Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Dinastia Pataki

Publicat: 20 decembrie 2020 - 19:49
Comenteaza   | Galerie   | Print | Trimite unui prieten

Când aşchia nu sare departe de trunchi, cum se spune în popor, rezultatul poate fi unul care depăşeşte aşteptările. Câteodată aşchia se transformă într-un vlăstar mai rodnic decât arborele însuşi.

un reportaj de
LIVIU GORDEA

Nu puţini sunt cei care cred că agricultura este doar apanajul vârstnicilor rămaşi la sate. Tinerii vin la oraşe, studiază, apoi se mai întorc la locul de baştină doar pentru a-şi vizita părinţii sau bunicii. Pentru unii însă, care păstrează o misiune lăsată de generaţii, satul strămoşesc reprezintă şansa de a-şi pune în aplicare cunoştinţele şi de a dezvolta o afacere profitabilă.

 

Dedicaţi agriculturii

 

Dinastia Pataki 1_b

Fraţii Krisztian şi Robert Pataki, de 24 şi 26 de ani, se dedică aproape complet cultivării pământului, având convingerea că aceasta este menirea lor. Amândoi sunt absolvenţi ai Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara, unul având calificarea de inginer mecanic iar celălalt cea de inginer agronom, şi aplică la Tormac (judeţul Timiş), pe cele 400 de hectare pe care le administrează, ceea ce au învăţat în facultate şi mai mult decât atât. Experienţa acumulată până acum îi face, în pofida vârstei fragede, să nu se teamă de încercările pe care agricultura le aşterne adesea.

 

Recondiţionarea utilajelor achiziţionate second-hand

 

Familia Pataki îşi procură tractoarele şi echipamentele din Occident, la mâna a doua, şi de obicei utilajele sunt apoi recondiţionate. „Acum doi ani am luat un combinator Väderstad din Anglia, care era într-o stare vai de el. Ulterior, împreună cu tata şi cu Robert i-am făcut unele modificări iar acum arată ca nou. L-am putea vinde în starea sa actuală cu 9-10 mii de euro, fără probleme. În Occident găseşti astfel de utilaje la un preţ foarte atractiv, pe care cu ceva îmbunătăţiri şi o minimă investiţie le poţi aduce într-o formă mult mai bună şi care să îşi facă treaba foarte bine”, m-a asigurat tânărul inginer.

Dinastia Pataki 3_b

Iniţial, acesta a început să studieze contabilitatea la Facultatea de Ştiinţe Economice, pe care a abandonat-o însă în primul an, pentru că şi-a dat seama că nu există o chimie care să-l atragă în acest domeniu. „Bunicul era cam dezamăgit pentru că îşi pusese mari speranţe în mine. Avea un film în capul lui ca eu să fiu contabil la firma noastră. Dar nimeni nu regretă acum că am urmat Agronomia”, îşi aminteşte el.

 

La început a fost zootehnia

 

Tatăl, Elemer, este stâlpul familiei Pataki şi cel de la care a pornit această afacere în agricultură. De meserie prelucrător prin aşchiere, el a lucrat în domeniu până în 1990, când a plecat în Ungaria, unde a activat timp de trei ani în construcţii. Când s-a întors acasă la Tormac s-a apucat de zootehnie, la îndemnul fratelui său. A ajuns să crească 12 vaci, dar pentru că era prea mult de muncă şi nici veniturile nu erau cine ştie ce, iar beneficiarii întârziau foarte mult cu plata laptelui, a abandonat această activitate prin 2005.

 

Şase hectare sau maşină pentru copii?

 

Dinastia Pataki 4_b

Ulterior a început să lucreze pământul. A pornit cu terenul pe care îl avea în proprietate şi cele 20 de hectare ale socrilor, dar încet-încet şi-a extins suprafeţele. „A venit la un moment dat cineva din sat şi ne-a oferit să cumpărăm 6 hectare cu 24.000 de euro. Am avut de ales între a face această achiziţie sau a lua maşină la copii. După ce m-am consultat cu ei, aceştia au decis să luăm terenul. Aşa că pe undeva a fost opţiunea lor să ne dezvoltăm în această direcţie”, îşi aminteşte seniorul. Acum e bucuros că nu au ales să plece la oraş, ci s-au stabilit la Tormac, în timp ce bunicii s-au mutat în Timişoara.

