Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Legea vânătorii restricționează drastic oieritul

Publicat: 23 decembrie 2015 - 10:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Sărbătoarea Națională a Românilor de la 1 Decembrie a dat tonul Sărbătorilor de Iarnă. În orașe și în multe comune, mai prospere, s-au aprins ornamente luminoase cu mii de beculețe și s-au înălțat brazi falnici, spre bucuria și entuziasmul localnicilor. Pentru crescătorii de oi, prima zi de iarnă înseamnă grija intrării oilor în stabulație, în zonele montane, și pregătirea pentru stabulație, în zonele depresionare și de câmpie. Anul acesta, luna decembrie a venit și cu o interdicție pentru oieri privind pășunatul animalelor domestice în lunile de iarnă - primăvară.

 

Click pe poza pentru galerie!

Sărbătoarea de Sfântul Nicolae, respectată cu sfințenie de păstorii români de aproape două mii de ani, vine anul acesta cu mari îngrijorări pentru crescătorii de oi, care și așa au avut multe neajunsuri în ultima vreme, legate de nivelul scăzut al Ajutorului Național Tranzitoriu pentru ovine (estimat la 25-28 lei față de 24 euro în Ungaria), de imposibilitatea accesării subvenției pe suprafața de pășune în lipsa contractelor de concesiune/închiriere, condiționate de proiectele de amenajament pastoral și, nu în ultimul rând, de scăderea cererii de miei îngrășați și a prețului per kilogramul de miel/viu.

 

Restricții și obligații pentru oieri 

În data de 16 iunie 2015, Parlamentul României a adoptat Legea 149 (publicată în M.O. în 24 iunie 2015) privind modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 406/2006. Această lege este menită să asigure condiții de viață optime faunei cinegetice existente în cadrul fondului cinegetic respectiv, indiferent de anotimp.

Până aici toate bune. Dar această lege lovește din plin în crescătorii de oi prin câteva articole. Actul normativ prevede numai obligații și restricții și nici un fel de avantaje pentru crescătorii de animale, după cum reiese din următorul paragraf al legii: "Proprietarii și deținătorii de terenuri cu orice titlu, precum și executanții de lucrări de orice natură pe terenurile din fondurile cinegetice sunt obligați să ia măsurile prevăzute de lege pentru protecția faunei cinegetice și a mediului său de viață și răspund pentru pagubele pe care le produc acestora prin acțiuni ilicite săvârșite cu intenție sau din culpă". Nu sunt iertate nici mâțele hoinare, dacă fac greșeala să se plimbe după șoricei la mai mult de 200 m de ultima casă, riscând să fie împușcate fără restricții și fără obligarea la despăgubiri.

Dar cele mai numeroase nemulțumiri și controverse le provoacă unele măsuri din articolul 23, aliniatul 1, care prevede că: „în scopul gestionării durabile a faunei cinegetice, SE INTERZIC:

- lăsarea animalelor domestice libere sau pășunatul cu acestea în fondul forestier;

- pășunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie și 24 aprilie;

- tulburarea liniștii faunei cinegetice în perioada de înmulțire și de creștere a puilor;

- înființarea, întreținerea sau recoltarea culturilor agricole, fără asigurarea protecției faunei de interes cinegetic;

- permiterea însoțirii turmelor și cirezilor de către câini însoțitori al căror număr este mai mare de 3 în zona de munte, de 2 în zona de deal și de 1 la câmpie; în acest număr se includ și câinii care asigură paza stânei”.

Da, stimați oieri, de la Moș Nicolae și până anul viitor va trebui, conform Legii 149, să țineți oile numai în stabulație, indiferent de condițiile climatice.

Să nu îndrăzniți, zice legiuitorul, să scoateți oile la plimbare în această perioadă, căci veți fi ușurați urgent de 500 până la 1500 lei noi (articolul 48 1-b), chiar dacă aveți pășunea în proprietate privată.

 

Cinci luni de stabulație forțată 

În principiu, pentru ca activitatea de creștere a oilor să fie profitabilă, perioada de stabulație ar trebui să fie cât mai scurtă cu putință. Costurile pentru întreținerea zilnică a unei oi în stabulație sunt de cel puțin cinci ori mai mari comparativ cu perioada de pășunat. În zona montană, stabulația începe la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie, dar în zona de șes și în cea depresionară, unde sunt localizate peste 80% din ovine, perioada de pășunat, în funcție de acoperirea pășunii cu zăpadă, se extinde până aproape la începerea fătărilor (două-trei săptămâni înainte), organizate cel mai adesea în luna februarie. Chiar dacă oile intră în stabulație mai devreme, se recomandă plimbări zilnice de una-două ore pe pășune pentru a menține tonusul muscular, care conduce la fătări mai ușoare.

