Reclama header big full
Revista-Ferma
Revista-Ferma Revista-Ferma Revista-Ferma
Reclama header after big part 1 pages

Agricultura olandeză este un pariu câștigat

Publicat: 03 august 2016 - 16:00
Comenteaza   | Print | Trimite unui prieten

Olanda a deținut pentru primele șase luni ale anului președinția rotativă a Uniunii Europene, iar pe final de mandat a organizat o vizită de documentare pentru jurnaliștii agrarieni, eveniment programat la sfârșitul lunii mai, când a avut loc și întâlnirea informală a miniștrilor din acest sector de activitate. 

Click pe poza pentru galerie!

Tema întâlnirii prefigura o dezbatere interesantă, dar prezentările au depășit așteptările. Subiectul „Alimentația viitorului - viitorul alimentației” s-a referit la politica agrară comună europeană de după anul 2020. Multe dintre viziunile autorilor de S.F. ai secolului al XIX-lea par să iasă din paginile cărților sau de pe ecrane și să ajungă direct în... farfuriile noastre. Faptul că populația globală va ajunge la nouă miliarde de persoane în următorii 30 de ani solicită imaginația celor care se implică în stabilirea politicilor viitoare. Problematica devine și mai provocatoare în condițiile în care populația pare tot mai interesată de calitatea alimentelor. Raportul calitate-productivitate este unul foarte sensibil și pregătirea felului în care acesta va arăta în viitor este, dincolo de un exercițiu de imaginație, cea mai importantă strategie pe termen lung pentru prosperitatea omenirii.

 

Viitorul ne provoacă acum

Primul meu contact cu această lume a viitorului s-a produs la expoziția „Food to be” din Eindhoven, unde am asistat la deschidere, alături de delegația miniștrilor, în frunte cu cel care deține funcția de comisar european, irlandezul Phil Hogan. Din păcate, ministrul Achim Irimescu nu s-a numărat printre participanți, deși ar fi avut ce vedea și mai ales ce povesti celor de-acasă. Dar hai să vă descriu câteva dintre tehnologiile cu care olandezii își propun să cucerească în continuare consumatorii.

Se estimează că în 2050 peste 70% din populația lumii va locui în orașe, iar această urbanizare extensivă ar trebui să rezolve probleme legate de mobilitate, de sănătate și de nutriție în zonele aglomerate, dar în același timp să asigure un mod de viață sustenabil. PlantLab a găsit soluția: fermele verticale. Asta înseamnă că legumele și fructele vor putea fi cultivate în interiorul orașelor, folosind metode high-tech. Legat de acest aspect, în numărul viitor al revistei Ferma vă voi relata experiența trăită în campusul Philips.

Și pentru că olandezii sunt mari consumatori de cafea (în medie 2,5 cești pe zi), iar deșeurile rezultate în urma măcinării boabelor de cafea sunt de obicei aruncate la gunoi, GRO Holland s-a gândit să utilizeze într-un mod ingenios toate aceste materii organice. Inspirat dintr-o vizită în Zimbabwe, unde copiii sunt învățați să cultive diferite plante pe resturile de materie organică folosită, fondatorului companiei i-a venit ideea să cultive ciuperci având ca suport zațul de cafea. Succesul acestei afaceri i-a determinat pe cei de la GRO să dezvolte un prototip de fermă la scară mare care se bazează doar pe materiile organice reciclate.

La fel de interesant mi s-a părut și proiectul celor de la Koppert Biologics. Ne-am obișnuit să ne protejăm culturile împotriva dăunătorilor prin utilizarea în mod intensiv a substanțelor chimice. Multe specii de insecte au fost stârpite la nivel local, iar acest lucru a avut repercusiuni uriașe asupra ecosistemului. Din fericire există o alternativă, și încă una naturală! Protecția culturilor poate fi realizată și cu sprijinul bondarilor și a anumitor specii de acarieni, care s-au dovedit a fi la fel de eficienți în combaterea dăunătorilor. Cu ajutorul microorganismelor, a biostimulatorilor și feromonilor, aceste insecte sunt capabile să protejeze legumele, fructele și culturile de cereale fără un impact negativ asupra mediului înconjurător.

 

Carnea in vitro

Am trăit și o experiență culinară deosebită. Unul dintre expozanți servea celor curioși și dornici de senzații tari înghețată cu diferite arome de... carne. M-am lăsat convins și am savurat o cupă de înghețată cu gust de carne de urs polar! Pentru cei care se pregătesc să mă acuze de practici lipsite de etică, fac o precizare: carnea era „cultivată” în laborator. Gustul? Greu de definit... sărat și parcă un pic înțepător la limbă. Aș fi putut încerca și chocopanda, adică înghețată cu gust de ciocolată și carne de urs panda sau un mix de fructe și carne de vită, însă nu mi-am propus să duc această experiență culinară la extrem. Dar trebuie să recunosc că, dincolo de această experiență inedită, singura mea preocupare a fost că dacă pățesc ceva, cum voi reuși să conving medicii că am consumat ce am consumat fără să mă trimită la psihiatrie? M-a consolat gândul că, totuși, mă aflam în Olanda, țară cu o legislație destul de permisivă când vine vorba de consumul de substanțe mai mult sau mai puțin halucinogene.

