Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Propuneri pentru îmbunătăţirea metodelor de prevenire şi de combatere a COVID-19

Publicat: 01 decembrie 2021 - 16:18
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Pentru îmbunătăţirea metodelor de prevenire şi de combatere a COVID-19 ar fi necesară atât perfecţionarea metodelor de testare a oamenilor, cât şi îmbunătăţirea vaccinurilor.

În prestigioasa revistă The Lanceta apărut un studiu cu referire latestele PCR, din care rezultă că acestea dau o proporţie între 50 şi 70 % de falşi purtători ai virusului SARS-CoV-2 (Buduca, 2021). Prima explicaţie ar putea fi aceea că testele PCR nu au fost create pentru a diagnostica infecţii, ci pentru a identifica urme de ARN ale unor infecţii, inclusiv după ce aceste infecţii au fost neutralizate. Deşi acest aspect a fost cunoscut, s-a instaurat parcă un consens politico-medical la scară internaţională de a se continua testarea prin aceeaşi metodă, ceea ce a dus la anumite consecinţe economice, sociale şi psiho-comportamentale. A rezultat o statistică cu cifre ireale, cu teste fals pozitive, mai mari, ceea ce a dus la carantinarea obligatorie (şi costisitoare) a mii de persoane care, în realitate, nu erau infectate.

Examenele complexe efectuate la personalul sanitar din unele spitale au stabilit că, deşi o parte din angajaţi nu au dezvoltat anticorpi decelabili şi nici nu au prezentat rezultate pozitive la testele PCR, au prezentat totuşi o reacţie puternică a celulelor T. Ar fi posibil ca persoanele fără anticorpi specifici, dar cu proliferarea celulelor T, să fi trecut prin boală asimptomatică cu mai mult timp în urmă. De aceea, se consideră că ar fi necesară perfecţionarea metodelor de punere în evidenţă a diferitelor clase de imunoglobuline şi a imunităţii celulare, mai ales a celulelor de tip T.

În ce priveşte vaccinurile, numeroase cercetări scot în evidenţă că vaccinurile care induc anticorpi faţă de proteina Spike a virusului SARS-CoV-2 deşi oferă o protecţie ridicată împotriva riscului de a dezvolta forme severe de COVID-19, nu opresc deplin transmiterea virusului şi nici procesul de reinfectare. Se crede că ar fi necesar ca antigenul din vaccin să fie suplimentat cu proteine de replicare, care sunt mai puţin vizate de mutaţii. Un asemenea vaccin ar putea fi eficient împotriva unei game mai largi de coronavirusuri, inclusiv împotriva variantei Delta a virusului SARS-CoV-2, devenită dominantă.

Îngrijorări importante au generat şi unele reacţii adverse postvaccinale, mai ales acelea despre care nu s-a vorbit de loc în primul an de pandemie. În principiu, reacţiile adverse, care sunt numite şi efecte secundare, apar relativ frecvent după administrarea unor medicamente, seruri şi vaccinuri, mai ales dacă nu se respectă anumite măsuri de precauţie cu referire la doză şi mod de administrare. Prevenirea reacţiilor adverse în cazul medicamentelor cunoscute este mai facilă, deoarece  există instrucţiuni clare. În cazul vaccinurilor noi, obţinute prin tehnologii de inginerie genetică, o parte din reacţiile posibile nu sunt încă cunoscute, iar o altă categorie de reacţii nu sunt prezentate în prospectele care însoţesc produsul, considerându-se că ar fi puţin probabile, sau pentru a nu alarma potenţialii utilizatori. De câte ori apar reacţii adverse, companiile farmaceutice şi uneori autorităţile medicale care organizează vaccinarea, au tendinţa de a minimaliza consecinţele, cu argumentul că ar fi un caz excepţional, pe fondul unor afecţiuni medicale preexistente şi că acele reacţii adverse „nu pun sub semnul întrebării raportul beneficiu/risc al vaccinurilor”.Există trei categorii de reacţii adverse: locale, sistemice şi alergice.

Reacţiile adverse locale sunt mai frecvente, dar mai puţin severe şi constau în: durere, edem si congestie la locul înţepăturii. Acestea apar la câteva ore de la inoculare şi sunt trecătoare. Ele alarmează copii şi mai puţin adulţii.

