Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

DOSAR FERMA: PĂȘUNEA, BAT-O VINA!

Publicat: 05 mai 2015 - 18:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Cea mai mare grijă a oierului Gheorghe Gruiescu

Click pe poza pentru galerie!

Sfârșit de martie în satul gorjean Radoș, comuna Crasna. Primăvara își anunță sosirea iminentă, colorând în verde-gălbui lujerii sălciilor. Pământul mustește sub tălpi, încă umed în urma zăpezilor abia topite. Oierul Gheorghe Gruiescu (foto) trage aer adânc în piept și privește spre miazănoapte, spre culmile încă albe ale Parângului. Nu mai are răbdare. Așteaptă să treacă zilele mai iute, să vină timpul urcării la munte. 

Câteva sute de oi, multe fătate, stau înghesuite în saivanul lui Gheorghe Gruiescu. Un dor de ducă, de iarba poienilor alpine le bântuie și pe mânzări. 

 

Până atunci însă, oierul mai are de astâmpărat niște griji, care parcă s-au înmulțit în ultimul timp, umbrind dragostea simplă, dar puternică, pentru creșterea animalelor. 

 

Procentul lăcomiei

Ca mai toți oierii, de la un timp încoace, și Gheorghe Gruiescu își bate capul amarnic cu plata pășunatului. Încasarea subvențiilor ca utilizator de pășune, lucru bine știut, a stârnit pofta de bani a proprietarilor de pășuni, fie primării, fie persoane juridice private sau persoane fizice. Știind că fermierii primesc uneori și 400 de euro pentru un hectar pășunat de animalele lor, proprietarii pajiștilor nu ezită să pretindă drept redevență/arendă o sumă mare la hectar, aproape cât subvenția de la APIA. 

Munții unde vărează turma lui Gheorghe Gruiescu sunt proprietatea Asociației Obștea de Moșneni Aninișeni, Radoșeni, Crăsneni, abreviată ARC. Gruiescu este la rândul său membru al acestei obști, dar când vine vorba să obțină pășune pentru oile sale, trebuie, firește, să plătească ierbăritul, iar obștea, condusă de un consiliu de administrație, trebuie să încaseze arenda cuvenită. Nemulțumirea oierului nostru este aceea că plata pentru pășune atinge cote alarmante: 80% din subvenția primită de la APIA. Pe 17 martie a primit din partea consiliului de administrație al obștii o somație de plată. Acolo scrie negru pe alb că trebuie să achite 80% din subvențiile primite pentru utilizarea celor câteva zeci de hectare în munte. „În caz contrar - îl avertizează emitentul documentului - vom considera reziliat contractul de arendă și vom redistribui suprafața contractată de dvs.”. Termenii sunt clari și categorici, oierul nu mai prea are loc de întors. E nevoit să scoată banii, ca să nu piardă pășunea din Mocirloasa, un loc bun de vărat, situat la două-trei ore de mers pe jos din ograda casei, tot pe drumul muntelui. 

 

Condiții stabilile în afara cadrului legal 

Analizând somația emisă de obște, ne sare în ochi invocarea pe față a subvențiilor APIA. Or, în relația utilizator de pășune - proprietar nu trebuie să existe referire la subvențiile pe suprafață. Proprietarul este îndreptățit să solicite o redevență/arendă, dar, ca să o spunem pe românește, nu este treaba lui ce bani încasează fermierul de la APIA. Referirea la aceste subvenții într-un document oficial emis de proprietar nu este în cadru legal. Nici o lege nu permite proprietarilor de pășune să pretindă oficial un anumit procent din subvențiile utilizatorului. Știu că negocierile, duse deseori de pe poziții de forță de către proprietari în relația cu utilizatorii, se poartă în baza sprijinului pe suprafață, adică procent din sumele de la APIA, dar astfel de calcule nu își au locul într-o somație de plată. Corect ar fi fost ca președintele obștii ARC să solicite lui Gheorghe Gruiescu plata arendei, exprimată în suma negociată la semnarea contractului, și nu procent din sprijinul pe suprafață! 

Oierul mai e nemulțumit și din cauză că îi sunt luate în calcul și cele 10 hectare de fânețe pe care le are în proprietate în apropierea satului. 

 

Un șef de obște nervos. Oare de ce?

Contactat telefonic, președintele Asociației Obștea ARC, Dumitru Pârjol, a confirmat procentul de 80% din subvenții solicitat fermierilor. A mai precizat că jumătate din vechile contracte ar putea fi reziliate. În momentul când l-am întrebat cât este arenda pe hectarul de pășune, așa cum ar trebui calculată suma datorată de oieri obștii, președintele Pârjol a insistat cu procentul de 80%. Până la urmă s-a enervat, a ridicat tonul, a amenințat că dacă vrea, nu mai închiriază nici un hectar fermierilor și transformă munții obștii în domeniu de vânătoare. Apoi mi-a închis nervos telefonul, motivând că e în trafic și nu mai poate vorbi. O fi fost omul în trafic, nu zic nu, dar de ce oare să se fi enervat când i-am semnalat cum stau lucrurile din punct de vedere legal? I-am oferit gratuit consultanță și omul mi-a închis telefonul. Greu cu comunicarea și cu cititul legilor, mai ales când ajungi șef peste o proprietate obștească de păduri și pășuni în Munții Parângului!