Și dacă asta pare ceva extravagant, ei bine cu adevărat șocant sunt cubulețele din carne... de om. Pe un platou erau expuse trei mostre, care aveau alăturate chipurile fizicianului Albert Einstein, cântăreței de muzică pop Lady Gaga și a atletului jamaican Usain Bolt. Pentru cei cu o imaginație bogată, așa trebuia să arate carnea acestor celebrități, recoltată din celule stem și crescută în laborator. De ce să mai alergi după autografe când poți să mănânci la propriu din vedeta preferată? O gustare delicioasă care creează dependență, ne-au asigurat reprezentanții „Bistro in Vitro”.

 

Criza fosfaților și volatilitatea prețurilor

După această escapadă, pentru unii extrem de interesantă, pentru alții prea sofisticată, ne-am îndreptat spre ferma de vaci de lapte a soților Rick și Joke Lagendijk. Aici am putut vedea cât de departe este avansul tehnologic al exploatațiilor olandeze, dar și care sunt provocările cu care se confruntă acest sector. Liberalizarea cotelor de lapte nu a fost neapărat un lucru pozitiv pentru producătorii olandezi. E adevărat, producția a crescut semnificativ, însă prețurile au scăzut. ~n prezent, litrul de lapte la poarta fermei se vinde cu 25 de eurocenți, în condițiile în care costul de producție este de 31 eurocenți. Pe lângă asta, soții Lagendijk mai au o problemă: au investit 1,5 milioane de euro în noul adăpost, complet automatizat, cu o capacitate de 250 de capete, însă deocamdată nu pot mări efectivul de 180 de animale din cauza restricțiilor pe care guvernul olandez le-a impus pentru limitarea emisiilor de fosfați. Deocamdată singura alternativă pentru crescătorii de vaci de lapte ar fi să cumpere dreptul de a produce mai mult gunoi de grajd, însă asta ar însemna să plătească în jur de 6.000 de euro pentru o singură vacă, ceea ce pare o nebunie. Având o producție anuală medie de lapte pe cap de vacă undeva la 9.400 litri, familia Lagendijk nu-și poate permite acest lux. Problema fosfaților este una foarte serioasă și dureroasă în același timp pentru crescătorii olandezi. Profitând de prezența delegației miniștrilor europeni ai agriculturii, dar și a presei de specialitate, un grup de protestatari ne-au ținut pe loc aproape o oră la plecarea din fermă, blocatând drumul în încercarea disperată de a dezamorsa această criză.

 

 


PRODUCTIVITATE DE CINCI ORI MAI MARE DECÂT MEDIA EUROPEANĂ

Chiar dacă deține o suprafață agricolă de numai 2,3 milioane hectare, de aproape șapte ori mai mică decât cea a României, Olanda reprezintă la ora actuală unul dintre cele mai de succes modele de agricultură. Este practic al doilea exportator de produse agro-alimentare din lume și un lider în domeniul cercetării și inovației. Cultivarea intensivă a terenurilor și specializarea foarte accentuată din sectorul creșterii animalelor sunt caracteristici ale fermelor olandeze, puternic mecanizate și foarte eficiente, despre care se știe că au o productivitate de cinci ori mai mare decât media europeană. Și, pe bună dreptate, trebuie să vă mărturisesc că am rămas profund impresionat de gradul de dezvoltare al exploatațiilor din așa-numita țară a lalelelor, precum și de modul în care privesc antreprenorii acest business pe termen mediu și lung.


 

 

 

Articol publicat in Revista Ferma nr. 13 (174 - 1-15 august 2016)

Vizualizat: 314 | PrintPrint | Trimite unui prietenTrimite unui prieten

Scrie parerea ta







Numarul comentariului:
Nume:
Cod de securitate
Accept regulile de comentariu

Bine ați venit!

Aș vrea să stabilim câteva reguli pentru ca discuțiile să se poarte civilizat și constructiv.

1. În primul rând fiți respectuoși și prietenoși cu cei care comentează. Scopul e să găsim metode prin care să ne înțelegem ideile și motivațiile nu să ne depărtăm și mai mult.

2. Orice comentariu poate fi considerat material pentru ”intrebarea” care va motiva un articol.

3. Dacă consideri că întrebarea ta a fost prost reprezentată sau răspunsul te nemulțumește te rog comentează și lămurim.

4. Vă rog să criticați liber dacă vi se pare că am prezentat greșit ceva, dar să luați în considerare că scopul paginii este să fie moderat (pe cât posibil) deci nu o să vedeți scrieri agresive de la noi.

5. Pentru fiecare postare o să vă rog să păstraţi discuţia pe subiect astfel încât să nu divagăm neconstructiv fără a ajuta pe nimeni.

5. În rest folosiți-vă bunul simț.

Mulțumim!



Reclama header after big part 3 pages

Video

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, un model de succes

Din 1963, pepiniera profesionala a celui mai important centru de cercetare românesc se afla la Centrul Scolar Agricol Fundulea. Multe s-au schimbat din anii ce au urmat cooperativizarii si „constructiei socialismului” dar un lucru a ramas la fel! Transformat în Liceul Tehnologic nr. 1, acest edificiu de educatie este si astazi unul de referinta pentru agricultura româneasca.

Reporter AgroInfo: Liviu Gordea
Operator imagine: Claudiu Borobei

În vizită la văcuţele melomane de la Doaga Lexion 670 Montana, o combina pentru zone colinare IPSO Agricultura, desfasurare de forte la Jucu
Cultura anului 2019

Care credeţi că va fi cea mai rentabilă cultură agricolă în 2019?