tehnologizată şi robotizată, cum este cea a Japoniei. Acum vreo 15 ani, japonezii îşi propuseseră să renunţe treptat la combaterea chimică şi în circa 50 de ani, combaterea agenţilor de dăunare din agricultura lor să se realizeze prin alte mijloace biologice! A învăţat cumva Europa să fie de trei ori mai eficientă decât Japonia?

 

Articol publicat în revista Ferma nr. 3/252 (ediţia 15-29 februarie 2020)

Vizualizat: 1125 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!

Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune!

Parcul ideal pentru o fermă zootehnică! Tractoarele Massey Ferguson și încărcătoarele Weidemann în acțiune! "Primele utilaje au fost cumpărate de la Tehnodiesel SRL prin buyback şi credit furnizor, în 2016. „Pentru ferma Red Angus am găsit o finanţare directă prin Tehnodiesel, care este foarte convenabilă. Am apelat şi la buyback şi am cumpărat utilaje noi, cu finanţare pe 3 ani, în rate eşalonate, negociate.” - Péter Tamás Nagy, administrator Black Angus Farm, jud. Mureș.

"Tractorul Massey Ferguson din seria 3000 este un tractor de fermă, cel din seria 5000 este pentru tot ce înseamnă recoltarea şi prelucrarea fânului şi pentru lucrări uşoare de câmp semănat, erbicidat, iar cel din seria 6000 este pentru lucrările grele de câmp arat, lucrări cu discul, scarificat, balotat cu balotiera mare şi pentru transport cu remorcile mari, de 18 tone. Pentru o fermă zootehnică, este parcul ideal de tractoare."- Péter Tamás Nagy, administrator Black Angus Farm, jud. Mureș.

Încărcătoarele Weidemann mari sunt folosite pentru tot ce înseamnă lucrul pe câmp şi muncă grea pe platforma zootehnică și în afara ei - încărcat, descărcat, stivuit baloți în fânare, încărcat bălegar pentru fertilizarea suprafețelor agricole, inclusiv împins zăpada de pe platformă. „Acum doi ani am avut zăpadă de aproape doi metri, viscolită, nu ne descurcam fără încărcătoarele Weidemann. Încărcătorul Weidemann T 5522 este mai stabil, iar modelul 3080 LPT telescopic este articulat la mijloc și este mai flexibil.

Soluția Syngenta la antracnoza, boală care afectează cultura de pepene verde Delfini la Sulina, Delta Dunării În vizită la văcuţele melomane de la Doaga
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?