Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

OMG şi riscurile lor pentru mediu şi sănătate, un subiect controversat şi prea puţin investigat

Publicat: 30 august 2011 - 16:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Există suficiente îndoieli sub aspect ştiinţific asupra lipsei de nocivitate a unor OMG, dar şi interese politice, atât în favoarea extinderii cultivării plantelor MG, cât şi împotriva acestei măsuri. În acest context, cred că întrebarea „De ce în ţara noastră nu a existat şi NU se desfăşoară nici o cercetare aprofundată asupra siguranţei produselor alimentare derivate din OMG?” este foarte legitimă!

Click pe poza pentru galerie!

Organismele modificate genetic (OMG) sunt rezultatul alterării structurii genetice proprii, prin adiţie sau deleţie de gene, care se obţin prin tehnici de manipulare a acizilor nucleici, numite şi tehnici de recombinare genetică.

De cele mai multe ori, în nucleul unor celule se introduc molecule de acid dezoxiribonucleic (ADN) din diferite surse, rezultând astfel organisme cu însuşiri noi. Transferul şi inserţia de gene noi se poate realiza prin transducţie mediată de virusuri, prin fenomene de conjugare la bacterii sau prin procedee mecanice, de micromanipulare.

Când ADN-ul provine de la specii diferite, OMG sunt numite transgenice. Au fost puse la punct metode de transfer de gene de la bacterii la plante, de la peşti la plante, de la mamifere la microorganisme şi altele.

Conform legislaţiei române, prin OMG se înţelege orice organism viu, cu excepţia fiinţelor umane, al cărui material genetic a fost modificat într-un mod diferit de cel natural, altfel decât prin încrucişare şi/sau recombinare naturală. Transferul de gene există şi în natură, fără intervenţia directă a omului, dar, spre deosebire de ingineria genetică, acesta are loc numai între indivizi aparţinând aceleiaşi specii sau între specii înrudite.

 

Avantajele OMG

Diminuarea progresivă a resurselor alimentare naturale şi explozia demografică din ultimele decenii justifică cercetarea şi găsirea de noi soluţii de sporire a productivităţii culturilor agricole, prin creşterea rezistenţei la condiţiile de mediu neprielnice (frig, secetă, erbicide), la boli şi dăunători.

În aceste condiţii a crescut interesul pentru cultivarea unui număr tot mai mare de plante MG, care s-au dovedit a fi mai productive şi cu beneficii sporite pentru fermieri şi pentru deţinătorii proprietăţii intelectuale, prin: reducerea consumului de pesticide; creşterea rezistenţei plantelor la boli şi dăunători; obţinerea unor sporuri importante ale recoltelor; îmbunătăţirea caracteristicilor organoleptice (gust, culoare, formă); prelungirea termenului de valabilitate a produselor, prin creşterea rezistenţei la păstrare şi altele.

Sunt preferate, mai ales, porumbul şi cartofii rezistenţi la insecte, fasolea şi soia tolerante la glifosat, roşiile cu conţinut ridicat de substanţă solidă. De asemenea, sunt deosebit de importante şi avantajoase unele produse terapeutice şi vaccinuri, de uz uman şi veterinar.

În ultimii ani au fost create şi OMG care îmbunătăţesc valoarea unor produse sub aspect nutriţional, prin conţinutul în ulei cu un raport mai sănătos între acizii graşi saturaţi şi cei nesaturaţi, cu un conţinut mai ridicat de provitamina A (orezul auriu), amidon cu proporţia dintre amiloză şi amilopectină modificată în vederea creşterii capacităţii de gelificare etc.

OMG au o largă utilizare în SUA (68 milioane de ha în anul 2008), Argentina, Brazilia, Canada, India, China, Paraguay şi mai puţin în Europa. Pe măsură ce globalizarea câştigă teren, presiunea exercitată de produsele cu costuri scăzute asupra fermierilor din Uniunea Europeană (UE) devine tot mai mare, iar suprafeţele cultivate cu OMG se extind de la an la an.


Situaţia OMG în ţările UE

Comisia Europeană a publicat lista OMG cultivate în diferite ţări ale UE. Se cultivă, mai ales, porumbul MON810 (rezistent la acţiunea unui dăunător), care a fost autorizat încă din anul 1998. De asemenea, în unele ţări se cultivă cartoful Amflora, cu conţinut sporit de amilopectină, acesta fiind recomandat pentru utilizare industrială, la producerea hârtiei.