 

Lucrări de toamnă întârziate

 

În anul pandemiei, familia Pataki a performat neaşteptat de bine. Atât producţiile, cât şi preţurile de valorificare a recoltei au asigurat un climat favorabil. La porumb, cea mai profitabilă cultură anul acesta, se aştepta o medie la hectar de 10 tone. La mijloc de noiembrie încă se recolta la Tormac. De fapt, campania de toamnă a întârziat foarte mult din cauza timpului nefavorabil. După o primăvară secetoasă şi un început de vară cu exces de precipitaţii, Elemer şi băieţii săi au fost nevoiţi să amâne cu cel puţin două săptămâni lucrările de semănat. Până în data de 5 noiembrie nu puseseră nici un bob de grâu în pământ. „Am alocat 200 de hectare culturii grâului, însă din cauza terenului foarte moale nu am putut intra la semănat. Am pus doar rapiţa, pe 43 de hectare. În unele parcele, unde nu băltea apa, pe suprafeţele cu pantă, am putut să intrăm cu scarificatorul. În rest, am băgat plugul. Încă nu am încercat semănatul direct în mirişte. Am luat în discuţie de câteva ori această variantă, însă nu am avut curajul să o aplicăm”, recunosc cei doi ingineri.

Dinastia Pataki 5_b

 

Pierdere de 20% la grâu

 

Angajat la Camera Agricolă, Robert crede că din cauza secetei s-a pierdut cel puţin 20% din recolta de grâu. „Tratament la spic nici nu am mai făcut. Norocul nostru a fost că nu a afectat calitatea recoltei. Am avut aproape în totalitate grâu de panificaţie, cu proteină de 12-14”, susţine fratele cel mare. Producţia a fost de 4.800 kg la hectar iar preţul de vânzare între 72 şi 78 de bani/kg.

 

Experienţă neplăcută cu achizitorul de cereale

 

Valorificarea, din punctul său de vedere, este o altă durere de cap pentru fermierul român. „Traderii sau intermediarii lor nu sunt de cuvânt. Deşi ne-am înţeles la preţ, ne-am trezit că nu au mai preluat marfa şi până la urmă a trebuit să negociem cu altcineva. Ne-au încurcat pentru că am şi blocat marfa şi nici nu am putut discuta cu alţii. A trebuit să reziliem contractul şi să căutăm alte variante de vânzare. Cam în fiecare an avem parte de câte o astfel de experienţă neplăcută.

Suntem membri ai Cooperativei Tormac, iar asta ne ajută cu achiziţia de inputuri, însă există şi unele dezavantaje pentru că noi vindem cerealele prin cooperativă. Degeaba avem noi grâu de panificaţie dacă ceilalţi au grâu furajer. Pe undeva noi vom ieşi în pierdere. De aceea ne gândim să ne axăm pe viitor mai mult pe producţie decât pe calitate. Ca să obţii calitate, ai şi costuri mai mari, sunt alte investiţii iar pentru noi s-a dovedit că nu merită efortul”, consideră Robert.

 

Mirajul banilor europeni

 

Având calitatea de tineri fermieri, atât Robert, cât şi Krisztian au încercat să aplice pentru a-şi asigura o finanţare pe Măsura 2.1, însă niciunul dintre ei nu a adunat un punctaj care să le facă eligibile proiectele. „În 2018 ţin minte că era nevoie de cel puţin 90 de puncte pentru a ţi se aproba proiectul. Iar eu am strâns 85 de puncte atunci. Nu mai erau fonduri suficiente şi atunci evident că prioritate au avut proiectele cu punctaj mare. Deşi, probabil, aş fi obţinut 90 de puncte dacă ştiam anumite informaţii în plus. Poate nu am avut nici cel mai bun consultant de partea mea. Pentru că firmele de consultanţă pot ajuta foarte mult la implementarea proiectelor. Puteam de exemplu să fac cartarea terenului şi să şi înregistrez la OSPA (Oficiul pentru Studii Pedologice şi Agrochimice - n.r.), ceea ce automat mi-ar fi crescut punctajul”, argumentează Robert.

