Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Pământul, monedă de schimb pentru aderarea la UE

Publicat: 25 iulie 2016 - 11:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Academia de Științe Agricole și Silvice (ASAS) a făcut public, prin vocea vicepreședintelui său Valeriu Tabără, un punct de vedere asupra problemelor pieței funciare din România. Iată principalele aspecte sesizate în informarea ASAS, cu mențiunea că intertitlurile aparțin redacției.

Click pe poza pentru galerie!

După anul 1991, proprietatea funciară din România a fost reglementată prin legi speciale, în afara cadrului comercial. Liberalizarea pieței funciare s-a făcut încă din februarie 1993, când s-a dat liber vânzării terenurilor agricole din extravilanul localităților.

 

„Vânzarea” României agricole s-a negociat odată cu tratatul de aderare

La acea vreme, în legislația privind proprietatea funciară, după dezbateri furtunoase în zona politică, dar și în cea civică, s-au făcut precizări privind accesul persoanelor fizice și juridice străine la cumpărarea de terenuri în România, motivația fiind că astfel vom fi acceptați mai bine în structurile europene și vom putea beneficia de sprijin financiar. S-au prevăzut și trei condiții spciale:

- persoanele fizice străine, conform legii, puteau să cumpere terenuri din extravilan dacă aveau domiciliul în România (nu li se cerea și cetățenia română). Dacă părăseau domiciliul din România timp de un an, terenul cumpărat trecea automat în proprietatea statului român, fără a se face precizarea „publică sau privată a statului”.

- persoanele juridice străine puteau achiziționa teren din extravilanul localităților prin cumpărare dacă aveau sediul în România (persoane juridice române). Dacă timp de un an nu se înregistrau activități sau dacă părăseau România, terenul trecea în proprietatea statului român.

- Ordonarea dreptului de preemțiune la vânzarea de terenuri.

 

În anii 1990-2012 s-au înstrăinat 1,2-1,4 mil. ha de teren

Facilitățile create în 1993 au făcut ca până în 2.02.2012 să fie cumpărate de către străini, la prețuri extrem de scăzute, peste 800.000 ha de teren (în această suprafață nu intrau sub 200 ha achiziționate de străini). Însumate, suprafețele de teren vândute către cetățenii străini în perioada 1990-2012 ar fi fost de cca. 1,2-1,4 mil. ha.

După apariția Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, s-a început (fără a fi reglementări clare în domeniu) vânzarea de terenuri agricole, dobândite prin reconstituirea și constituirea dreptului de proprietate, către cetățeni străini (în anul 1993, în județul Timiș, suprafața de teren vândută către străini era de cca. 60.000 ha). Mai mult, în baza unor relații cu primarii și autoritățile locale, străinii au cumpărat mii de hectare de teren. De cele mai multe ori, au fost favorizați de autorități să primească terenurile grupat, comasate în sole cu suprafețe mari, lucru care nu s-a permis cetățenilor români localnici.

Cei care au ridicat numeroase obiecții la crearea de facilități de vânzare a terenurilor agricole către străini au fost „puși la zid” și etichetați ca: naționaliști, extremiști, xenofobi, antiromâni, anti-economie de piață, necunoscători ai situației din țările europene și anti-integrare a României în UE și în NATO, necunoscători ai sistemului de economie modernă acceptat de cea mai mare parte a comunității internaționale.

Argumentul principal al adepților vânzării de teren către străini era că prin această facilitate vom beneficia mai ușor de investiții străine în România și de tratamente mai bune din partea unor organizații și organisme internaționale.

Opozanții vânzării terenurilor din extravilanul localităților aduceau argumente susținute de situația socio-economică din țară: managementul inadecvat al fondului funciar românesc; situația neclară a proprietății funciare (cadastrul nefăcut); concurența neloială: străinii aveau acces la surse financiare bancare ieftine pentru cumpărarea de teren, în timp ce cetățenii români erau fără posibilități de accesare a creditelor bancare pentru operațiuni de cumpărare de terenuri agricole. 

La aceste argumente s-au adăugat și cele legate de perpetuarea și adâncirea stării de sărăcie în zonele rurale, dar și a situației grave dată de marile disponibilizări din toate ramurile economice ale României, disponibilizații fiind îndreptați către zonele rurale. Apoi, prețurile extrem de mici cu care se vindeau terenurile agricole, care nu reflectau nici pe departe valoarea reală a terenurilor agricole ale României.

Alte cauze care au facilitat vânzarea terenurilor din extravilan: vârsta înaintată a noilor proprietari de terenuri, dobândite pin Legea nr. 18/1991; lipsa inventarului agricol pentru a se putea lucra terenul de către noii proprietari (terenul s-a dat celor îndreptățiți); sărăcia și lipsa cunoștințelor elementare în domeniul agricol ale noilor proprietari de teren, care și-au vândut la prețuri mici terenurile imediat ce au fost puși în posesie; teama noilor proprietari că aceste terenuri vor fi luate înapoi de stat.

În plus, unii demnitari (chiar cu rang de ministru) au venit în Parlament cu o propunere năstrușnică, precum că, pentru a beneficia de surse financiare externe (obținute din credite bancare), „trebuie” să putem pune drept garanție terenurile aflate în proprietatea publică a statului pentru aceste împrumuturi.

În acel moment, vânzarea terenului nu numai către străini, dar și către români, a creat o deosebită criză în sistemul agro-alimentar românesc.

 

O nouă lege a terenurilor

Acum, când se discută despre îmbunătățirea legislației în domeniul pieței funciare în România, consider că nu ar trebui să se amendeze și să se completeze Legea nr. 17/2013, ci pur și simplu să se elaboreze o nouă lege care să reglementeze piața funciară în România. 

