Kwizda
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma

Corporatiștii bucureșteni și agricultura țărănească

Publicat: 28 august 2015 - 10:00
1 comentarii   | Print | Trimite unui prieten

O stradă din centrul Bucureștiului, undeva între Bd. Magheru și Calea Victoriei. Curtea îngustă a unei librării de carte franceză. Clădirile de epocă din jur se reflectă în fațada de sticlă a unui hotel construit recent. Deasupra se întinde brațul unei macarale. Pe pavajul curții se înșiră sacoșe verzi pline cu legume: roșii inimă de bou, ceapă verde, castraveți, vinete etc. Sunt aduse tocmai de la Buzău. Producători: familia Cârstea, din comuna Tisău, satul Strezeni. Clienți, o sumedenie de bucureșteni, dornici să mănânce legume sănătoase și să sprijine astfel producția agricolă din fermele țărănești situate în apropierea marilor orașe. 

Click pe poza pentru galerie!

Irinel și Elena Cârstea sunt o familie de tineri ingineri horticoli. Au absolvit facultatea în 2009, la București. Au fost chiar colegi de an. După terminarea studiilor, au plecat în străinătate. Erau sceptici în ceea ce privește viitorul lor de specialiști în agricultura românească. Irinel îmi spune cu amărăciune că în România a fi agronom înseamnă „a fi vânzător de semințe și pesticide”. Este opinia lui și o consemnez ca atare. 

 

La ferma englezească

Soții Cârstea au muncit în Anglia, într-o fermă ecologică. Timp de un an, Irinel a fost și manager la Farrington’s Farm Shop, „una dintre cele mai bune ferme din UK”, precizează legumicultorul din Buzău. „Ei practică o agricultură integrată și dedicată în același timp comunității locale. Producția de legume o folosesc în restaurantele lor, au și un hypermarket unde vând producția fermierilor din vecinătate. Au concurat un magazin Tesko. În final, magazinul a pierdut bătălia și a fost închis”, spune Irinel. 

E adevărat că în Marea Britanie și în Franța, noile tendințe ale consumatorilor sunt favorabile micilor producători. La noi, consumatorul final și micii fermieri încă se mai caută unul pe altul, în ciuda unei legislații care promite să limpezească lucrurile. Pe de altă parte e și multă neîncredere din partea clienților urbani, care au noțiuni de siguranță alimentară. Hrana de la țară, fără un control sanitar-veterinar riguros, oricâtă nostalgie a originilor noastre presupune, te poate transforma din client în pacient perfuzat la camera de gardă. E nevoie de multă responsabilitate din partea micilor producători, de vigilență din partea instituțiilor cu atribuții de control în domeniul sanitar-veterinar și al protecției consumatorului pentru ca, în final, consumatorul să aibă încredere deplină în oferta agroalimentară a fermierilor. 

 

Acasă, la Buzău

Având sub ochi exemplele pozitive ale piețelor locale englezești, soții Cârstea s-au întors în țară, în 2012, cu ambiția de a aplica și la noi regula „lanțului scurt” dintre micul producător responsabil și consumatorul urban exigent. „În Anglia am colaborat cu distribuitori mici, care duceau produsele la ușă. După ce ne-am întors acasă, ne-am luat o tarabă la piața centrală din Buzău. Am încercat să le vând legume, dar m-am lovit de neîncrederea clienților. Nu erau convinși că noi cultivăm legume la Tisău, unde-i zonă de dealuri, cu păduri și livezi”, povestesc tinerii horticultori.  

Primul an de legumicultură practicată pe un hectar de teren în satul buzoian Strezeni nu a fost unul favorabil. Mai întâi au fost inundații, valea fiind una îngustă, cu o fâșie de pământ arabil pe maluri, apoi a lovit grindina. Nu știau ce să mai facă și se întrebau dacă nu ar fi fost mai bine să rămână în Anglia, să lucreze pentru fermierii de acolo. Legumicultura nu părea o treabă ușoară în sătucul buzoian umbrit de păduri de fag. Totuși, nu au cedat. Elena a găsit pe internet site-ul Asociației pentru Sprijinirea Agriculturii Țărănești, denumire abreviată ASAT. Asociația are sediul la Timișoara. L-au contactat pe liderul asociației, Sergiu Florian, și au convenit să devină membri. ASAT a ajuns și la București. Soții Cârstea s-au pus pe muncă, pentru a produce și furniza legume proaspete clienților din Capitală. 

 

Săptămâna încape într-o sacoșă

Pe pagina principală a site-ului, ASAT se prezintă drept “primul demers de succes de agricultură susținută de comunitate din România” și asigură pe toată lumea că “susține o formă de dezvoltare alternativă pentru gospodăriile de semi-subzistență din țară, care pot oferi produse de o calitate net superioară, în condițiile unui parteneriat mutual avantajos, orientat către o agricultură naturală, o plată echitabilă, copartajarea riscurilor și beneficiilor agriculturii calitative și relații de solidaritate între grupurile de consumatori urbani și micii producători de proximitate”. Un pic cam alambicat formulat. Lucrurile, din ce am reușit eu să aflu de la Irinel Cârstea, ar sta cam așa. Clienții urbani au achitat, înaintea începerii sezonului agricol, o sumă de 400 de lei. Cu banii strânși, soții Cârstea au achiziționat semințele, au cumpărat combustibilul și au inițiat lucrările de primăvară. Practic, au beneficiat de un capital de lucru necesar înființării culturii de legume. Când au apărut primele specii de legume, cum ar fi salata verde și ceapa verde, micii producători au pornit la București cu mașina și au livrat verdețurile clienților. Au făcut asta în fiecare săptămână. Pentru fiecare sacoșă primită, clienții mai achită 50 de lei săptămânal. Sigur, primăvara sunt legume mai puține, dar în timpul verii sacoșa se transformă într-un veritabil corn al abundenței. 

