AGRICULTURA D.S.O.

Odată cu aplicarea noului Cod al Civiliei, peste Legea arendei s-a tras cortina

Tabără are dreptate când spune că susţinerea agriculturii e mai importantă decât creşterea pensiilor şi salariilor, chiar dacă i-au sărit în cap o grămadă de comentatori, plus toţi pensionarii şi salariaţii de la stat

„Nici o masă fără... brânză”, cam aşa şi cu prezenţa mai marilor agriculturii pe la întâlnirile oierilor de prin ţară

Câtă vreme Comisia Europeană nu va condiţiona acordarea de plăţi directe pe suprafaţă de cultivarea terenului agricol, terenul nelucrat din România va oferi, pe lângă spectacolul trist al bălăriilor, excelente oportunităţi de speculă

În timp ce Valeriu Tabără îşi deşerta în faţa presei raniţa cu depline realizări la Bilanţul unui an de la preluarea mandatului de ministru (septembrie 2010 - septembrie 2011), la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au început să bată clopotele. Aproximativ 200 de protestatari din Îmbunătăţirile Funciare îşi manifestau nemulţumirea faţă de reorganizarea unui „mastodont-mamut, cu o structură învechită şi ineficientă”, care a fost defuncta ANIF-RA. Spectacol-concert de strigături, fluierături şi alte clopote...

„Urmare a eforturilor Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale”... aşa începe înşiruirea de realizări ale Ministrului Tabără, care a prezentat recent performanţele unui an de mandat la conducerea MADR

În urmă cu vreo 12 ani
Un zvon agrar adus de vânt,
Se transmitea printre ţărani:
“S-a născut ca din pământ

Nu avem noi prea multe posibilităţi de a investi în tehnologia de ultimă generaţie, însă avem oferte de la dealerii de utilaje de îţi lasă gura apă

Ce bine că a ţinut vremea cu românul de s-au umplut câmpurile cu spice bune şi roade cu tonele

Credeaţi cumva că s-au liniştit apele în ceea ce priveşte „bunele practici agricole” în interes public/privat, cu maximă dăruire aplicate de unii (mulţi) edili locali asupra păşunilor comunale?

Era previzibil că anul 2011, unul cu adânci semnificaţii pre-electorale, va aduce modificări importante în ceea ce priveşte destinaţia banilor europeni şi naţionali acordaţi prin schemele de sprijin pe suprafaţă

Ne-am gândit la un serial de articole de fond inspirate din stupida pasiune a oficialilor autohtoni de a pune piedică oricărei iniţiative pe care o au crescătorii de animale, cultivatorii de teren agricol şi cei care-i reprezintă. Sub protecţia legii sau pe lângă ea, de câţiva ani încoace una dintre principalele preocupări ale celor care controlează tot ce mişcă în domeniu e de a le arăta fermierilor români cine e răul răilor şi muşcă cel mai tare... De ce Păşunel? Pentru că sună mai bine decât peştişor, căluţel sau bouleţ. Şi e şi de inspiraţie mioritică.

Haos în declaraţii. Haos în preţurile alimentelor. Cine şi de ce se joacă de-a specula pe piaţa noastră agroalimentară, şi aşa vulnerabilă şi extrem de “supusă”?

Deşi au fost călcaţi de popoare migratoare şi de imperii, înaintaşii noştri au păstrat cu sfinţenie două lucruri - apartenenţa la un neam şi proprietatea terenurilor, a pământurilor  pe care le-au moştenit şi le-au transmis din generaţie în generaţie. Şi uite-aşa au ajuns pământurile străbune în zilele noastre, când lucrurile s-au schimbat însă. Radical.

Am ştiut că se va ajunge aici. Mă refer la produsele tradiţionale şi la atacul fără echivoc la care sunt supuse în ultima vreme. Păcatul generalizării, cu privire la acest subiect, este cu atât mai mare cu cât declaraţiile necontrolate vin din partea unor oameni care nu-s nici neştiutori de carte, nici habarnişti într-ale naţiunii şi nici străini de agricultură.

După un an destul de agitat,
Agricultura s-a mai aşezat.
E mult mai linişte acum, se pare,
Dar vine, iute, marea întrebare:
O fi doar tristă resemnare
Sau chiar belşug şi-ndestulare
De nu mai strigă nimeni tare
Că n-are bani prin buzunare?

Aproape că nu mai există sezon fără scumpiri la anumite categorii de produse agroalimentare şi la inputurile necesare desfăşurării activităţilor agricole. Cum intrăm în decembrie, de pildă, ne ajung din urmă scumpirile la carnea de porc, puse pe seama tradiţiilor de sărbători, când creşte consumul, dar şi pe seama creşterii preţului la furajele pentru animale.

