Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

O fermă familială cu trei generații de agricultori

Publicat: 21 septembrie 2016 - 10:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Am ajuns într-o după-amiază toridă de vară, la ferma familiei Opriș din satul Sibioara, care aparține comunei constănțene Lumina. Trei generații trăiesc, deocamdată, de pe urma fermei mixte, care nu numără mai mult de 40 de hectare. Cu masa vegetală obținută sunt hrănite vacile din rasa Holstein și vițeii lor, plus cele 60 de oi din rasa Merinos rămase dintr-o turmă mai mare. 

Click pe poza pentru galerie!

Dumitru Opriș și fiul său, Titi, duc zi de zi greul fermei. Bătrânul a lucrat la fostul SMA, iar după 1990, reușind să primească înapoi pământul familiei, s-a apucat de agricultură pe cont propriu. A început să crească oi, ajungând la un efectiv de două sute de capete din rasa Merinos. Sibiorenii, după cum relevă și numele satului, sunt urmașii unor familii de sibieni transplantați în Dobrogea prin secolul al XIX-lea. Au oieritul în sânge. Cu toate acestea, vremurile nu s-au dovedit prea favorabile turmei lui nea Mitică. ”Am vândut din oi până am ajuns la 60. Nu am găsit om să mă ajute, să le păzească. Vin unii, stau un pic și pleacă”, îmi spune nea Dumitru cu năduf. 

 

Arta mersului pe sârmă

Fiul său, Titi, e atras de cultura mare și de creșterea vacilor. ”Lucrăm terenul nostru, dar avem și teren luat în arendă”, mă informează Titi, care a absolvit un liceu cu profil tehnic, dar, în cele din urmă, la îndemnul tatălui său, a venit acasă și s-a făcut fermier. Utilaje performante nu au reușit să achiziționeze. Nu au puterea financiară a marilor fermieri, care vin la târgurile agricole, pun ochii pe câte un tractor sau o combină și fac comanda. Familia Opriș se descurcă cu utilaje cumpărate la mâna a doua, reparate, completate, dar funcționale. De fapt, se descurcă și ei cum pot cu un tractor de producție românească. În marginea fermei, văd o combină românească pe care scrie ”Semănătoarea”. Titi mă lămurește: ”Am cumpărat-o acum câțiva ani la mâna a doua, iar acum nu o mai folosesc. O țin pentru piese. Prefer să închiriez utilaje pentru necesitățile fermei. Transportul îl fac cu camioane închiriate. E mai ieftin pentru mine”.

 

Seceta și lacul Tașaul

Ferma familiei Opriș e vecină cu lacul Tașaul. Oglinda lacului se întinde până aproape de mare, unde se află orașul Năvodari. Sunt vizibile, pe malul celălalt, coșurile înalte ale combinatului Petromidia. Le zăresc printre munții de baloți ai fermei. 

Vacile sunt la păscut pe o tarla de lucernă care, din cauza secetei, nu a crescut și e aproape uscată, secată de seve. Din acest motiv, Titi lasă văcuțele să se hrănească pe tarla, nefiind risc de balonare. În grajd, ține numai trei vițeluși Angus. Alături de grajduri, așa cum îi stă bine unei ferme mixte, se află o tarla cultivată cu porumb. Plantele arată bine, sunt verzi, fiindcă au fost irigate. Apa este adusă din lac cu ajutorul unei pompe și dispersată cu o instalație meșterită la fermă. Tatăl și fiul se pricep să improvizeze, fapt care-i scutește de anumite cheltuieli. Una e să ai bugetul unei ferme mari, care permite achiziționarea de echipamente noi și performante, alta e să faci lunar artimetica financiară a unei ferme cu multe nevoi. Apă din sistemul de irigații nu a mai curs de ani buni. Totul e secat, înțepenit, degradat, nefuncțional. Agricultorii sunt la mâna cerului, iar din cer nu a mai căzut o picătură de ploaie de câteva săptămâni. În depărtare, un tractor masiv lasă în urma lui o dâră uriașă de praf. E Dobrogea, cu ariditățile ei, dar uite, aici, lacul albastru sclipind în soare, zadarnic pentru culturile însetate. ”Totuși, udăm un hectar pe zi”, mă asigură Titi, arătându-mi cu mâna lanul de porumb care coboară în pantă către malul lacului. Iarna, apa îngheață bocnă. Din cauză că zăpezile mari fac drumul la fermă impracticabil, fermierii noștri nu ezită să traverseze lacul înghețat cu bidoanele cu lapte în spinare până la centrul de colectare. 

 

O adevărată fermă de familie

Titi Opriș a cultivat anul acesta grâu, porumb și floarea-soarelui. Plus tarlaua cu lucernă, ca să aibă nutreț pentru vaci. Ar vrea să aibă mai mult pământ? ”Cumpăr fiecare bucată scoasă la vânzare în apropierea fermei mele. Sunt interesat să am terenul comasat. Mai am bucăți de pământ și în altă parte a satului, fiindcă așa au fost moștenite, dar e bine când ai terenul adunat laolaltă”, îmi expune viziunea lui funciară. Concurența? ”Nu e concurență, fiecare e cu treaba lui. Aici sunt și asociații mari care lucrează terenul consătenilor, dar mai sunt și ca mine, cu suprafață de până în 50 ha. Eu mi-aș dori să fie mulți ca mine, oameni din sat, să aibă ce să lucreze și să trăiască și ei cu familia lor aici, în Sibioara”, mărturisește Titi. Din păcate, populația satului s-a cam rărit. Unii au plecat la muncă în străinătate, alții la oraș. Din loc în loc, găsești case pustiite, curți cotropite de bălării. 

Familia Opriș, formată din trei generații, e o familie activă în agricultura locală. Ei reprezintă cu adevărat categoria fermelor de familie pe care premierul Dacian Cioloș a promis că le va sprijini cu precădere. Ar merita, fiindcă familii cum este familia Opriș din Sibioara țin piept decăderii satelor uitate de lume. 

 

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.16(177) 15 - 30 septembrie 2016

Vizualizat: 480 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare IPSO Agricultura, desfasurare de forte la Jucu
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?