5 probleme la startul noului sezon agricol. Care este starea plantelor?

În sud-estul ţării, campania de semănat a fost foarte dificilă, lungă şi întârziată, la limita riscului. Fermierii susţin că semănăturile au fost întârziate, comparativ cu alţi ani, grâul abia răsărise la sfârşitul toamnei, iar orzoaica începea să înfrăţească. În multe zone, anul agricol seamănă cu sezoanele de producţie trecute, când o parte dintre culturile de păioase au avut condiţii de răsărire în ferestrele iernii, la desprimăvărare. Iată principalele 5 probleme ale sezonului!

1. Răsărire neuniformă la rapiţă. În linii mari, culturile de rapiţă au intrat în iarnă în stadii de dezvoltare normale sau aproape de exigenţele unui parcurs optim. Dar sunt zone în care dezvoltarea vegetativă suferă. „Primele probleme apărute au fost la rapiţă în sensul că toamna a debutat cu un septembrie secetos, în care s-au întregistrat doar 5 litri de apă/mp, ceea ce a făcut să avem o răsărire neuniformă, eşalonată şi etapizată, care, de fapt, ne-a încurcat foarte mult în aplicarea programelor fitosanitare. Am fost puşi în dilemă: să erbicidăm, cu riscul de a vătăma plantele mici, sau mai aşteptăm să crească, asta cu asumarea ieşirii din perioada optimă de tratament”,susţine Cosmin Iancu, fermier din judeţul Ilfov. Poducătorul recunoaşte că„au existat probleme cu dăunătorii; dar tratamentele făcute, în special pentru puricii cruciferelor şi mai târziu pentru viespea rapiţei, şi-au dovedit eficacitatea şi cultura de rapiţă a reuşit să intre la un nivel de satisfăcător la iernat”.

2. Grâul însămânţat tardiv.Și culturile păioase sunt întârziate comparativ cu alţi ani; grâul abia răsărise la sfârşitul toamnei. „Problemele au fost cauzate din lipsa apei, pentru că pregătirea terenului pentru însămânţat a fost una defectuoasă. 100 ha cu grâu le-am semănat într-un teren destul de bolovănos. Nu am avut o uniformitate agronomică din punct de vedere al adâncimii de semănat. Precipitaţiile căzute au grăbit răsărirea uniformă, încât, la momentul de faţă, putem vorbi despre grâu bun, cu 2-3 fraţi, ceea ce este bine. În schimb, după ploile din octombrie (60 l/mp), semănăturile sunt un pic întârziate”,ne-a declarat Cosmin Iancu.

3. Atacul dăunătorilor, riscul semănatului timpuriu. Potrivit cultivatorului din Câmpia Română, ca particularitate, primele semănături au fot atacate de muscă, atunci când plantele au fost în faza de 2-3 frunze, cu precădere în zona mugurelui de creştere. De asemenea, şi în Dobrogea, semănatul timpuriu a „invitat” şi alţi dăunători în lan (afide şi cicade), vectori purtători de virusuri (al piticirii şi îngălbenirii), atât la grâu, cât şi la orz, care au afectat o parte din aparatul foliar la plantele în curs de răsărire.

4. Ploile au întârziat semănatul. Fermierii care au beneficiat de precipitaţii nu au putut lucra terenul, astfel că au încheiat semănatul grâului abia la sfârşitul lui noiembrie, atunci când orzoaica dădea primii fraţi. „Cei care au semănat târziu îşi asumă un risc. Istoria recentă arată că grâul semănat târziu în toamna lui 2018 a răsărit în martie 2019; acelaşi lucru s-a întâmplat şi în sezonul 2020/2021 şi sunt condiţii să se repete fenomenul. Sigur, nu vor mai fi producţiile pe care le aşteptăm: de 8-9 tone/ha”,susţine Dumitru Manole, cunoscut fermier constănţean.

Specialistul din Amzacea a subliniat că „trebuie să ne schimbăm mentalitatea în ceea ce priveşte prelucrarea solului, mai ales în zonele foarte aride şi fără irigaţii, trebuie să cam uităm de întoarcerea brazdei, mă refer la arătură. Asta a fost o cauză pentru care s-a întârziat semănatul, întrucât nu s-a putut prelucra solul în bune condiţii. Pe piaţă sunt utilaje moderne care performează până la 30-40 cm adâncime, fără întoarcerea brazdei, prevăzute cu organe active care lasă solul foarte bine prelucrat, chiar în condiţii de lipsă de umiditate”.

5. Lipsa tratamentului la sămânţă.„Avem nefericitul moment de a asista la atacul de Zabrus tenebrioides (gândacul ghebos), fapt ce s-a petrecut şi în sezonul trecut 2020/2021, cauzat de lipsa tratamentului la sămânţă cu substanţe adecvate. Mă mă refer la hulitele neonicotinoide, fapt pentru care am şi avut atac de Zabrus la grâu, una dintre marile provocări ale agriculturii. Pe vegetaţie nu se poate combate gândacul ghebos, cutivatorii riscând să piardă suprafeţele de grâu semănate, aşa cum s-a întâmplat şi în iarna 2020 şi în primăvară. La fermă mea de la Amzacea, în iarna trecută, am pierdut 10 hectare de grâu”, explică Dumitru Manole.

VERNALIZAREA GRÂULUI

Vernalizarea (sau iarovizarea) înseamnă nevoia plantelor de frig pentru ca acestea să poată trece de la faza vegetativă la cea generativă, adică pentru a putea fructifica, a produce rod. „Imediat după germinare, grâul secretă un hormon (vernalină) cu rol de catalizator al proceselor prin care planta de grâu va depăşi faza de înfrăţire. Temperatura optimă de vernalizare este în jurul valorii de 8 grade C, intervalul fiind între 3 şi 10 grade C. După procesul de vernalizare, planta de grâu îşi va relua treptat procesele vitale: absorbţia apei şi a elementelor nutritive din sol. De aceea, solul trebuie să fie bine aprovizionat cu azot pus la dispoziţia plantelor”, susţin specialiştii de la Saaten Union.

Atenţie la ”nevoia plantelor de frig”! Ce este acest fenomen şi cum îţi va spori producţiile de grâu!

RAPIŢA: REGULA CELOR 3 DE 8!

Agronomii spun că ideal ar fi ca rapiţa să se supună „regulii celor 3 de 8” la intrarea în iarnă: să fie în fenofaza de 8 frunze, coletul să aibă grosimea de 8 mm, iar rădăcinile 8 cm lungime. Pe terenurile unde a plouat, plantele au evoluat normal, în unele situaţii, chiar, s-au dezvoltat prea mult şi a fost nevoie de aplicarea unui fungicid cu rol de regulator de creştere.

ÎN CONCLUZIE

1. În unele areale, rezerva de apă a solului, pe profilul de sol 0-20 cm, a fost scăzută;

2. Terenurile nu s-au putut pregăti corespunzător pentru înfiinţarea culturilor de rapiţă şi cereale păioase;

3. Ploile au întârziat semănatul, amânându-l până în pragul iernii;

4. Sunt suprafeţe cu grâu neuniform şi insuficient dezvoltat;

5. Culturile înfiinţate de timpuriu nu au scăpat de atacul agenţilor patogeni şi de dăunare.

un articol de

MARIAN MUŞAT