Agricultura, de la mai rău în jos...

 
Managementul fermei, 20 Jul 2009 - 23:00, 0 comentarii
Pentru mulţi dintre agricultorii români, "răul care nu vine niciodată singur" a devenit deja o măsură de agrotehnică, aplicată cu conştiinciozitate în ultimii ani, după ce şirul interminabil de probleme şi de neajunsuri pare că nu se mai sfârşeşte. Cine mai crede în ziua de azi că primăvara, când dă colţul ierbii şi se intră în forţă într-un nou sezon agricol, toate vor fi bune şi frumoase, şi că vremea şi vremurile îşi vor da mâna şi vor anunţa un an cu recolte mulţumitoare?!

Că nici vremea nu mai ţine cu românul ne-o dovedeşte trista experienţă a ultimilor ani de secetă şi de temperaturi extreme, de inundaţii şi grindină, de prăpăd total în majoritatea zonelor de cultură. Că vremurile sunt cum sunt, simţim cu toţii şi din plin. Aşa se face că agricultura noastră scârţâie din toate încheieturile, suferind de prea multă nepăsare şi neştiinţă, în timp ce agricultura vest europeană, bine subvenţionată şi susţinută prin programe reale de intervenţie, asigură 80 la sută din necesarul zilnic de hrană al românilor.

S-a vorbit şi se vorbeşte atât de mult despre "potenţialul" nostru agrar şi despre cât de "prea mult" importăm, încât subiectul şi mai sperie pe nimeni. Nici măcar pe cei care, măcar de ochii lumii, ar trebui să tresară la auzul acestor nenorociri care ţin locul productivităţii şi eficienţei în agricultură.

Depăşiţi de multe ori de situaţie, cei care hotărăsc viitorul agriculturii se limitează la a constata şi la a ridica din umeri. Nimeni nu îşi asumă vreo răspundere, căutând şi invocând în permanenţă alte scuze şi alţi vinovaţi.

Între timp, agricultura noastră merge mai departe. Cum, cu ce şi cât mai poate. Este nevoie de tehnologizare? Agricultorul român ştie asta. A depus proiecte, a încercat să acceseze un credit mai avantajos, dar s-a lovit de veşnicele probleme: banii europeni există dar România nu este în stare să-i gestioneze şi să dea drumul finanţărilor, garantarea creditului sună frumos în gura ministerului dar lipseşte cu desăvârşire, preţuri şi măsuri de intervenţie sunt dar nu se aplică...

Şi uite-aşa agricultorul român se trezeşte singur pe o piaţă unde competiţia e acerbă, fără să aibă puterea să concureze pe cineva.

E mai mult decât evident că nu reuşim să aplicăm aşa cum ar trebui normativele şi regulamentele europene, că nu reuşim să dăm odată drumul banilor spre agricultura românească, pentru a susţine poate singurul sector al economiei autohtone cu care am putea ieşi fără probleme în faţa multor "state dezvoltate".

Dincolo de preţul foarte mic al grâului, de preţul ruşinos de scăzut al laptelui, dincolo de discuţiile inutile şi interminabile şi de lipsa unor măsuri coerente în sistemul agricol, să nu uităm că anii trec şi angajamentele pe care ţara noastră şi le-a asumat prin Tratatul de aderare cad rând pe rând. Cine ar trebui să răspundă pentru asta? Şi când? Şi până când va fi agricultura noastră câmpul de bătaie al intereselor străine, fără un minim de protecţie şi fără vreo perspectivă de mai bine?

Cruntă soartă avem să fim contemporani cu asemenea paradoxuri! România, ţara agricolă cu oameni devotaţi, instruiţi, dornici să se dezvolte şi să investească. România cu terenuri, păşuni şi potenţial productiv la care alţii doar visează frumos. România, ţara agricolă... fără agricultură.


Abonare Newsletter


 
 
 

 

Poza zilei

 

Forum Agroinfo.ro

Intra acum pe forum
 
 
 
Campania de primăvară

De unde vă procuraţi sămânţa necesară pentru campania de primăvară?






VOTEAZA
 
Va multumim!
Votul dvs. a fost adaugat cu succes!
Alte sondaje agricole
 
 
Utilaje Güttler la Voiteg

Centrul Româno-German de Pregătire şi Perfecţionare Profesională în Domeniul Agriculturii din localitatea Voiteg a făcut un pas important pentru pregătirea fermierilor care doresc să se specializeze în domeniul întreţinerii şi exploatării maşinilor agricole, prin stabilirea unei colaborări cu firma Guttler.



“Paradisul legumelor”, o lecţie de business

Săturându-se să vadă doar la televizor cum se poate face agricultură performantă, legumicultorii din judeţul Arad s-au încumetat să spargă tiparele înfiinţând, după lege, primul grup de producători legumicoli din România.



Energie produsă în fermă

În ultimii ani, subiectul securităţii energetice, a independenţei energetice şi obţinerii de energie din materii prime care se pot reface într-un timp scurt (resurse regenerabile), a devenit atât de popular încât a depăşit nivelul discuţiilor din mediile ştiinţifice sau guvernamentale, iar acum se bucură de interesul oamenilor de rând.



Gardul electric şi organizarea păşunatului

Reprezintă mijlocul cel mai eficient pentru organizarea păşunatului în tarlale pentru protecţia animalelor domestice împotriva animalelor sălbatice prădătoare sau pentru delimitarea padocurilor pentru animale.



Structura unei bucătării furajere pentru fermele zootehnice

Bucătăriile furajere (F.N.C.-urile sau micro F.N.C.-urile) sunt sisteme complexe care se folosesc pentru prepararea hranei animalelor din fermele zootehnice. În funcţie de productivitatea lor, ele se compun, în principiu, din următoarele elemente: silozuri de materii prime; silozuri de produs finit; mori; amestecătoare; dozatoare pentru premixuri; dozatoare de ulei; utilaje de transfer materii prime şi produse finite; computere de proces şi accesorii; echipamente electrice şi accesorii.



De la gunoiul de grajd la energia electrică

Cererea tot mai mare de energie şi preţul ridicat al ţiţeiului şi al gazelor naturale constituie, fără doar şi poate, un subiect de actualitate. Acest lucru a dus la un interes crescând al oamenilor în găsirea de surse de energie regenerabilă, cum sunt biocombustibilii, deşeurile celulozice, vântul, energia solară sau gunoiul de grajd.



Biogazul, protectorul neconvenţional al mediului

Cei care au lucrat în sectorul creşterii animalelor în timpul socialismului ştiu că a fost o perioadă în care s-a discutat foarte mult şi chiar s-au construit staţii de producere a biogazului din dejecţii de animale. Din anumite motive entuziasmul a trecut şi biogazul a „fâsâit” slab până s-a stins.



OVĂZUL – Avena sativa L.
1. Importanţa furajeră

Particularităţile agrobiologice şi importanţa ovăzului au determinat răspândirea cultivării acestei specii în zonele cu climat mai umed şi răcoros, de pe toate continentele. În ţara noastră, în ultimii ani, ovăzul este cereala păioasă de primăvară cea mai cultivată, suprafaţa fiind în jur de 100 000 ha.



MEIUL – Panicum miliaceum L.
1. Importanţă furajeră

Deşi din punct de vedere alimentar, meiul este considerată o cereală de mai mică importanţă, valoarea furajeră a acestei specii este mai ridicată datorită următoarelor particularităţi:


Sfecla furajeră (Beta vulgaris ssp. crassa)
Are capacitate mare de producţie şi calitate ridicată.


Mai multe Tehnologii Agricole