Reacţiile adverse de tip sistemic afectează întregul organism şi se manifestă prin: febră, stare de indispoziţie, mialgii, durere de cap, lipsa apetitului si altele. Acest tip de reacţii au fost semnalate la aproximativ o zecime din cei vaccinaţi anti COVID-19, dar nu au speriat adulţii, pentru că sunt relativ frecvente şi în urma altor vaccinări. Ele pot să fie cauzate de vaccin sau de factori care nu au legătura cu vaccinul (o infecţie concomitentă, stres sau alţi factori). O îngrijorare serioasă o prezintă tulburările de coagulare a sângelui, care au fost semnalate în alte ţări după administrarea vaccinului Vaxzevria AstraZeneca. Constă în formarea de cheaguri de sânge asociate cu trombocitopenie, cu sau fără sângerări. Autorităţile sanitare din ţara noastră recomandă ca persoanele sub vârsta de 30 de ani să primească un alt tip de vaccin.

Reacţiile adverse de natură alergică  apar la anumite persoane, care prezintă obişnuit reacţii de hipersensibilizare la diferiţi alergeni din mediu sau din alimente. Aceste reacţii pot fi cauzate şi de anumite componente din vaccin şi pot pune în pericol viaţa, dacă nu sunt tratate corespunzător. Dar, de regulă, persoanele alergice se adresează medicului sau aplică procedeele cunoscute din episoadele precedente. O parte din cei care refuză vaccinarea fac parte din categoria celor predispuşi la reacţii alergice, mai ales cei care au prezentat cândva şoc anafilactic. Din fericire, reacţiile alergice sunt rare, iar medicii care supraveghează vaccinarea au la dispoziţie medicamentele necesare şi aplică un protocol de urgenţă prestabilit.

La demararea campaniei de vaccinare a populaţiei din Marea Britanie cu noul vaccin BioNTech-Pfizer au fost raportate două reacţii adverse de tip anafilactic, care au necesitat monitorizare medicală. Acest eveniment a stârnit un val de îngrijorare şi experţii au recomandat ca persoanele cu antecedente alergice (alimentare sau medicamentoase) să evite vaccinarea.

Din păcate, pe lângă reacţiile adverse mai sus menţionate au fost semnalate prin mass-media şi altele mult mai grave, care creează îngrijorare şi explică, în parte, refuzul unor persoane de a se vaccina. De exemplu, Centrul National de Sănătate Publică şi Control al Bolilor a transmis Ministerului Sănătăţii (4 februarie, 2021) informaţia despre o reacţie adversă rară, respectiv paralizie temporară facială, după administrarea a celei de a doua doze de vaccin BioNTech Pfizer (Comirnaty).Pacientul s-a vindecat şi seaflă într-o stare de sănătate bună, dar ştirea a trezit îngrijorare, deoarece asemenea reacţii au fost înregistrate şi an alte ţări. O altă reacţie adversă gravă este reprezentată de miocardită şi pericardită după vaccinarea anti-COVID-19. După cum rezultă din unele studii pare să fie rară, dar periculoasă prin urmările posibile. Reprezentanţii Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România au analizat concluziile unui studiu recent al EPI-PHARE şi au confirmat existenţa unui risc, care se manifestă în termen de şapte zile de la vaccinarea cu vaccinurile de tip ARNm (Comirnaty-Pfizer şi Spikevax-Moderna) la persoanele cu vârsta cuprinsă între 12 şi 50 de ani, în special la tinerii între 12 şi 29 de ani. Acest risc pare să fie mai mare la vaccinarea cu Spikevax. Chiar dacă la cazurile înregistrate evoluţia clinică a fost favorabilă, fără decese, faptul că astfel de reacţii se pot înregistra mai ales la persoane tinere, creează o stare  de teamă şi generează refuzul de vaccinare. Dar Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România consideră că reacţiile adverse nu pun sub semnul întrebării raportul beneficiu/risc al vaccinurilor Pfizer şi Moderna.

Presupun că cititorii acestui material şi-au pus întrebarea dacă autorul (subsemnatul) este vaccinat şi dacă recomandă vaccinarea. Întrebarea este pe deplin justificată şi chiar dacă nu-mi face plăcere, răspund la provocarea ipotetică. Fiind profesor la Facultatea de Medicină Veterinară, cu doctorat în microbiologie şi cu o activitate ştiinţifică în microbiologia sanitară de peste 40 de ani, autor al unui vaccin (de uz veterinar) şi contemporan cu una dintre cele mai grave pandemii, nu puteam să nu mă vaccinez. Trebuie însă să mărturisesc că am şovăit o vreme, deoarece sufăr de una din zecile de boli autoimune (de autoagresiune), care sunt cronice şi fără tendinţă de vindecare. Una din caracteristicile principale ale acestor boli este reprezentată de faptul că sistemul imun (interleukine, IFN-⍺, anticorpi antinucleari, anticorpi anti celule epidermice etc.) tinde să distrugă unele ţesuturi proprii organismului. Pentru tratament se recomandă mai ales medicaţia imunomodulatoare şi mai puţin stimularea sistemului imun. Dar, pentru că în ultimele luni am beneficiat de o ameliorare a stării de sănătate, am decis împreună cu soţia să ne vaccinăm, cu toate că nu am crezut în afirmaţiile celor care recomandau vaccinarea indiferent de  diagnosticele persoanei.

