Combaterea biologică, arma netoxică nr. 1

un articol de
EMIL GEORGESCU
INCDA Fundulea

Aspectele pozitive şi negative ale combaterii biologice a dăunătorilor cu ajutorul speciilor de paraziţi, lansaţi în masă, au fost discutate la Congresul Internaţional de Protecţia Plantelor (IPPC) din India, în 2019. Chandish R. Ballal, directorul National Bureau of Agricultural Insect Resources - India, a subliniat că un avantaj al combaterii biologice este lipsa toxicităţii pentru om şi mediul înconjurător; de asemenea, este o alternativă viabilă în cazul apariţiei fenomenelor de rezistenţă la substanţele active din diferite clase chimice.

Vietnam: 11 centre de profil

Un exemplu de succes este folosirea paraziţilor oofagi din genul Trichogramma, pentru combaterea biologică a dăunătorilor. În ultimul deceniu, în Vietnam s-au construit unsprezece centre de producţie a paraziţilor din acest gen pentru lansarea lor în câmp.
Cercetările de profil necesită importante resurse financiare şi umane. Personalul implicat în producerea în masă a insectelor trebuie să aibă un grad ridicat de calificare. În Africa şi Asia, costurile cu forţa de muncă sunt mai mici decât Europa (inclusiv România) şi nu există probleme cu găsirea personalului calificat.

PATRU PROVOCĂRI

Fiind folosită timp îndelungat în Asia şi Africa, s-au putut observa limitele şi provocările acestei metode de combatere biologică.

1. Obţinerea hranei pentru organismele utile. În multe cazuri, insectele dăunătoare, ce reprezintă hrana paraziţilor, nu se reproduc cu aceeaşi viteză din natură, în ciuda asigurării tuturor condiţiilor şi a hranei din belşug. Acelaşi aspect s-a observat şi în cazul înmulţirii în laborator a unor specii de prădători ai insectelor dăunătoare. Acesta este unul dintre motivele pentru care, în ultimele decenii, au fost multiplicate, pentru a fi lansate în câmp sau spaţii protejate, numai 15 specii de organisme utile, în special paraziţi din genul Trichogramma.
2. Manipularea şi depozitarea paraziţilor, crescuţi în masă, până la lansarea în câmp. Având în vedere durata scurtă de viaţă a paraziţilor, trebuie să fie o sincronizare foarte bună între producerea lor în masă şi apariţia în câmp sau spaţii protejate a speciilor de dăunători ţintă.
3. Monitorizarea populaţiilor insectelor dăunătoare cu ajutorul capcanelor entomologice este esenţială pentru a creşte eficacitatea metodelor de combatere biologică prin paraziţi.
4. Creşterea populaţiilor hiperparaziţilor poate fi un efect nedorit al creşterii în masă a paraziţilor oofagi. Hiperparaziţii sunt insecte ce parazitează, la rândul lor, insectele parazite ale dăunătorilor. Adică şi paraziţii pot fi la rândul lor parazitaţi sau duşmanii dăunătorilor culturilor agricole; inclusiv cei din genul Trichogramma au duşmani. Dacă creşte populaţia de hiperparaziţi, aceştia vor acţiona asupra paraziţilor din natură, ceea ce poate crea dezechilibre majore în entomofauna din anumite zone agricole.

 Afide parazitate, larva speciei parazite se dezvoltă în corpul afidei

TREI PROBLEME

În natură, mecanismele de rezistenţă ale dăunătorilor principalelor culturi agricole şi horticole sunt într-o continuă evoluţie. În acest context, cercetătorii se pot confrunta cu trei probleme:

1. În zonele unde, timp îndelungat, dăunătorii culturilor agricole şi horticole au fost combătuţi cu ajutorul paraziţilor, lansaţi în masă, s-au petrecut două fenomene: o adaptare mai rapidă a dăunătorilor ţintă la paraziţi şi creşterea populaţiilor hiperparaziţilor. Drept consecinţă, eficacitatea metodei a scăzut.
2. Speciile de paraziţi, înmulţiţi în masă pentru lansarea în câmp, sunt polifage, atacând şi alte specii de insecte înrudite cu cele dăunătoare. Acest aspect poate avea consecinţe negative, pe termen lung, asupra ecosistemului agricol. Cercetări din SUA au arătat că 23,6 % din 313 specii de paraziţi analizaţi sunt polifage.
3. Se extinde numărul de specii de insecte gazdă atacate (acestea devin polifage; s-au documentat 20 de cazuri de acest tip). Folosirea în combaterea biologică a dăunătorilor invazivi, a speciilor utile, provenite din acelaşi areal cu specia dăunătoare, poate produce dezechilibre în ecosistem, deoarece specia utilă exotică ar putea prospera în dauna speciilor utile locale (cazul speciei Harmonia axyridis, în Europa, care a dus la declinul speciei Coccinella septempunctata). Din acest motiv, în UE s-a interzis folosirea speciilor de paraziţi sau prădători exotici în combaterea dăunătorilor invazivi.

Viitorul în protecţia plantelor

Metodele de combatere biologică, inclusiv lansarea în masă a speciilor de paraziţi, vor reprezenta viitorul combaterii dăunătorilor şi o evoluţie naturală a protecţiei plantelor. Dar acest lucru nu se poate realiza pompieristic, cu multe declaraţii în mass-media, ci cu multe cercetări fundamentale. Până nu se vor cunoaşte în detaliu relaţiile foarte complexe dintre planta gazdă - insectele dăunătoare - insectele utile, nu putem vorbi despre folosirea exclusivă a combaterii biologice. Pentru a creşte ponderea combaterii biologice, trebuie investit în cercetare şi este nevoie de specialişti cu o înaltă calificare. Fără cercetări fundamentale, nu putem avea cercetări aplicative şi progrese în combaterea biologică.

Trichogramma evanescens - parazit oofag (Sursa foto: www.nuetzlinge.de)

CERCETĂRI DERULATE ÎN ROMÂNIA

Cercetări privind combaterea biologică a sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis) cu ajutorul paraziţilor oofagi din genul Trichogramma s-au efectuat şi în ţara noastră, la Fundulea, Turda sau Caracal, rezultatele fiind foarte bune.