Începând cu acest număr al revistei vom aborda tematica bioeconomiei, cu accent pe aspectele legate de energie, biomateriale, biocombustibili, managementul reziduurilor din agricultură și industria alimentară.
Economia viitorului se va baza din ce în ce mai mult pe bioresurse. Deja societatea umană a început tranziția de la economia dezvoltată în timpul revoluției industriale, bazată pe resurse fosile epuizabile și cu grad redus de sustenabilitate, la un alt tip de economie, bazată pe resurse regenerabile și cu impact mai redus asupra ecosistemelor planetei.
Bioeconomia, așa cum este definită în Strategia pentru bioeconomie a Uniunii Europene, acoperă toate sectoarele și sistemele care se bazează pe resurse biologice (animale, plante, microorganisme și biomasa derivată din acestea, inclusiv deșeurile organice), funcțiile și principiile acestora. Cuprinde și interconectează:
• ecosistemele terestre și marine și serviciile pe care le furnizează;
• toate sectoarele de producție primară care utilizează și produc resurse biologice (agricultură, silvicultură, pescuit și acvacultură);
• toate sectoarele economice și industriale care utilizează resurse biologice și procese pentru producerea de alimente, furaje, produse bio-bazate, energie și servicii.
Țițeiul și gazele naturale acumulate în litosferă prin procese biogene care au avut loc în epoci în care existau condiții specifice pe Terra pentru acumularea acestor rezerve, reprezintă principalele resurse în economia construită de către om de după revoluția industrială.
Din păcate, principala caracteristică a acestui model economic este NESUSTENABILITATEA. Pur și simplu poate fi aplicată doar pe termen foarte scurt din două simple motive:
1. resursele fosile se epuizează
2. duc la emisii de gaze cu efect de seră care contribuie la modificarea climei pe Terra
Singura resursă regenerabilă care poate să înlocuiască resursele neregenerabile folosite în economia bazată pe petrochimie este BIOMASA. De fapt, este resursa din care s-au format hidrocarburile, cărbunele și gazele naturale începând cu era Paleozoică, în urmă cu 500 milioane de ani.
Termenul de ”biomasă” se referă pe larg la materia organică, adică biomasa înglobează orice material biogen rezultat în urma proceselor de biosinteză a organismelor vii.
Compoziția chimică a biomasei este bazată pe scheletul de carbon care reprezintă principala resursă utilizată de către om în industria chimiei organice, inclusiv rafinării.
Sunt demonstrate și ridicate la scară industrială tehnologii cu ajutorul cărora se poate procesa biomasa pentru a livra pentru economie aceleași produse care în prezent sunt obținute la scară largă din hidrocarburi: (bio)combustibili ca purtători de energie; (bio)materiale plastice biodegradabile sau de utilizare îndelungată; materii prime pentru industria chimică (acetat, lactat, acetonă, butanol, etanol, poli-hidroxi-alcanoați, succinat, esteri, glicerol etc.) și fără de care nu putem avea produse ca vopseluri, spume poliuretanice, materiale din industria automotive, baterii, sau detergenți.
PREŢUL, PRINCIPALA PROVOCARE! Află mai multe din Revista FERMA, ediţia 1-31 iulie 2022!
un articol de
TEODOR VINTILĂ