În această lună se pune în pământ sămânța culturilor de floarea soarelui, porumb boabe, soia, fasole, având prioritate datorită importanței lor economice pentru țară cât și pentru fiecare cultivator.
Prețul foarte ridicat al inputurilor necesare în tehnologiile de cultivare, criza energetică și abaterile climatice din perioada toamnă - iarnă și până în prezent pun probleme greu de rezolvat, deși acestea vizează securitatea națională alimentară.
În perioada următoare nu se vor putea pune în aplicare, în totalitate, recomandările numeroase care vin din partea conducerii agricole UE. Pentru a se putea trece la o agricultură ecologică trebuie să țină seama de particularitățile agriculturii din fiecare țară. Agricultorii sunt supărați și îngrijorați că mai mereu li se spune "nu se poate", "nu corespunde recomandărilor UE" şi că nerespectarea acestor reguli atrage după sine amenzi mari pentru țară.
Multe dintre restricții, prin conținutul și prevederile lor sunt făcute de politicieni, nu de specialiștii din agricultură. De exemplu:
• nu avem voie să cultivăm soia modificată genetic, dar avem voie să cumpărăm soia din SUA, Brazilia, Argentina, care cultivă doar soia modificată genetic și asigură cu proteină vegetală majoritatea țărilor lumii;
• nu avem voie să folosim o serie de produse pentru protecția plantelor, în timp ce țările din afara spațiului UE folosesc aceste substanțe și ne invadează piața cu legume, fructe și alte produse, mai ieftine decât le poate obține agricultorul nostru.
În această campanie de semănat sunt ferme care au ceva stocuri de îngrășăminte, care însă nu sunt suficiente pentru necesarul de hrană al plantelor pe tot parcursul perioadei de vegetație. Alții însă nu avut această posibilitate iar lor le sugerăm unele soluții:
1. revederea amplasării culturilor, pentru a valorifica eficient efectul plantei premergătoare cât și efectul remanent al îngrășămintelor aplicate în anul anterior;
2. mărirea procentului de plante leguminoase pentru a valorifica potenţialul acestora de acumulare, prin simbioză, a azotului;
3. toate lucrările solului să aibă ca obiectiv important reținerea apei și reducerea numărului de treceri cu utilajele pentru a scădea la minim gradul de tasare a solului;
4. cultivați, chiar și pe suprafețe mai mici, la cât mai multe specii, câte 2-3 soiuri sau hibrizi, cu perioade diferite de vegetație, pentru stabilitatea recoltelor în caz de fenomene climatice negative;
5. folosiți fertilizarea localizată odată cu semănatul, fapt care permite obținerea de sporuri mari de recoltă, cu doze mici de îngrășăminte;
6. atenție asupra perioadei de semănat, fără a neglija cerințele biologice ale speciei și chiar ale soiului/hibridului cultivat;
7. mare atenție la densitatea de cultivare, corelată cu particularitățile soiului/hibridului şi cu asigurarea cu apă;
8. respectați adâncimea de semănat specifică speciei și condițiile de semănat, cunoscând că de aceasta depinde uniformitatea la răsărire;
9. cultivarea soiei în neirigat, în anii secetoși este un risc, la înflorire avortându-se până la 70% din flori, iar păstăile care se vor mai forma vor fi mici, doar cu 1-2 boabe cu MMB redus.
De acord că trebuie să ne aliniem și să ne îndreptăm spre o agricultură verde, biologică, dar această trecere să se facă treptat, odată cu consolidarea fermelor!
un articol de
IOAN BORCEAN