Pentru crearea unor condiții facile la achiziționarea de teren de către cetățenii străini, România nu mai avea nevoie de liberalizarea pieței funciare, deoarece străinii aveau facilități suficiente de cumpărare de teren, din păcate neaplicate. În perioada 1990-2015 străinii au ajuns să dețină (într-o formă sau alta) controlul a peste 40% din suprafața agricolă a țării (fenomen care nu se întâlnește în nici o țară europeană).

În data de 2.04.2012, am stabilit că erau achiziționate de către cetățeni străini peste 800.000 ha teren agricol, în care ponderea o reprezenta terenul arabil. După această constatare, din păcate, semnalul tras de subsemnatul - în calitate de ministru (până în data de 10.02.2012) - nu a fost preluat de către Legislativ și Guvern, așa că în a doua parte a anului 2012, străinii (fondurile de investiții) au achiziționat peste 250.000 ha de teren (a se vedea „Ziarul Financiar”) .

În contextul în care la demersul privind liberalizarea pieței funciare în România se aduce ca argument angajamentul României - prin Tratatul de Aderare a României la UE - că începând cu anul 2014 piața financiară trebuie obligatoriu liberalizată, se putea contraargumenta cu faptul că în România cetățenii UE pot cumpăra teren permanent, cu anumite condiții.

 

De ce nu am reușit să amânăm termenul de liberalizare a vânzării terenului către străini?

Încă din primele săptămâni de la luarea mandatului de ministru al Agriculturii și dezvoltării rurale (3.09.2010) am făcut demersuri către reprezentanți ai ambasadelor și către miniștri ai Poloniei, Cehiei, Slovaciei și Ungariei, pentru a bloca împreună vânzarea terenurilor către străini. Mi s-a cerut sprijinul pentru ca aceste țări să-și poată depune propunerea la Comisia Europeană pentru prorogarea termenului de liberalizare a vânzării terenului către străini în țările lor. Am semnat pentru a sprijini cererea de prorogare a liberalizării pieței funciare în țările respective. Am condiționat această semnătură de acordarea aceluiași sprijin (din partea celor patru țări semnatare - n.n.) în momentul în care România va cere prorogarea termenului din Tratatul de aderare privind liberalizarea pieței funciare în România. În același sens, pentru a căpăta sprijin consistent, am contactat miniștrii agriculturii din Germania și Franța, care mi-au promis tot sprijinul în această direcție. De fapt, Germania a sprijinit cererile celor patru state. La aceste negocieri - discuții, cu excepția celor care au avut loc în Slovacia, a participat și reprezentantul nostru la Bruxelles, domnul Achim Irimescu, fost secretar de stat în momentul elaborării Legii nr. 17/2013, actualmente ministru al Agriculturii.

În ultimii ani, s-a susținut repetat, ca o moară stricată, mai ales ministrul Daniel Constantin, că legea de liberalizare a pieței funciare nu poate fi evitată, iar prorogarea termenului fixat prin Tratatul de Aderare a României la UE nu poate fi negociat. Fals! Țările enumerate anterior au reușit prorogarea termenului cu ajutorul României și al altor state membre. Iar spre deosebire de cele patru state, România dispunea de un cadru legal sigur, cu unele condiționări pentru cumpărarea de către cetățenii străini a unor suprafețe de teren agricol în țară.

 

Țara cu cel mai mare număr de tranzacții comerciale cu terenuri agricole 

În România nu există o structură care să monitorizeze cu precizie piața funciară. Potrivit unei evaluări a instituțiilor statului, cetățenii străini care au cumpărat suprafețe semnificative de teren în România sunt: olandezi, italieni, austrieci, germani, danezi, spanioli, portughezi, arabi din diferite țări ale spațiului arab. Este cert însă că suntem țara cu cel mai mare număr de tranzacții comerciale cu terenuri agricole din Europa. Analizele mai profunde scot în evidență faptul că nu se cunoaște clar (de către autoritățile statului) situația cu privire la suprafețele de teren înstrăinate către străini în perioada 1990-2015.

Țări europene a căror legislație de reglementare a vânzării terenurilor agricole este extrem „de liberală” (precum Franța, Țările de Jos, Danemarca, Germania, Austria etc.,) au norme de aplicare a acestei legislații greu de îndeplinit de către străini, iar un cuvânt greu de spus în piața funciară îl au și organizații ale fermierilor. 

În România, la această dată, ca urmare a liberalizării pieței funciare și a cadrului juridic în agricultură, activează peste o sută de companii agricole cu acționariat majoritar din: Liban, Italia, Lituania, Țările de Jos, Franța, SUA, Marea Britanie, Portugalia, Spania, Austria, Siria, în care „capitalul” funciar este în proporție mare în proprietatea cetățenilor străini. Costurile pentru sprijinirea proletariatului rural rezultat din spolierea acestor cetățeni (care și-au vândut terenurile - n.n.) intră în sarcina statului român (asigurarea venitului minim garantat).

Consider că este necesară crearea unui organism național de gestionare nu numai a pieței funciare, dar și a întregului fond funciar al țării. La abordarea problemei liberalizării pieței funciare în România trebuie să punem și problema liberalizării și creării condițiilor egale de acces la creditul bancar pentru toți cetățenii UE, inclusiv pentru români. Problema este mult prea importantă nu numai pentru securitatea alimentară, dar și pentru securitatea națională a țării. 

 

Valeriu TABĂRĂ

Vicepreședinte ASAS

 

 

 

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.12(173) 1 - 31 iulie 2016

Vizualizat: 546 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Tomit Agri Macchine, colaborare cu Great Plains Trelleborg ţine pasul cu noile provocări din agricultură
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?