Alte OMG autorizate în UE sunt: un tip de sfeclă de zahăr, trei tipuri de soia pentru boabe, trei tipuri de rapiţă pentru ulei, şase tipuri de bumbac şi 17 tipuri de porumb.

OMG continuă să fie interzise în majoritatea ţărilor UE (Austria, Ungaria, Bulgaria, Luxemburg, Polonia ş.a.), pe considerentul că nu sunt sigure din punct de vedere al protecţiei mediului. Franţa şi Grecia au o politică de amânare a deciziilor privind extinderea cultivării OMG, considerând necesară o evaluare mai riguroasă decât cea care a condus la autorizarea lor.

Guvernul francez a interzis (2008) chiar şi cultivarea porumbului MON810, care a fost autorizat de forurile europene de specialitate. Motivul invocat a fost acela că firma Monsanto - compania producătoare, nu ar fi prezentat suficiente dovezi care să ateste lipsa oricărui risc asupra sănătăţii oamenilor şi a animalelor sau asupra mediului.

La aceasta au contribuit şi rezultatele unor cercetări efectuate pe cobai, la Viena, care ar fi demonstrat că prin consum îndelungat de porumb MG are loc scăderea semnificativă a fertilităţii animalelor.


Disputa pe tema OMG ar putea scinda piaţa UE

Până acum, autorizarea sau interzicerea folosirii în diferite scopuri a OMG era de competenţa UE, dar există propunerea Comisiei, din luna iulie 2010, de a transfera statelor membre competenţa de a decide asupra cultivării OMG.

Olanda şi România au susţinut propunerea Comisiei, împotriva Franţei şi Germaniei, deşi în ţara noastră nu a existat şi NU se desfăşoară nici o cercetare aprofundată asupra siguranţei produselor alimentare derivate din OMG.

Nu este exclusă o scindare a pieţei UE, sub aspectul folosirii OMG în domeniul sectorului agro-alimentar, ceea ce ar conduce la restrângerea circulaţiei produselor alimentare (!) pe piaţa UE. Italia şi Spania s-au arătat preocupate de renaţionalizarea unor politici comunitare, în timp ce ţările care se opun cultivării OMG (Austria, Ungaria şi Grecia) susţin această idee.

Parlamentarii din Bulgaria au propus un set de măsuri care să prevină folosirea în alimentaţia copiilor a alimentelor şi a ingredientelor derivate din OMG. Amendamentul cere interzicerea distribuirii şi vânzării produselor ce conţin OMG în grădiniţe, şcoli şi centre de îngrijire a copiilor.

Organismele de specialitate ale UE sunt preocupate de legiferarea unor modalităţi de prevenire a extinderii genelor de la plantele modificate genetic la cele convenţionale, prin polenizare. S-a ajuns la concluzia că pentru porumbul MG ar fi necesară o distanţă de separare de 15-50 m faţă de porumbul convenţional. Se preconizează, de asemenea, limitarea conţinutului de porumb MG în hrana şi furajele convenţionale, la niveluri mai mici de 0,9 la sută.

 

În România, politicile de stat sunt contradictorii

La nivel guvernamental şi parlamentar nu există o politică coerentă în privinţa OMG. De exemplu, Ministerul Mediului a susţinut iniţiativa de a se interzice, pentru o perioadă de cinci ani, cultivarea plantelor modificate genetic în ţara noastră, bazată pe argumentul că nu există suficiente date ştiinţifice care să permită evaluarea riscurilor pe care le prezintă pentru sănătate şi mediul natural.

Această măsură este sprijinită şi de organizaţiile de protecţie a mediului. În schimb, Ministerul Agriculturii s-a opus iniţiativei, argumentând că o astfel de măsură ar frâna dezvoltarea agriculturii din ţara noastră.

Timp de aproape un deceniu, ca urmare a legislaţiei permisive, în România a fost cultivată pe larg soia MG (în anul 2006, pe 137.275 ha), iar începând cu anul 2007, la solicitarea UE, cultivarea de soia MG a fost interzisă. Se cultivă, în schimb, porumbul MON810.