 

Relații tensionate în interiorul obștii

Aș mai fi vrut să-l întreb pe președintele Asociației Obștea ARC când vin dividendele pentru membrii obștii. O obște bogată totuși, cu păduri multe, de fag și de brad, pe lângă pășunile alpine. 

Relația dintre președintele obștii și oieri este una tensionată. S-a ajuns la amenințări explicite cu interzicerea de a mai pășuna în golul alpin. Următoarea adunare generală a fost programată, cândva, pe la sfârșitul lunii iunie. Atunci, oierii sunt hotărâți să ia taurul de coarne, dacă nu va fi prea târziu. Ei sunt dispuși să reclame situația și la diverse instituții de cercetare și de control. 

O incursiune prin presa locală online m-a convins că lucrurile au cam luat-o razna în interiorul acestei obști. Casa lui Dumitru Pârjol a fost incendiată în anul 2013. Acoperișul și câteva anexe au fost distruse complet. Președintele susține că făptașii au vrut să-l determine să renunțe la cele 42 de dosare aflate în instanță împotriva unora care au adus prejudicii grave obștii ARC, în mandatul vechii conduceri. Poliția, după un an de cercetări, nu a reușit să identifice făptașii și a soluționat dosarul cu „autor necunoscut”. 

Pe de altă parte, în trecut, au ars și câteva conace ale fermierilor, cu siguranță victime ale vendetei locale. Banii mulți, rezultați din vinderea masei lemnoase și din închirierea pășunilor eligibile pentru suvențiile europene, au luat mințile moșnenilor, mai ales când unii dintre ei s-au văzut cu fundul pe grămadă. 

Acum, în loc să-și vadă de turmă, oierii membri ai obștii ARC sunt nevoiți să ducă o continuă hărțuială cu mai marii obștii, fără să aibă certitudinea primirii suprafețelor pe care își vor pășuna oile la vară. 

 

Calendarul incertitudinii

Să ne întoarcem totuși la oile lui Gheorghe Gruiescu. Gorjeanul s-a lansat temeinic în oierit cu vreo zece ani în urmă. Înainte, lucrase pe la diverse întreprinderi și societăți, a fost chiar și pompier. Întrucât nu i-au recunoscut grupa I de muncă la pensionare, a ajuns în proces cu Casa Județeană de Pensii. 

Gospodăria lui Gheorghe Gruiescu e bine utilată. Cum intri în curtea pavată, dai peste o mașină de balotat. Deschizi o poartă și descoperi o moară electrică. Oierul a cumpărat de curând 16 tone de porumb din județul Timiș. Pentru hrana mieilor, a achiziționat din Dolj mazăre și floarea soarelui. Traversăm un pârâiaș și omul îmi dezvăluie că a plănuit să construiască aici o distilărie, ca să valorifice prunele și merele din livezile Radoșului. Împinge o poartă și-mi arată, strânși lângă o salcie, câțiva berbeci din rasa Țurcană. Sunt berbecii lui, pe care i-a folosit la montă în toamnă. 

Anul trecut, Gheorghe Gruiescu și-a vândut mieii în iunie, pe filierele comerciale active la acea vreme. I-a dat, a încasat banii și a scăpat de marea problemă provocată de apariția bolii limbii albastre care a paralizat pentru o vreme exportul de ovine. Câștigul lui presupune multă muncă. Toată familia - adică Gheorghe, soția sa și cei doi băieți - trebăluiește pentru binele turmei și al gospodăriei. Recent au construit un ditamai saivanul, cu mâinile lor. Arată ca o pensiune pentru animale. 

Unde își va văra oile, Gheorghe Gruiescu încă nu știe. Distanța între saivan și stâna din munte e de numai câteva ore; pășunea se vede din bătătura casei, dar ca să ajungă acolo, are de înfruntat, de negociat și de îndeplinit condițiile draconice impuse de actuala conducere a obștii, care, după cum stau lucrurile, nu a reușit să aducă liniștea mult dorită în satele membre. Poate va reuși anul acesta, astfel încât, fiecare să facă ce știe mai bine: președintele să conducă înțelept, oierii să aibă grijă de turme spre bunăstarea lor, iar toată lumea să respecte legile.

Vizualizat: 517 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare IPSO Agricultura, desfasurare de forte la Jucu
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?