Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Atenție la ce cultivați și cum valorificați!

Publicat: 13 iunie 2016 - 18:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

În condițiile perpetuării, ani la rând și sub diverse forme, a problemelor legate de subvențiile agricole și în contextul pierderilor financiare ritmice determinate de seceta care pentru fermierii români pare o problemă ce nu poate fi rezolvată decât sporadic, unii dintre agricultori au căutat insistent alte soluții de atragere a veniturilor în fermele lor. Una dintre alegeri a fost identificarea de culturi cu prețuri mari la valorificare, pretabile pentru condițiile noastre de microclimat și cu tehnologii cât mai simple și ieftine. 

Click pe poza pentru galerie!

Pentru SC Agrimat Matca din județul Galați, decisiv în acest sens a fost anul 2006. Seceta extremă a dijmuit în întregime recoltele de porumb. În acel moment, conștienți fiind de faptul că problema irigațiilor nu se va rezolva decât cel mult parțial, au căutat variante de culturi cu perioadă scurtă de vegetație și ceva mai rezistente la secetă. Pe de o parte, au fost alocate suprafețe mai mari culturilor de toamnă, ca să folosească rezervele de apă din perioada de iarnă, iar pe de altă parte, pentru primăvară au fost alese anumite culturi de nișă care se pot valorifica la prețuri foarte bune. Astfel, în următorii ani, în structura de culturi a societății s-au regăsit suprafețe mari cu grâu, orz, rapiță, precum și coriandru și năut. 

 

Culturi de nișă valorificate bine și sigur

”Dacă la năut nu a fost cu noroc și am renunțat, cu coriandrul am mers mai departe. Este o cultură simplă și destul de rentabilă, are o perioadă scurtă de vegetație, recoltarea realizându-se imediat după grâu. Ca să înțelegeți ce bine am valorificat coriandrul, o să vă spun concret că la o investiție de aproximativ 1800 lei/ha, cu o producție de aproape două tone/ha și cu un preț de circa 1,90-2,00 lei/kg, câștigul a fost de aproximativ 3500 lei/ha, adică aproape dublu. Am avut un partener cu care am încheiat un contract pentru export, astfel am valorificat bine și sigur. Banii ne-au intrat imediat în conturi, iar aceasta a fost pentru noi una dintre sursele certe de venit, anual având coriandru pe aproximativ 40 ha. Anul acesta, datorită rotației culturilor, avem o pauză, dar din anul agricol 2016-2017, din nou vom introduce coriandrul în structura de culturi”, explică directorul Agrimat Matca, Gavrilă Tuchiluș.

În acest an agricol, între culturile de nișă înființate se mai numără grâul durum, care la începutul lunii mai arăta foarte bine. „Anul acesta, încercăm și cu această cultură care, de asemenea, are preț mai mare pe piață. Probabil că recolta de grâu durum va fi mai mică decât recolta de grâu de toamnă. Dar, în condițiile în care va fi calitate, prețul mai bun va duce la recuperarea diferenței, adică prin preț acoperim cantitatea, până la final existând chiar șanse de a obține un profit mai mare, în urma valorificării avantajoase. Acum, avem cam 40 de hectare semănate în jurul datei de 5 martie 2016, iar dacă va fi așa cum sperăm și vom avea dovezile financiare că merită, cu siguranță vom extinde suprafața în anul agricol viitor”, completa specialistul gălățean.

 

România agricolă - cu două viteze

În România, la ora actuală, agricultura pare a avea, din păcate, două viteze. Mai exact, pe de o parte sunt fermierii fiscalizați, care au foarte mari dificultăți în a face față concurenței acerbe de pe piața europeană, lipsită de bariere vamale și în care agricultura este susținută inegal de la un stat la altul, iar pe de altă parte sunt gospodarii care stăpânesc o bună parte a suprafeței agricole din România, dar care nu produc comercial, nu investesc și nu contribuie la bugetul național cu venituri din activitățile lor agricole, rămânând la nivelul de a produce pentru propriul consum și de a înghiți bani de la stat prin diversele servicii de care beneficiază. ”Aceasta este o realitate și, în plus, pot să spun că atât noi, fermierii fiscalizați, cât și ei, micii producători, avem cam aceleași forme de sprijin în agricultură. Vi se pare corect? Dacă și micii producători s-ar asocia, de exemplu în acele cooperative, ar căpăta și ei posibilitatea de a lua credite, de a se dota tehnic și de a reuși extinderea/îmbunătățirea inclusiv în domeniul exploatării terenurilor agricole. Desigur, veniturile ar putea fi împărțite proporțional între membrii cooperatori. Aceasta ar însemna, de fapt, dezvoltare și șansă ca veniturile să nu mai plece în străinătate, ci să rămână aici. Astfel, ne-am putea valorifica mai profitabil produsele și ne-am întări această sursă independentă de susținere a finanțării în ferme. Altfel, vom rămâne mult în urmă și chiar ne-ar putea paște tot mai serios pericolul de a nu ne putea lucra terenurile, în condițiile piedicilor din ziua de azi și în condițiile în care nici noi nu acționăm pentru propria salvare, inclusiv prin valorificare în comun și avantajoasă a producțiilor noastre. Mai mult, din cauza sărăciei în care am putea ajunge, nu ar fi departe nici momentul falimentului comunitar total, în sensul că am putea rămâne chiar și fără pământ, odată ce sărăcia s-ar instala până într-acolo încât singura soluție care ne-ar rămâne ar fi vânzarea terenurilor. Ar fi rușinos ca în loc să îți asiguri o șansă prin ceea ce depinde de tine, respectiv prin comunicare și organizare, să ajungi falit, ultima valorificare ca agricultor fiind chiar a obiectului muncii tale”, semnala Gavrilă Tuchiluș. 