Pe lângă porumb, grâu şi rapiţă, familia Pataki mai cultivă soia, sorg şi ceva orz pentru consum propriu şi plata arendei. Robert este şi crescător de iepuri, împreună cu prietena sa. Aceştia deţin în special exemplare din rasele Holland Lop - o rasă de talie mică cu urechile lăsate, cunoscută şi sub denumirea de iepure berbec pitic, foarte apreciat ca animal de companie, respectiv berbec german, fluture german, albastru vienez, neozeelandez alb - rase de carne de talie mare, pentru reproducţie.

Am putea să facem contracte futures, dar încercăm să ne maximizăm profitul şi nu prea ne permitem să riscăm - ROBERT PATAKI, tânăr fermier

 

PROIECTUL LUI KRISZTIAN A PRIMIT VALIDARE INTERNAŢIONALĂ


Krisztian_Pataki_b


Mezinul familiei, Krisztian Pataki, este un bun practician şi un mare pasionat de mecanică. Nu întâmplător, el este beneficiarul unei burse Helmut Claas, obţinută chiar în vara aceasta, pentru proiectul pe care l-a prezentat şi la diploma de absolvire a facultăţii. Sub coordonarea profesorului Sorin-Tiberiu Bungescu, Krisztian a transformat un cultivator vechi cu lăţime mică de lucru într-un combinator modular performant. „I-am lărgit suprafaţa de lucru şi l-am făcut să fie pliabil. L-am modernizat, cu alte cuvinte. Avea tăvălug, greble, organele active schimbate, mult mai rezistente. Am lucrat o iarnă întreagă la acest proiect. Împreună cu tata am gândit acest utilaj. Familia s-a bucurat foarte mult pentru recunoaşterea pe care am primit-o din partea Fundaţiei Claas, iar bunicul a fost tare mai mândru de mine”, mi-a explicat Krisztian.

 

 Sunt satisfăcut pe deplin că băieţii au rămas lângă mine şi am sentimentul că nu am lucrat pe degeaba iar investiţiile pe care le-am făcut nu au fost în zadar. Cu banii cheltuiţi pe terenuri şi utilaje puteam să stau cu soţia câţiva ani buni în Hawaii ELEMER PATAKI, tatăl fraţilor Pataki

„SUNTEM STĂPÂNI PE NOI ŞI PE MUNCA NOASTRĂ”
Având o filozofie de viaţă foarte bine conturată, Elemer se simte împlinit de succesul fiilor săi. Într-un fel, admite el, se regăseşte prin tot ceea ce fac ei. „Robert e mai căpos, dar Krisztian e un băiat foarte ascultător. Amândoi însă au un suflet mare. Sunt fericit că au rămas alături de mine. Avem satisfacţia că suntem stăpâni pe noi şi pe munca noastră. Nu depindem foarte mult de alţii. Şi aici la sat e un mediu mai curat. Am o vorbă la care ţin foarte mult şi le-o amintesc cât de des pot copiilor mei. Să nu treacă o zi fără să faci ceva benefic! Fie că aloci o oră sau ceva din timpul tău în folosul familiei sau al comunităţii din care faci parte. Să ajungi să te gândeşti că îţi meriţi masa de prânz sau cina!”, afirmă seniorul Elemer Pataki.

Vizualizat: 3512 | Galerie   | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Video

Tehnologia aplicată la tomate de Florin Pop

Tehnologia aplicată la tomate de Florin Pop

Află care este tehnologia folosită pentru cultivarea tomatelor în solar de Florin Pop, în Seleuş, judeţul Arad. Fermierul cultivă cultivă legume pe două hectare (din care 60 de arii solarii) şi de peste 10 ani foloşte programul tehnologic Syngenta pentru protecţia plantelor şi combaterea dăunătorilor.

Reporter: Gheorghe Ghișe

Video: Zsolt Tamássy

Semințe și tehnilogie Syngenta pentru cultura de pepene – Edina Uifalusi, Piscolt, jud. Satu Mare Branislav Giurici, despre cum și-a asigurat plantația de portaltoi de viță-de-vie Cum au combătut cei de la Cramele Recaș bolile și dăunătorii viței-de-vie cu Syngenta
Valorificarea producţia de cereale

Cum veţi valorifica producţia de cereale de anul acesta?