Conform planificării, eu şi soţia, ne-am vaccinat la Timişoara (la 25 km de reşedinţa în care locuim) cu Comirnaty-Pfizer. Imediat după vaccinare nu am prezentat nici o reacţie locală, dar în a patra zi dimineaţa am constatat că am o instabilitate posturală (ataxie) care a durat patru zile. Crezând că am scăpat de necaz, m-am prezentat la vaccinarea de rapel. În cea de a patra zi, dimineaţa, în timp ce coboram scările de la dormitor, am avut o uşoară ameţeală şi o tulburare gravă a vederii, o dedublare a obiectelor, din care motiv nu puteam să mă deplasez. Ulterior am aflat că boala se numeşte diplopie. Eram foarte speriat. Am luat un medicament antiinflamatorşi m-am culcat. După aproximativ patru sau cinci ore mi-a revenit treptat vederea, dar mă deplasam tot mai greu, deoarece a reapărut instabilitatea postulară într-o formă mai pronunţată. În zilele următoare s-a instalat, în plus, o sensibilitate retro auriculară, pe partea stângă (în mâna stângă mi-a fost inoculat vaccinul)şi o uşoară mărire a ganglionului limfatic, care au dispărut după aproximativ o săptămână. Soţia nu a prezentat nici o manifestare generală, doar uşoare dureri la locul de inoculare.

Chiar dacă am trecut printr-o experienţă neplăcută, cred că pe timpul evoluţiei pandemiei vaccinarea populaţiei este necesară, dar la fel de necesare sunt şi precauţiile, care trebuie stabilite în raport de starea de sănătate a fiecăruia. 

Se pune întrebarea: ce măsuri ar trebui aplicate pentru domolirea curentului antivaccinist? 

În ultima lună în presa internaţională au fost publicate articole care prezintă ţara noastră în culori sumbre, fiind comparată cu Italia şi Brazilia la începutul pandemiei, când nu existau încă vaccinurile anti COVID-19. Dar ţara noastră a avut norocul de a beneficia de sprijinul UE şi de a obţine vaccinurile, medicaţia şi dotările tehnice necesare pentru spitale. În aceste condiţii ar fi fost normal ca, cel puţin valul patru al pandemiei, să ne fi găsit pregătiţi, cu spitale bine dotate şi cu majoritatea populaţiei vaccinată. Din păcate, măsurile luate de autoritatea sanitară centrală şi de instituţiile subordonate nu au avut efectele scontate. O proporţie însemnată din populaţie nu credea în existenţa virusului şi în contagiozitatea bolii. Restricţiile instaurate nu erau respectate întocmai, iar în unele situaţii chiar cei chemaţi să supravegheze respectarea normelor sanitare au organizat activităţi contrare prevederilor normelor sanitare. În aceste condiţii, România a ajuns să înregistreze mai multe săptămâni peste 15 000 de îmbolnăviri noi pe zi şi sute de morţi, încât pompele funebre şi groparii nu făceau faţă solicitărilor, iar cimitirele în câteva oraşe au fost obligate să sape mecanizat gropile în avans

Este trist că în ultimele luni peste 90% din decese au fost înregistrate din rândul persoanelor nevaccinate, în condiţiile în care avem stocuri mari de vaccinuri, care pentru a nu depăşi limita valabilităţii au fost oferite altor ţări. Cadrele medicale sunt tot mai epuizate, medicamentele insuficiente, nu sunt locuri libere în spitale şi România a ajuns să trimită bolnavi pentru tratament în ţările vecine. Senatorul Bodea (2021) referindu-se la situaţia actuală din România a folosit expresia:”O combinaţie letală: curentul antivaccinist şi colapsul sistemului medical”. Într-adevăr, combinaţia celor două sintagme poate să ducă la o catastrofă umanitară. 

