Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Au pus căruța agriculturii înaintea boilor!

Publicat: 29 iunie 2016 - 15:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Mă contram de curând, la AgriPlanta de la Fundulea, cu un coleg de breaslă. El era supărat că unii fermieri aruncă laptele pe șanț pentru că nu mai au cui să-l livreze și, culmea (zice el), Garda de Mediu l-a amendat tot pe “amărăștean” (fermier) că distruge mediul.

Click pe poza pentru galerie!

Sunt de acord că multă lume și-a prins gâtul în lațul crizei laptelui. 

L-am întrebat de ce nu a dat cheag laptelui. De ce nu a încercat să-l proceseze măcar așa cum o făceau țăranii pe vremuri? Mi-a răspuns că nu mai cumpără nimeni nici brânza. “Atunci e o problemă, colega”, i-am răspuns. Fermierul trebuie să se apuce de altceva, dacă ceea ce produce nu are finalitate în comercializare! 

Tot colegul meu bun (are suflet de poet) susținea sus și tare că rolul fermierului e să producă cât mai mult, nu să meargă la piață. Aici am fost doar un pic de acord cu el. Dar, din păcate, nu există nici politici și nici acei intermediari care să rezolve problema (cum ar fi putut fi noile Camere Agricole), iar acolo unde totuși există un intermediar, aceștia sunt priviți ca „samsari” și ”mafioți”. În mare parte, o Cameră Agricolă ar putea fi liantul dintre cerere și ofertă. Cât privește sfânta regulă a cererii și ofertei, ce pot să spun altceva decât că recunosc că e în defavoarea economiei noastre vizavi de principalii concurenți. Atât istoric, cât și filosofic! Noi am fost lipsiți mai mult de o jumătate de veac de la acestă regulă sfântă a economiei de piață. Între timp, prin Europa s-au creat cooperative cu veleități multinaționale, care adună, procesează și comercializează lapte chiar și din șapte țări europene. Adevărate ”piscuri de tip Everest” în fața sporadicelor “movilițe” de pe la noi. E o luptă mai mult decât inegală.

 

Facem agroturismul cu produse din supermarket

Am putea avea speranța mobilității zonale, dar din păcate “movilițele” noastre sunt bătute în “piroaie” lungi și ruginite (a se citi orgolii și frustări). Ar fi nevoie mare de adaptarea discursului pentru piață, a marketingului, dar și a unei minime comunicări. A căutării de piețe de desfacere înaintea oricărei construcții productive. Pentru că lumea are nevoie de mâncare bună. Iar dacă știm să o facem, trebuie să învățăm să o și vindem. Ar fi minunat să atragem turiștii, dar nu avem autostrăzi. Să umplem casele din Carpați cu produse montane de calitate. Pentru că ne caută lumea de când prințul Charles ne-a făcut cunoscuți. Iar noi le punem pe masă cașcaval (mai bine zis o pastă ciudată) de la market. Agroturismul se face cu produse din supermarket, în loc să se folosească produsul local. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că nu știm să ne vindem marfa. Chiar și atunci când vine omul de la oraș să cumpere din poarta fermierului, acesta din urmă se uită să vândă la un preț mai mare decât găsește clientul în magazine, fără să plece cu mașina de acasă. Și nu pot să nu mă întreb: de unde această calicie?! Dar, din fericire, sunt și exemple funcționale, care pot fi urmate, dar aproape nimeni nu vrea să înțeleagă că afacerile nu sunt jocuri piramidale în care bagi un leu și câștigi opt. Ci mai degrabă invers: investiții mari cu o prognoză a ratei profitului de 10-20 la sută anual. Dar gândite pe termen lung. Însă la noi, culmea, câteodată e mai scump decât pe Coasta de Azur. Iar la marile sărbători creștine se umflă și mai abitir prețurile. Și nu pot să nu remarc aceeași tendință de umflare forțată a profitului imediat, cu prețul pierderilor pe termen lung. 

 

Își dau mâna peste realitatea economiei

Eu cred că cine vrea să facă afaceri, chiar și în agricultură, trebuie să înțeleagă mecanismul economiei de piață. Altfel vor fi sortiți pieirii. Oricâte subvenții și ajutoare i s-ar pompa în afacere. Atâta timp cât Parlamentul, Guvernul și asociațiile fermierilor (deși una, cică, e a lui Baciu, alta a lui Frânc etc.) își vor da mâna peste realitatea economiei. Adică, așa cum ar fi spus bunicul meu, pun în continuare căruța înaintea boilor. Iar pentru că boii erau oricum jigăriți, s-a hotărât trecerea lor la împinsul căruței agriculturii. Spre hududoi (prăpastie). Acolo unde se aruncă gunoaiele satului ca să nu ne facem de râs. Nimeni nu s-a gândit atunci să hrănească animalele, apoi să le țesale înainte de a le reînjuga la o căruță proaspăt unsă. Au început să viseze cu toții la boi cu ștaif puși la căruțe strălucitoare. Precum în basme. Dar ce să vezi!? Și boii ăștia noi sunt tot boi. Cer mâncare și țesală, mai dihai decât cei aruncați. Și mai au și pretenții la potcovit. 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.11(172) 15 - 30 iunie 2016

Vizualizat: 442 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Agromalim 12 - 15 septembrie 2019 Case IH - Sistemul AFS Harvest Command
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?