De neacceptat este și termenul de 24 aprilie, conform Legii 149, ovinele pot fi scoase la pășune numai după această dată.

O asemenea prevedere dă în cap definitiv sectorului de creștere a oilor din România, fiindcă în structura de rasă, ovinele de rasă Țurcană, rustice și foarte bine adaptate la mediul local, reprezintă peste 80% (sursa ANZ, 2014). Cine își poate imagina că până aproape la sfârșitul lunii aprilie oile Țurcană, și nu numai, stau cuminți în saivane, mănâncă paie și ascultă cântecul... “Pușca și cureaua lată”, când pe pășuni iarba este mai mare de un lat de palmă?! Nu, domnilor legiuitori, oile Țurcane, cum simt mirosul de iarbă proaspătă, refuză să consume numai furaje conservate.

În țările europene cu agricultură dezvoltată nu se prevăd limite calendaristice pentru scoaterea la pășune a oilor, ci numai înălțimea optimă a covorului vegetal, de 7-9 cm, care se poate atinge, și la noi în zona de șes, la sfârșitul lunii martie, mai ales pe pajiștile cultivate.

Odată cu ieșirea la pășune, ciobanii nu mai pot cânta din fluier doinele tradiționale, iar oile nu au voie să behăie pentru a nu “tulbură liniștea faunei cinegetice” (art. 23 aliniatul 1 d).

 

Animalele domestice vor dispărea din zonele montane

Dar problemele spinoase ale acestei legi nu se opresc aici. Românii se laudă că în zona montană a României avem peste șase mii de urși care coboară destul de des și prin zone locuite după resturi de mâncare și este ușor de înțeles că preferă „o gustare” cu oi bio crescute pe munte. Nici lupii nu fac mofturi, iar în zona de vest a țării mai primesc ajutoare și de la coioți, că ăștia mai lipseau! Cu maximul de 3 câini admiși în zona montană, din care unul păzește stâna și numai doi oile (art. 23 aliniat 1.k), este ușor de înțeles că urșii și haitele de lupi sau de coioți nu au rivali care să-i oprească.

În acest an am făcut mai multe vizite la oieri din Masivul Retezat și din Munții Orăștiei. Păstorii de aici spuneau că nu vor putea proteja turmele de oi în zona alpină numai cu 2-3 câini și ca urmare această zonă se va depopula masiv de animale domestice în următorii ani. Această depopulare a început de câțiva ani, sunt munți în care nu a mai pășunat nici o oaie și în locul frumoaselor pășuni alpine, cu vegetație ierboasă bio, au apărut specii de arbuști de munte cu importanță economică redusă.

Cu toții admirăm fauna cinegetică a României și dorim ca animalele sălbatice să trăiască în condiții bune în habitatele lor naturale, dar fără a ignora importanța economică a rumegătoarelor domestice care asigură produse bio de înaltă calitate și locuri de muncă pentru milioane de agricultori.

Aplicarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic (149 din 16.06.2015) în forma actuală va accentua nemulțumirile crescătorilor de animale erbivore și cu siguranță va determina reducerea severă a efectivelor de ovine și de bovine. Avem însă speranța că această lege va fi din nou analizată cu specialiști, crescători de animale și cu președinții asociațiilor de profil, pentru a găsi formula optimă de aplicare. 

Până atunci, sănătate și prosperitate în anul care vine. La Mulți Ani!

 

 

FERMIERII SUNT RESPONSABILI DE PROTECȚIA FONDULUI CINEGETIC 

Nu mai puțin controversat este și punctul “e” care obligă fermierii să asigure protecția faunei de interes cinegetic la înființarea, întreținerea sau recoltarea culturilor agricole. Această sarcină ar trebui să revină administratorului și gestionarilor fondurilor cinegetice, care să colaboreze benefic cu fermierii. Lăsând această protecție a faunei numai în seama fermierului, se poate găsi oricând și la orice oră motive să îi aplice o amendă de la 1000 la 3000 lei.

 

Vizualizat: 425 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Hibridul SY Experto - producţie record

Hibridul SY Experto - producţie record

Chiar dacă anul agricol nu a fost unul uşor, Cosmin Micu a obţinut o producţie medie de 4375kg/ha la floarea soarelui de pe cele 75ha cultivate cu hibridul SY Experto de la Syngenta. Hibridul high-oleic SY Experto se remarcă printr-o toleranță foarte bună la mană, rezistenţă la frânge şi 87% conţinut de acid oleic.

 

Interviu cu Cosmin Micu, fermier

Procereal Agrosan, loc. Mănăştur, jud. Arad.

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga SAM la Agromalim 2019 A inceput INDAGRA!
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?