În această situaţie trebuie revigorată urgent campania de vaccinare. Pentru atingerea acestui obiectiv cred că ar fi necesară combaterea sistematică a dezinformării, pe toate căile. Cred că la aceasta trebuie să contribuie nu numai instituţiile medicale, ci şi poliţia. În anul 2020 Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare  în Comunicaţii a adoptat decizia de interzicere a unor site-uri care denaturau anumite informaţii. Această activitate ar trebui continuată şi extinsă. În plus, în domeniul prevenirii difuzării ştirilor false ar trebui să fie implicate şi alte instituţii, inclusiv editurile şi institutele academice.  

În anul 2007, editura Excalibur din Bucureşti a publicat cartea: Vaccinarea: Eroarea medicală a secolului, pericole şi consecinţe (traducere din limba franceză). Autorul cărţii, Louis de Brouwer, pretinde că este specialist în biologie, homeopatie, ecologie şi medicină. Este autorul a 12 lucrări „ştiinţifice”, dintre care: „Arta de a rămâne tânăr”, „Dosarul negru al medicamentelor de sinteză”, „Această haleală care ne ucide” şi altele de acest fel. Cartea a apărut în colecţia: „Dezvăluiri medicale cutremurătoareşi şochează prin minciuni şi calomnii de neînchipuit, cu scopul de a produce dezinformare şi derută printre cititorii neavizaţi, cu îndemnul de renunţare la medicina alopată, la progresele imunologiei şi revenirea la medicina naturistă. Autorul nu crede în importanţa vaccinării şi neagă meritele unei întregi pleiade de binefăcători ai umanităţii. Sunt puse la îndoială, mai ales, meritele medicului englez Ed. Jenner (1749 - 1823), care a demonstrat în anul 1798 că oamenii pot fi imunizaţi contra variolei. L. de Brouwer îl prezintă pe Jenner ca pe un „profet” al răului, cu sublinierea că era „medic, fără a fi biolog”. Iar pe savantul L. Pasteur îl consideră: „chimist mediocru, fals biolog şi câtuşi de puţin medic”, un „geniu al trişării, al plagiatului, al trucării statisticilor” şi afirmă că Institutul Pasteur din Paris a devenit sediul „bisericii vaccinării", în care adepţii teoriei microbiene a bolilor (numiţi „preoţi" şi „misionari") au „convertit" corpul medical la „noua dogmă” etc. A-i reproşa lui Pasteur că nu era medic este un gest de răutate prostească, din moment ce microbiologia şi imunologia nu existau ca ştiinţă şi nu se studiau la facultăţile de medicină la acea dată. În schimb, ignoră cu bună ştiinţă faptul că Pasteur a fost ales membru al Academiei de Medicină din Paris (1873).

Din păcate, această carte plină de false argumente pentru ideea că „vaccinarea reprezintă eroarea medicală a secolului” a fost difuzată în mii de exemplare şi citită cu interes de către foarte mulţi tineri, care nu cunosc istoria medicinei şi nu au o pregătire medicală necesară pentru a sesiza falsitatea mesajului. După ce am aflat de apariţia acestei cărţi, am publicat în revista Ferma (Decun, 2011) articolul: „Vaccinurile şi vaccinarea. Despre o carte care dezinformează” şi un subcapitol pe aceeaşi temă în compendiul: Bunăstarea şi sănătatea animalelor şi a oamenilor (Decun, 2018). Cred că nu este suficient.

Se discută tot mai mult despre necesitatea adoptării unei legi, prin care persoanele angajate la un anumit loc de muncă să fie obligate să se vaccineze împotriva COVID-19. Mulţi oameni sunt revoltaţi de această iniţiativă, considerând că se încalcă unele libertăţi şi dreptul la muncă, prevăzute în Constituţie. Voronceanu (2021) este de părere că nu este necesară o altă prevedere legală, deoarece Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii (capitolul VII) prevede că atât persoanele fizice, cât şi cele juridice sunt obligate să efectueze controlul medical periodic, conform normelor de sănătate publică şi securitate în muncă, inclusiv vaccinarea şi profilaxia specifică, impuse de riscurile de la locul de muncă. Se pare că prevederile acestei legi nu sunt clare şi nici suficiente. Trebuie depuse, în continuare, eforturi pentru a încuraja populaţia să se vaccineze, dar pledoaria trebuie făcută cu respect faţă cetăţeni şi adevăr. Stigmatizarea oamenilor, divizarea lor în categorii cu drepturi diferite poate face mai mult rău decât bine. Oricum punându-se accent numai pe vaccinare, nu poate fi combătută pandemia. Oamenii vaccinaţi, ca şi cei nevaccinaţi sau trecuţi prin boală, rămân pentru o perioadă purtători şi excretori de virus. De aceea, sunt la fel de importante măsurile de igienă individuală şi colectivă, folosirea corectă a măştilor de protecţie, decontaminarea sau măcar spălarea frecventă a mâinilor, păstrarea distanţei de siguranţă şi altele. În acest fel, sper să ne învăţăm a trăi cu existenţa COVID-19, aşa cum ne-am obişnuit să ne protejăm de virusul gripal, aflat într-o permanentă schimbare, prin mutaţii şi reasortare genică.