Chiar dacă România nu are o politică coerentă privind OMG, totuşi respectă, în general, reglementările UE, care sunt transpuse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2009 şi Ordinul Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 1829/2007.

 

Motivele discordiei

Sub aspect ştiinţific, există suficiente îndoieli referitor la lipsa de nocivitate a unor OMG, dar şi interese politice, atât în favoarea extinderii cultivării plantelor MG, cât şi împotriva acestei măsuri.

Chiar dacă siguranţa şi calitatea alimentelor ar trebui să îi preocupe deopotrivă pe fermieri şi pe consumatori, există totuşi deosebiri importante în ceea ce priveşte priorităţile producătorilor şi cele ale consumatorilor de produse agro-alimentare.

Pe de o parte, producătorii agricoli sunt interesaţi să asigure calităţile preferate de consumatori, cu scopul creşterii competitivităţii produselor şi obţinerii de venituri mai mari, dar, pe de altă parte, producătorii europeni, fiind expuşi unei concurenţe acerbe din partea fermierilor din ţările în care se folosesc aproape nelimitat OMG, solicită cu insistenţă eliminarea restricţiilor privind cultivarea OMG, pentru creşterea productivităţii, nesocotind riscurile pentru mediu şi sănătatea umană.

Îndoielile privind avantajele unor plante MG sunt larg răspândite în mediul ştiinţific, printre adepţii agriculturii ecologice şi ai produselor tradiţionale. În general, consumatorii privesc cu rezervă reclama insistentă care se face OMG, dar cumpără şi consumă produsele alimentare derivate, datorită preţului mai scăzut.

Există, totuşi, prea puţine evaluări ştiinţifice ale avantajelor prezumtive ce ar rezulta din reducerea consumului agricol de erbicide şi insecticide, comparativ cu posibilele consecinţe asupra sănătăţii consumatorilor de plante MG care conţin insecticide sau care, tolerând concentraţii mari de erbicide, le încorporează în structurile proprii.

Este cunoscut şi faptul că unele OMG conţin gene ale rezistenţei bacteriilor la unele antibiotice, care ingerate de către om sau animal ar putea avea efecte negative asupra capacităţii de apărare a organismului. Pe de altă parte, este larg răspândită convingerea că soiurile convenţionale, existente, sunt capabile să realizeze producţii la fel de mari şi la fel de rentabile ca şi plantele MG.

Dintr-un studiu recent publicat de Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor (EFSA) rezultă că în prea puţine cercetări asupra productivităţii OMG sunt făcute interpretări statistice corecte şi comparaţii cu plantele convenţionale.

Persistă şi teama că utilizarea tehnicilor de inginerie genetică alterează grav biodiversitatea, prin şubrezirea graniţelor care au protejat integritatea speciilor de-a lungul timpului şi chiar prin dispariţia unui număr mare de specii de plante, acarieni, insecte şi alte vieţuitoare. Din păcate, lipsesc cercetările ştiinţifice aprofundate asupra modificărilor care apar în lanţul trofic sol - plantă - animal, ca urmare a cultivării OMG.

În faţa acestor noi provocări, ca efect al globalizării, principalul atu al fermierului european este calitatea. Calitatea înseamnă, în principal, satisfacerea aşteptărilor pe care le au consumatorii privind igiena, valoarea nutriţională şi siguranţa alimentelor. UE are avantajul unui nivel foarte ridicat de siguranţă alimentară, conferit prin legislaţia specifică de-a lungul întregului lanţ alimentar.

În plus, consumatorii care dispun de venituri mai ridicate sunt exigenţi şi în ceea ce priveşte gustul specific al produselor agricole, tradiţia şi caracterul autentic al alimentelor pe care le consumă. De asemenea, consumatorii europeni sunt din ce în ce mai atenţi şi la contribuţia agriculturii şi a producţiei de alimente la schimbările climatice, la impactul asupra dezvoltării durabile, biodiversităţii şi bunăstării animalelor.

 

Ce s-ar putea face?

Dacă ne raportăm strict la situaţia din România şi la acţiunile ce pot fi întreprinse imediat, ar trebui să începem prin implementarea principiului precauţiei, care este recomandat şi de organismele de specialitate ale UE.

