Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

4 căi de atac împotriva şoarecilor de câmp

Publicat: 07 noiembrie 2020 - 10:12
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

În anii secetoşi, populaţiile şoarecilor de câmp se pot înmulţi foarte mult, cu consecinţe negative asupra semănăturilor de toamnă. În caz de atac puternic, acestea pot fi compromise. 

un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea

Chiar dacă a plouat în ultimul timp, să nu uităm de una dintre marile ameninţări care ne „pândeşte” în fiecare toamnă, şi anume şoarecii de câmp. Iarna trecută a fost foarte blândă şi secetoasă, fără geruri. Primăvara a fost la fel de secetoasă, iar în vară, în unele zone a plouat, în altele apa a fost o himeră. Unii fermieri au avut compromise culturile de toamnă, alţii le-au pierdut şi pe cele de primăvară.

După un an agricol prost (chiar catastrofal pentru unii), fermierii îşi pun speranţa în noul sezon. Pentru fermierii greu încercaţi în acest an, în special cei din sudul şi sud-estul ţării, protejarea culturilor de toamnă este vitală. Orice eveniment neplăcut ar putea avea repercusiuni grave asupra bugetului fermelor. Rozătoarele sunt puţin băgate în seamă în ultimul timp, dar au existat ani când atacul acestora a fost aşa de ridicat, încât fermierii au semănat din nou grâul sau rapiţa de toamnă.

atac soareci 1_b Porumbişte nelucrată, îmburuienată (noiembrie, 2019)

 

Vă amintiţi atacul fără precedent din toamna lui 2014?!

 

Probleme mari din cauza rozătoarelor s-au semnalat în toamna anului 2014, în octombrie-noiembrie, în sudul, sud-estul şi vestul ţării! Nivelul populaţiei a fost foarte ridicat, condiţiile climatice fiind favorabile rozătoarelor, drept urmare, fermierii au văzut cum le dispare, la propriu, cultura de grâu (dar şi cea de rapiţă de toamnă).

 

Duşmani nevăzuţi

 

Şi în cazul şoarecilor de câmp, posibilităţile de combatere chimică sunt limitate. În literatura de specialitate se menţionează că atacul rozătoarelor este unul ciclic şi se poate repeta o dată la 2-3 ani. Rozătoarele sunt „invizibile” fermierilor, datorită modului lor de viaţă. Şoarecii de câmp (Microtus arvalis) trăiesc în galerii subterane, care ajung şi la 35 cm adâncime. În câmp sunt vizibile orificiile de suprafaţă. Unei galerii pot să îi corespundă una sau mai multe orificii şi, bineînţeles, vetrele de atac, unde plantele pot lipsi. Pagubele pot fi variabile, dar se consideră că la o densitate de 50 galerii/ha, acestea devin evidente. În toamna anului 2014 densitatea acestor galerii a fost şi de zece ori mai mare, în zona de sud a ţării, în unele cazuri fermierii fiind nevoiţi să reînsămânţeze solele cu grâu ! Din păcate, nu prea mai există cercetători care să se ocupe numai de problema rozătoarelor şi nici nu am cunoştinţă de existenţa unor proiecte de cercetare care să se ocupe exclusiv numai de această problemă!

atac soareci 2_b Samulastră de porumb (noiembrie, 2019)

 

Miriştea - principalul pericol

 

Dacă toamna este caldă, populaţia rozătoarelor poate să crească foarte mult, ştiut fiind faptul că femelele sunt foarte prolifice, iar maturitatea sexuală a acestora survine la 13-18 zile de la naştere. În cazul în care nu se lucrează porumbiştile sau miriştele de grâu, rozătoarele pot avea la dispoziţie atât resturi vegetale, cât şi samulastră din belşug. Anul trecut, de exemplu, ca urmare a temperaturilor ridicate, a fost multă samulastră de porumb, inclusiv la începutul lui noiembrie. Aceeaşi poveste s-a repetat şi în toamna acestui an. În practică, este o raritate să vezi samulastra de porumb în această perioadă a anului, cunoscut fiind faptul că porumbul este mai sensibil la frig. Numai că, în sud-estul ţării sau în zonele de vest, nu a căzut bruma nici până acum. Prin urmare, pe lângă boabele de porumb, rezultate din cauza pierderilor de la recoltare, şoarecii au avut şi au multă hrană proaspătă la dispoziţie. De asemenea, în miriştile nelucrate de grâu, acolo unde au existat pierderi la recoltare, există un „covor verde”, format din samulastra de grâu.