Materialul face parte din „SITUAŢIA PANDEMIEI COVID-19 ÎN ROMÂNIA”, material informativ şi punct de vedere realizat de omul de ştiinţă Mihai Decun, profesor la Facultatea de Medicină Veterinară, cu doctorat în microbiologie şi cu o activitate ştiinţifică în microbiologia sanitară de peste 40 de ani. 

Pe aceeaşi temă mai puteţi citi:

 

            Referinţele bibiografice 

  • Bodea M. - O combinaţie letală: curentul antivaccinist şi colapsul sistemului medical. Curentul, 12 octombrie 2021.
  • Buduca I. -Minciuna a plecat de la testele PCR. Comentariu 8, Cotidianul, 6 martie 2021,
  • Crupariu A. - Să vorbim despre vaccinuri şi vaccinare! Revista Farmaciştilor din România, https://www.universfarmaceutic.ro/farmacie/sa-vorbim-despre-vaccinuri-si-vaccinare, 09/06
  • Cui J, Li F, Shi ZL. - Origin and evolution of pathogenic coronaviruses. Nature Reviews: Microbiology. 2019 Mar;17(3):181-192. DOI: 10.1038/s41579-018-0118-9. 
  • De Brouwer L. - Vaccinarea: Eroarea medicală a secolului, pericole şi consecinţe. Editura Excalibur, Bucureşti, 2007 (traducere din limba franceză de un autor necunoscut).
  • Decun M. – Bunăstarea şi sănătatea animalelor şi a oamenilor. Editura Waldpress, Timişoara, 2018, pg. 290-294.
  • Decun M. – Vaccinurile şi vaccinarea. Despre o carte care dezinformează cititorii. Revista Ferma, 2011, nr. 3, pg. 93-94.
  •  Dumitru S. - Vaccinurile ARN ne pot schimba ADN-ul? Ce spun specialiştii? Sănatate, 19 noiembrie 2020
  • Iftimovici R. – Istoria medicinei. EdituraALL, Bucureşti, 1994.
  •  Marchievici C. - UE pierde şi cursa vaccinurilor şi cursa vaccinării.Cotidianul, Extern 7, 28 ianuarie 2021
  • Moga Manzat R. – SARS-CoV-2 şi animalele. website 03 mai 2020, https://www.radumogamanzat.ro/page/2/?s=covid
  • Moga Mânzat R., Ştiube P.- În: Moga Mânzat R. (editor), Boli virotice şi prionice ale animalelor. Editura Brumar, Timişoara, 2005, 306-330.
  • Subramanian S. V., Akhil Kumar  - Increases in COVID‑19 are unrelated to levels of vaccination across 68 countries and 2947 counties in the United States. European Journal of Epidemiology. https://doi.org/10.1007/s10654-021-00808-7
  • Voroneanu R. – Obligativitatea deloc nouă. Viaţa Medicală, nr. 45, 12.11, 2021, p.7, 2021
Vizualizat: 390 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



reclama header after big part 2 subpage - AMADA

Video

Massey Ferguson a revoluționat productivitatea în ferma familiei Popa din Cerăt, jud. Dolj

Massey Ferguson a revoluționat productivitatea în ferma familiei Popa din Cerăt, jud. Dolj

Cum a fost trecerea de la U 650 la tractorul Massey Ferguson? „Ca de la Logan la Merţan. Cum să le compari? Cu U 650 lucrai 3 ha într-o zi şi consumai un rezervor de 90 litri. Făceam arătura roată în jurul parcelei şi ieşeau nişte şanţuri la mijloc. Cu tractorul Massey Ferguson şi cu plugul reversibil e altă viaţă. Calitatea lucrării, timpul de lucru, costurile cu combustibilul nu se compară” Mirela Popa, din Cerăt, judeţul Dolj.

Amazone Condor - semănat direct și fertilizare cu rată variabilă KRONE - expertul în furaje verzi! Plugul rotativ FALC - o soluţie eficientă pentru orice teren
Preţul îngrăşămintelor

Preţul îngrăşămintelor a crescut, ce veţi face?