Nu sunt doi ani la fel în agricultură, cum nu-s nici două culturi identice în câmp sau două animale cu trăsături 100% comune. Cu toate astea, parcă ultimii ani încep să semene din ce în ce mai mult...
Spun unii fermieri că după un an prost, secetos şi cu producţii foarte slabe, urmează trei ani buni. Posibil, în unele zone ale ţării. În altele, cum e Vasluiul, tiparul anului secetos pare să se multiplice iar fără un strop de ploaie, 2022 va avea, din păcate, aceeaşi nefericită soartă ca şi ultimele două, chiar trei sezoane agricole, cu producţii foarte slabe sau deloc!
Meteorologii spun că iarna care tocmai ne-a părăsit, cel puţin calendaristic, este cea mai secetoasă înregistrată vreodată iar Ministerul Agriculturii s-a trezit şi el la realitate, deşi numai cât să constate previzibilul dezastru...
Ce-i de făcut? Irigaţii! Păi, nu prea avem. Sătui de proiecte care băltesc prin sertare, printre alte priorităţi ratate, o parte dintre fermierii care-şi permit financiar investesc de zor în instalaţii de irigat care să acopere suprafeţe cât mai mari din exploataţiile lor. Ceilalţi, aşteaptă sfânta ploaie care nu dă semne să mai vină sau măsuri guvernamentale, la fel de nesigure.
Ce altceva e de făcut? Trebuie schimbată tehnologia, fără doar şi poate. Uitată arătura de primăvară şi înlocuită cu lucrări care să menţină cât mai mult rezerva de umiditate din sol, atâta cât s-a strâns peste o iarnă uscată ca aceasta. Dacă a plouat în noiembrie şi la început de decembrie, tot mai e o speranţă!
Dacă tot vorbim de tehnologie, criza îngrăşămintelor afectează deja luarea celor mai bune decizii la nivel de ferme în ceea ce priveşte protecţia plantelor. Chiar dacă e o problema globală, creşterea aiuritoare de preţuri la electricitate şi gaze pare să fi scăpat de tot din mâna decidenţilor români. În agricultură s-a dat startul campaniei de primăvară, cu tehnologii înjumătăţite de scumpiri şi fără vreo şansă la stoparea crizei. Deja a venit de peste Ocean vestea că preţul îngrăşămintelor va creşte în continuare...
Pe ai noştri pare că-i doare la bască! Şi nici acolo. Nu-mi explic inerţia care domneşte într-un minister al agriculturii ce ar trebui să se afle într-o situaţie cel puţin stresantă, dacă nu disperată, ţinând cont de starea în care se află taman obiectul lui de activitate. Acum ce-i mai opreşte să găsească soluţii imediate pentru agricultură? Nici măcar pandemia de Covid nu mai poate fi o scuză iar PNS-ul, departe de a fi ceea ce trebuie pentru fermierii români, măcar se zbate în chinurile facerii. Greoaie facere, apropo!
În concluzie, dacă mai aştepta cineva vreo minune, cred că ar cam fi cazul să-şi ia gândul. Cineva ar trebui totuşi să vină cu o strategie până la următorul sezon agricol. Dacă acum, de bine, de rău, agricultorii mai reuşesc să se descurce cumva în plină criză a îngrăşămintelor şi a costurilor în creştere, la toamnă va fi jale!
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic
Ferma Media Grup
nicoleta@revista-ferma.ro