4 căi de atac împotriva şoarecilor de câmp

un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea

Chiar dacă a plouat în ultimul timp, să nu uităm de una dintre marile ameninţări care ne „pândeşte” în fiecare toamnă, şi anume şoarecii de câmp. Iarna trecută a fost foarte blândă şi secetoasă, fără geruri. Primăvara a fost la fel de secetoasă, iar în vară, în unele zone a plouat, în altele apa a fost o himeră. Unii fermieri au avut compromise culturile de toamnă, alţii le-au pierdut şi pe cele de primăvară.

După un an agricol prost (chiar catastrofal pentru unii), fermierii îşi pun speranţa în noul sezon. Pentru fermierii greu încercaţi în acest an, în special cei din sudul şi sud-estul ţării, protejarea culturilor de toamnă este vitală. Orice eveniment neplăcut ar putea avea repercusiuni grave asupra bugetului fermelor. Rozătoarele sunt puţin băgate în seamă în ultimul timp, dar au existat ani când atacul acestora a fost aşa de ridicat, încât fermierii au semănat din nou grâul sau rapiţa de toamnă.

 Porumbişte nelucrată, îmburuienată (noiembrie, 2019)

Vă amintiţi atacul fără precedent din toamna lui 2014?!

Probleme mari din cauza rozătoarelor s-au semnalat în toamna anului 2014, în octombrie-noiembrie, în sudul, sud-estul şi vestul ţării! Nivelul populaţiei a fost foarte ridicat, condiţiile climatice fiind favorabile rozătoarelor, drept urmare, fermierii au văzut cum le dispare, la propriu, cultura de grâu (dar şi cea de rapiţă de toamnă).

Duşmani nevăzuţi

Şi în cazul şoarecilor de câmp, posibilităţile de combatere chimică sunt limitate. În literatura de specialitate se menţionează că atacul rozătoarelor este unul ciclic şi se poate repeta o dată la 2-3 ani. Rozătoarele sunt „invizibile” fermierilor, datorită modului lor de viaţă. Şoarecii de câmp (Microtus arvalis) trăiesc în galerii subterane, care ajung şi la 35 cm adâncime. În câmp sunt vizibile orificiile de suprafaţă. Unei galerii pot să îi corespundă una sau mai multe orificii şi, bineînţeles, vetrele de atac, unde plantele pot lipsi. Pagubele pot fi variabile, dar se consideră că la o densitate de 50 galerii/ha, acestea devin evidente. În toamna anului 2014 densitatea acestor galerii a fost şi de zece ori mai mare, în zona de sud a ţării, în unele cazuri fermierii fiind nevoiţi să reînsămânţeze solele cu grâu ! Din păcate, nu prea mai există cercetători care să se ocupe numai de problema rozătoarelor şi nici nu am cunoştinţă de existenţa unor proiecte de cercetare care să se ocupe exclusiv numai de această problemă!

 Samulastră de porumb (noiembrie, 2019)

Miriştea - principalul pericol

Dacă toamna este caldă, populaţia rozătoarelor poate să crească foarte mult, ştiut fiind faptul că femelele sunt foarte prolifice, iar maturitatea sexuală a acestora survine la 13-18 zile de la naştere. În cazul în care nu se lucrează porumbiştile sau miriştele de grâu, rozătoarele pot avea la dispoziţie atât resturi vegetale, cât şi samulastră din belşug. Anul trecut, de exemplu, ca urmare a temperaturilor ridicate, a fost multă samulastră de porumb, inclusiv la începutul lui noiembrie. Aceeaşi poveste s-a repetat şi în toamna acestui an. În practică, este o raritate să vezi samulastra de porumb în această perioadă a anului, cunoscut fiind faptul că porumbul este mai sensibil la frig. Numai că, în sud-estul ţării sau în zonele de vest, nu a căzut bruma nici până acum. Prin urmare, pe lângă boabele de porumb, rezultate din cauza pierderilor de la recoltare, şoarecii au avut şi au multă hrană proaspătă la dispoziţie. De asemenea, în miriştile nelucrate de grâu, acolo unde au existat pierderi la recoltare, există un „covor verde”, format din samulastra de grâu.

 Orificii (octombrie, 2020)

„Armele” fermierului împotriva rozătoarelor

Pentru a ţine sub control rezerva biologică a şoarecilor de câmp, dar şi a celorlalte specii de rozătoare de câmp, în primul rând nu trebuie să le oferim surse suplimentare de hrană. Iar aceasă sursă poate să vină de la pierderile la recoltare.
Cum combaterea chimică e dificil spre imposibil de realizat, ce ar fi de făcut pe viitor?
1. Dacă efectuăm recoltatul la timp, pierderile la recoltare sunt minime;
2. Dacă dezmiriştim la timp, atunci rozătoarele vor avea o oportunitate în minus, iar semănăturile de toamnă vor avea o şansă în plus.
3. Refacerea perdelelor forestiere
4. Protecţia populaţiilor prădătorilor naturali ai rozătoarelor de câmp.
În caz contrar, ce s-a întâmplat în toamna anului 2014 s-ar putea repeta oricând.

Atac la cultura grâului de toamnă (februarie, 2020)

Pierderi mari la recoltarea porumbului înseamnă o hrană bogată pentru şoarecii de câmp (octombrie, 2020)

ZERO ŞANSE PENTRU COMBATEREA CHIMICĂ

Combaterea rozătorelor prin metode chimice este destul de dificil de realizat. Există momeli toxice, dar aplicarea acestora pe suprafeţe întinse ridică probleme serioase de logistică, aşa cum s-a întâmplat în toamna anului 2014. Din cauza atacurilor ridicate înregistrate în toamna acelui an, s-a autorizat temporar folosirea substanţei active clorofacinonă (produs comercial Redentin) pentru combaterea Microtus arvalis. Şansele pentru viitoare autorizări temporare sunt pratic nule, mai ales în contextul legislaţiei europene din ce în ce mai restrictive privind folosirea pesticidelor.
Click AICI şi consultă şi alte informaţii de specialitate despre combaterea rozătoarelor!