De ce nu reuşesc fermierii noştri?

GABRIEL GHERGHESCU

De pildă, în sectorul legume-fructe, producătorii noştri nu reuşesc să ofere suficientă marfă sau să ajungă cu ea pe piaţă, la prelucrare şi la export. De ce? Pentru că STATUL le-a luat această şansă. Cum a făcut asta?

Prin lipsa de acţiune şi de viziune pentru agricultură. N-am văzut niciun demers dus până la capăt, cu substanţă sau cu rezultate pentru un sector, o regiune sau un segment din societate! Nimic palpabil!

Pe filiera legume-fructe, unii sunt mai egali decât alţii. Vezi avantajele pe care unele ţări din afara UE le-au primit în România, începând cu construcţia depozitelor, şi nu puţine la număr, şi a reţelelor de distribuţie. Iar STATUL român se face că nu vede. Nu vede marfa multă în pieţe şi puţină în acte! Cu mici excepţii, întâlnim aceeaşi “mafie a pieţelor” agroalimentare, cu rădăcini bine înfipte cu mult înainte de 1989. Piaţa e plină de comercianţi cu acte false, şi pentru profesie, şi pentru marfă. Dar STATUL e orb! Unii produc cu acte, alţii fără. Unii plătesc impozite, alţii nu. Şi-atunci, cam cine credeţi că are deja un avantaj, un câştig? Acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care unii refuză asocierea!

Ţara e înţesată de “achizitori”. DAR nimeni din zona locală, administrativă şi cu competenţe de control nu-i vede! Producătorul care nu vrea să se lase furat de aşa-zişii “achizitori”, merge la centrul de gross. Dar şi acolo, în unele cazuri, dacă nu dă şpagă, are... “tot dreptul” să stea în aşteptare până când marfa i se face terci. Asociaţiile şi cooperativele au ceva mai multă trecere, dar “vătaful” (achizitorul de zonă al magazinului) face ce vrea el. E drept, la unele centre de gross, nu la toate. Apropo, unii poate recunosc aceste vorbe: “Eu pot să te ridic sau pot să te îngrop” sau “Depinde de tine dacă ne înţelegem sau nu”.

Iar STATUL, cel care ar trebui să apere producătorul român, îl loveşte cel mai tare, pentru că-l aruncă într-o piaţă cu reguli de junglă, într-o concurenţă neloială! Din când în când, acelaşi STAT le acordă agricultorilor ceva bani, dar prin proiecte fără viitor şi fără o conectare cu piaţa sau cu zona de prelucrare. În România nu banii ar trebui să fie problema, ci soluţia!

S-au înmulţit vocile care strigă că Uniunea Europeană “ne oprimă, ne face piaţă de desfacere, ne pune beţe-n roate”. Dar dacă facem o pauză de declaraţii belicoase şi analizăm mai în profunzime, vedem că STATUL român este cel mai mare duşman al fermierilor noştri şi-i loveşte la fiecare pas. De exemplu, birocraţia pentru a înfiinţa o formă asociativă de producţie este enormă, pierzi cel puţin un an până faci asociaţia. Şi sunt multe alte zone “înţelenite”, precum legislaţie, controale, autorizare, administraţie..., toate ale STATULUI.

Cei care vremelnic populează instituţiile ce formează STATUL ori nu ştiu, ori nu-i interesează. Oare câte produse româneşti or avea oamenii ăştia în frigiderul de acasă?