Aplicarea principiului precauţiei în evaluarea OMG presupune identificarea pentru fiecare organism separat a efectelor adverse potenţiale, directe sau indirecte, imediate sau întârziate, asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, pe care le-ar putea avea prin introducerea deliberată în mediu sau prin introducerea pe piaţă.

În conformitate cu principiul precauţiei, evaluarea riscului (ER) trebuie să se bazeze pe studiul şi compararea caracteristicilor unui OMG faţă de organismele nemodificate din care provine.

Activităţile de ER trebuie efectuate numai de către specialişti anume formaţi, care să lucreze în laboratoare performante, comparabile cu cele în care au fost obţinute OMG. Aceste condiţii trebuie îndeplinite mai ales la testarea capacităţii unor gene de a avea, pe lângă efectul principal dorit, şi alte efecte fenotipice, dintre care unele pot fi profund dăunătoare şi la început necunoscute.

Din păcate, în ţara noastră nu numai că nu există asemenea laboratoare şi comenzi sociale, dar nici măcar laboratoarele şi cercetătorii care există nu sunt solicitaţi, de parcă se doreşte anume ca acest domeniu să nu fie investigat (!).

Mai trebuie avut în vedere că ER nu oferă întotdeauna răspunsuri definitive la toate întrebările, din cauza absenţei sau insuficienţei unor date şi în astfel de situaţii se cere un management special al riscurilor potenţiale, inclusiv amânarea folosirii unor OMG.

În cazul experimentelor pe animale, privind toxicitatea, însuşirile alergizante şi de altă natură, deosebit de importantă este analiza efectelor cumulative pe termen lung, fiind nerelevante şi chiar potenţial dăunătoare experimentele pe durată scurtă, care pot crea impresia absenţei efectelor negative şi a lipsei de nocivitate.

În această categorie se încadrează şi o serie de „experimente” pseudoştiinţifice, finanţate prin contracte pe termen scurt, uneori chiar de către firmele producătoare de OMG.

 

SCURT ISTORIC

Ingineria genetică a devenit posibilă după descoperirea naturii eredităţii, a genomului şi a rolului jucat de acizii nucleici. Primele manipulări genetice au fost efectuate pe bacterii, în anul 1973, fiind obţinută, în SUA, prima bacterie modificată genetic (MG) - o tulpină de Escherichia coli cu gene şi însuşiri de Salmonella.

În anul 1978, compania Genentech a anunţat crearea prin recombinare genetică a unei tulpini de E.coli producătoare de insulină. Ulterior (1986), compania Advanced Genetic Sciences a experimentat tehnologii de manipulare genetică pentru protecţia plantelor faţă de brumă, iar compania

Monsanto a făcut primele teste cu plante MG rezistente la anumiţi dăunători. Apoi cercetările din domeniul ingineriei genetice s-au intensificat şi în alte state, iar organizaţiile internaţionale (FAO, OMS) au impus reglementări pentru prevenirea folosirii abuzive a ingineriei genetice. Cultivarea plantelor MG a început demonstrativ în SUA şi în Canada la sfârşitul anilor 80, iar cultivarea în scop comercial s-a extins în anii 90.


CULTIVAREA OMG: DECIZIA APARŢINE STATELOR MEMBRE

Parlamentul European a adoptat, pe data de 5 iulie a.c., proiectul de modificare a legislaţiei privind cultivarea plantelor modificate genetic. Propunerea, susţinută de Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, oferă statelor membre UE posibilitatea de a restricţiona sau interzice cultivarea acestor plante pe motive care ţin de siguranţa agricolă şi a mediului înconjurător.

Cu toate acestea, statele membre nu vor avea putere de decizie atunci când vine vorba de probleme legate de sănătatea publică, această hotărâre fiind luată prin procedurile actuale de autorizare la nivel UE.

Noua lege nu va schimba procedura de acordare a autorizaţiilor pentru cultivarea acestor plante (care presupune analiza făcută de CE pe baza evaluării formulate de EFSA cu privire la riscurile presupuse de aceste culturi), care se va desfăşura, în continuare, la nivel european, în concordanţă cu deciziile luate de statele membre.

Vizualizat: 1256 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare IPSO Agricultura, desfasurare de forte la Jucu
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?