atac soareci 3_b Orificii (octombrie, 2020)

 

„Armele” fermierului împotriva rozătoarelor

 

Pentru a ţine sub control rezerva biologică a şoarecilor de câmp, dar şi a celorlalte specii de rozătoare de câmp, în primul rând nu trebuie să le oferim surse suplimentare de hrană. Iar aceasă sursă poate să vină de la pierderile la recoltare.
Cum combaterea chimică e dificil spre imposibil de realizat, ce ar fi de făcut pe viitor?
1. Dacă efectuăm recoltatul la timp, pierderile la recoltare sunt minime;
2. Dacă dezmiriştim la timp, atunci rozătoarele vor avea o oportunitate în minus, iar semănăturile de toamnă vor avea o şansă în plus.
3. Refacerea perdelelor forestiere
4. Protecţia populaţiilor prădătorilor naturali ai rozătoarelor de câmp.
În caz contrar, ce s-a întâmplat în toamna anului 2014 s-ar putea repeta oricând.

 atac soareci 4_b

Atac la cultura grâului de toamnă (februarie, 2020)

 

atac soareci 5_b

Pierderi mari la recoltarea porumbului înseamnă o hrană bogată pentru şoarecii de câmp (octombrie, 2020)

 


ZERO ŞANSE PENTRU COMBATEREA CHIMICĂ

 

Combaterea rozătorelor prin metode chimice este destul de dificil de realizat. Există momeli toxice, dar aplicarea acestora pe suprafeţe întinse ridică probleme serioase de logistică, aşa cum s-a întâmplat în toamna anului 2014. Din cauza atacurilor ridicate înregistrate în toamna acelui an, s-a autorizat temporar folosirea substanţei active clorofacinonă (produs comercial Redentin) pentru combaterea Microtus arvalis. Şansele pentru viitoare autorizări temporare sunt pratic nule, mai ales în contextul legislaţiei europene din ce în ce mai restrictive privind folosirea pesticidelor.
Click AICI şi consultă şi alte informaţii de specialitate despre combaterea rozătoarelor!

Vizualizat: 1697 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



reclama header after big part 2 subpage - AMADA

Video

Scottish Highland - vaca scoţiană, rasa care se întreţine singură

Scottish Highland - vaca scoţiană, rasa care se întreţine singură

Proprietarul uneia dintre cele mai mari ferme de bovine Scottish Highland din România, Nicolae Ibăşfălean, vrea să-şi lichideze afacerea înființată în urmă cu 12 ani. Pare cumva greu de înţeles, însă după ce am stat de vorbă cu fermierul, am convingerea că nu prea e cale de întoarcere. Lipsa motivaţiei, înaintarea în vârstă şi mai ales faptul că îi este tot mai greu să găsească oameni de încredere care să se ocupe de activitatea din fermă l-au determinat pe cel mai cunoscut crescător de vaci Highland din judeţul Sibiu să ia foarte serios în calcul opţiunea de a renunța la efectivul de animale. Printre argumente s-ar mai putea adăuga, desigur, şi dezinteresul românilor pentru carnea de vită premium. Pentru că, până la urmă, degeaba ai un produs de calitate dacă nu îl poţi valorifica.

Un reportaj de LIVIU GORDEA

Semințe și tehnilogie Syngenta pentru cultura de pepene – Edina Uifalusi, Piscolt, jud. Satu Mare Branislav Giurici, despre cum și-a asigurat plantația de portaltoi de viță-de-vie Cum au combătut cei de la Cramele Recaș bolile și dăunătorii viței-de-vie cu Syngenta
Cultura anului 2021

Pe ce cultură mizaţi în anul agricol 2020-2021?