 

Plase de protecție chinezești peste legume românești

De pildă, lista din 16 iulie a cuprins: 2,5 kg de roșii, 2 kg de castraveți, 500 g păstăi de fasole, 4 bucăți de vinete, un dovleac, 5 morcovi, o varză, 4 bucăți de sfeclă roșie, legături de mentă, busuioc, pătrunjel, ceapă verde, cimbru și tarhon. “Nu e business!”, ține să precizeze Irinel. “Noi suntem un fel de salariați ai clienților noștri. Producem cu banii lor. Ei își doresc să mănânce sănătos, să sprijine agricultura țărănească, plătesc pentru asta, iar noi muncim, producem legume de calitate și le aducem cu mașina la București“, explică tânărul. 

Sigur, agricultura practicată de soții Cârstea în cadrul ASAT nu mai e chiar țărănească. De fapt, recunoaște și Irinel că “nu suntem chiar țărani tipici, deși am copilărit la țară”. Folosesc utilaje, nu animale de tracțiune. Au plasă de protecție împotriva insectelor achiziționată din China. Fertilizează foliar cu Cropmax, un fertilizant obținut din alge marine. Evident, folosesc și îngrășămintele naturale, cum ar fi găinațul de pasăre sau bălegarul de la vitele sătenilor, pe care-l primesc în schimbul cosirii fânețelor acestora. Au pentru seră centrală termică funcțională cu rumeguș. Au instalat, de asemenea, plase antigrindină pentru culturile în câmp. “I-am invitat pe clienții noștri să vină să ne viziteze la Tisău, ca să vadă unde și cum producem legumele care ajung în final pe masa lor. I-am îndemnat să facă și analize de laborator pentru legume, să afle cât de sănătoase sunt”, mă asigură Irinel în timp ce se salută cu clienții sosiți să-și ridice sacoșa cu legume aduse în București din satul buzoian. 

 

Clientul, solidar cu micul producător

Voluntarul de serviciu este Corina Murafa, expert al Băncii Mondiale. Nu ai zice asta, văzând-o cum trebăluiește printre sacii plini cu legume. Pune castraveți pe cântar, face porțiile, pune marfa în sacoșe. Fiecare membru ASAT trebuie să facă voluntariat. Cam de două ori pe sezon. “Am aflat de ASAT de pe internet. Voiam să devin membră și nu am ezitat când a apărut inițiativa înființării unei filiale și la București. Mie îmi ajung legumele aduse de soții Cârstea. Nu mai am nevoie să merg la piață”, spune Corina Murafa. “De ce tocmai aici, în curtea unei librării?”, întreb. “Aici am găsit loc. Cum se întâmplă uneori, cineva se oferă să te ajute”, explică voluntarul ASAT.

Un bărbat tânăr tocmai a achitat cei 50 de lei pentru sacoșa săptămânală. “Eu mănânc roșii când apar roșiile. Iarna nu mănânc roșii. Legumele primite de la Buzău îmi ajung toată săptămâna. Mai ales că nu dau nimănui”, ne mărturisește cumpărătorul.

Clienții sosesc unul după altul. Unii anunță că nu pot ajunge săptămâna viitoare, fiindcă sunt plecați din București. Va veni altcineva să ridice legumele. “Unii cumpără pentru ei, alții pentru copii. Vor o hrană sănătoasă, vor să încurajeze acest sistem de lucru. Am avut și colaboratori care s-au retras”, îmi explică Irinel. 

A plecat și ultimul client. Curtea s-a golit de sacoșe. Soții Cârstea strâng sacii, trag linie, numără banii. Au mai bifat o zi din calendarul ASAT. Roșiile inimă de bou, obținute din semințele furnizate de SCDL Buzău, sunt deja în drum spre câteva dintre bucătăriile Bucureștiului. Triumful agriculturii constă mai puțin în producția la hectar, cât mai degrabă în furnizarea de produse benefice sănătății consumatorilor. 

 

Dumitru BĂDIȚA

Vizualizat: 568 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Rezultate/pagina:
Ordine de listare:   
Rezultate: [1]  
Pagini: [1]  1   
1.
Marius
|
06. 11, 2017. Sunday 23:15

Bună seara.
Cum pot intra in contact cu familia Carstea?Ma intereseaza cosul saptamanal cu legume.Sunt buzoian si m-am saturat de legumele din plastic de la piata.Va multumesc!

Rezultate: [1]  
Pagini: [1]  1   

Video

Pariul unui tânăr fermier, Cătălin Alb

Pariul unui tânăr fermier, Cătălin Alb

Deşi are numai 24 de ani, Cătălin Alb a acumulat destulă experienţă la ferma pe care o administrează împreună cu tatăl său, în localitatea Şeitin din judeţul Arad. Lucrează 90 de hectare, marea majoritate luate în arendă, şi creşte 40 de vaci pentru lapte. La vârsta de 11 ani a urcat pentru prima oară într-un tractor, dar marea sa pasiune este zootehnia.

Redactor: Liviu Gordea
Imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Sub media europeană la consumul cărnii de porc Intermediarii fac legea şi peste Prut
Cultura anului 2017

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2017?