 

„Ce-ar fi dacă nu ar mai fi... subvențiile?”

În ceea ce privește subvențiile, care ar putea fi o altă sursă importantă de finanțare a unor verigi tehnologice, alături de veniturile obținute în urma valorificării producțiilor, pentru SC Agrimat Matca din județul Galați acestea vor veni cu întârziere, din cauza faptului că unitatea a fost inclusă în eșantionul de control prin teledetecție APIA. Mai exact, subvențiile corespunzătoare anului 2015 sunt așteptate în luna iulie 2016. Se înțelege clar că neavând altă sursă de bani pentru cheltuielile din unitate, esențiale au fost performanțele din etapa de valorificare a produselor obținute. De această ultimă resursă independentă a depins tot ceea ce a însemnat cheltuială pentru aplicarea fiecărei verigi tehnologice, astfel încât sincopele din sfera subvenționării și efectele secetei să nu conducă la regres. Tocmai de aceea, la final, subliniem ideea că experiența prezentată aici argumentează faptul că valorificarea producției trebuie să fie permanent în mintea fermierului, de la alegerea structurii de culturi și până la finalul anului agricol. De asemenea, realitățile descrise pot fi privite ca o chemare la un exercițiu de imaginație, așezat de exemplu sub genericul ”Ce-ar fi dacă nu ar fi?”. Speță concretă, subvențiile: „Ce-ar fi dacă nu ar mai fi subvențiile?”

 

Petronela COTEA MIHAI

redactor Radio România Iaşi

 


VÂNZAREA ÎN COMUN LE-AR ADUCE FERMIERILOR CÂȘTIGURI MAI MARI

Dincolo de încercările și chiar de unele reușite individuale ale fermierilor mai experimentați și mai curajoși în a aborda noi culturi agricole, normalitatea în ceea ce privește valorificarea profitabilă a recoltelor ar fi dată de asocierea fermierilor și de alegerea în comun a celor mai avantajoase soluții, respectiv negocierea unor prețuri mai bune sau transformarea produsului agricol în produs alimentar, purtător de valoare adăugată mai mare. 

Concomitent, practica ultimilor ani oferă măsura clară a pierderilor financiare determinate de slaba organizare și de lipsa de colaborare, pe acest palier, a producătorilor agricoli. ”În cazul concret al grâului durum, care atunci când producțiile sunt mici poate atinge o valoare de piață și de aproximativ 300 euro/tonă, pot să fac o observație care mă întristează. Din păcate, recolta merge la export, în loc să ajungă în vreo unitate de panificație din România. Iarăși exportăm valoare adăugată. În plus, acel grâu durum produs de noi și vândut străinilor destul de ieftin în raport cu valoarea sa, se întoarce în România de exemplu sub forma acelor pachețele cu 30-50 de fire de paste făinoase pe care le găsim în magazine și pentru care plătim, din nou, aproape înzecit. De ce nu suntem în stare noi să încheiem parteneriate cu procesatorii, să producem de la sămânță și până la grâul panificabil, astfel încât profitul să rămână în țară și, de ce nu, să asigurăm și anumite sume la buget din care să ni se acorde inclusiv subvențiile?!”, se întreabă retoric inginerul Gavrilă Tuchiluș.

 

 

Articol publicat in revista Ferma nr.10(171) 1 - 14 iunie 2016

Vizualizat: 451 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare IPSO Agricultura, desfasurare de forte la Jucu
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?