Păşunea, păşunatul şi banii pe suprafaţă au ocupat, cel puţin în prima jumătate a lui 2010, poziţii fruntaşe pe lista cu problemele încă nerezolvate ale crescătorilor de animale.

Am plecat din Timişoara în 14 iulie, având punct terminus Maramureşul, unde am ajuns în 1 august.

Prima oprire a fost Transfăgărăşanul. Am prins o zi frumoasă, cu soare, cât să cuprinzi totul cu privirea, inclusiv gunoaiele aruncate din belşug pe malul lacului Bâlea sau la baraj la Vidraru. Natura ne iubeşte, ne-a dat de toate, reciproca însă nu prea e valabilă.

Există la români mai multe vorbe sau pilde care leagă sau condiționează producția agricolă de vreme, de vremuri, de neajunsuri. E cert că trăim o perioadă în care toate acestea par să concureze la nefericirea agricultorului român. Cum să nu te întrebi “Doamne, cu ce am mai greșit acum?”, când grâul care promitea atât de mult zace sub apele revărsate ale râurilor sau porumbul care avea acum nevoie de căldură primește ploi ce par să nu se mai sfârșească.

Pe principiul “când constaţi că-i sacul gol mulţi evazionişti se-arată”, Guvernul României a depistat recent că agricultura e doldora de evaziuni fiscale, în condiţiile în care estimările arată că aproximativ 70% din sector este nefiscalizat.

Campania de depunere a cererilor de plată pentru schemele de sprijin pe suprafaţă, fără penalizări, s-a încheiat în 17 mai. Cu succes, după cum se laudă Ministerul Agriculturii. Au fost depuse 1.053.000 de cereri de plată, pentru o suprafaţă de 9 milioane de hectare.

Odată cu venirea primăverii, se simte prin pieţe miros îmbietor de ceapă şi usturoi verde... Mă apropii să iau câteva legături. Sunt cam pipernicite, ce-i drept, dar îmi spun că asta e marfă de-a noastră sută la sută, crescută în grădină de român.

În rolurile principale: primarul războinic, veterinarul corupt, samsarul şi oierul ciomăgit

Crescătorii de animale au ajuns să facă săptămânal naveta, din ferme la Bucureşti, la uşa ministrului Agriculturii. Nu că asta le-ar aduce ceva bun. Sau ceva nou. Problema păşunilor încă nu este rezolvată, deşi se apropie cu paşi repezi debutul sezonului de depunere a dosarelor pentru plăţile directe pe suprafaţă.

La începutul anului trecut, agricultura se pregătea pentru un nou sezon sortit eşecului, "dotată" fiind cu toate cele necesare pentru rezultate sigure: un buget sărac lipit pământului, preţuri crescute la pesticide, îngrăşăminte şi seminţe, plăţi, subvenţii şi ajutoare mult întârziate, oieri supăraţi că n-au crotalii şi crescători de vaci nemulţumiţi că li s-a tot promis şi au rămas cu... promisiunile.

Aho, aho de sărbători,
Dragi iubiţi conducători
Multe noi v-am reproşat
Dar voi tot n-aţi ascultat!

Atunci când respingi, cu vehemenţă, o anumită acţiune sau negi un fapt care s-a petrecut în realitate, trebuie neapărat să o faci cu argumente solide, care să fie în stare să-l convingă pe cel cu care discuţi că dreptatea este de partea ta.

Nu îmi aparţin vorbele din titlu, dar mi le-am asumat pentru a descrie starea actuală în care se află conducerea agriculturii. Nimic mai adevărat! Nu putem să vorbim despre un viitor al nostru, ca popor şi al agriculturii, ca ocupaţie de bază a românilor, atâta vreme cât cei care hotărăsc soarta agriculturii au câteva "lipsuri" mari, care nu mai ţin de profesie şi specializare, ci de răspundere, bun simţ şi respect. Asta înseamnă să fii civilizat. Cu tine şi cu cei faţă de care ţi-ai asumat o responsabilitate... [ continuare ]

Tehnicile convenţionale de cultivare a plantelor din ultimele şapte decenii s-au bazat pe folosirea largă a substanţelor chimice (îngrăşăminte, erbicide, pesticide), care au sporit producţia agricolă de 5-10 ori faţă de sistemul de agricultură tradiţională. [ continuare ]

A început campania. Electorală (vi-aţi închipuit altceva?!), că cea agricolă abia se opinteşte şi ea din răsputeri să purceadă la drum spre un nou sezon agricol. În schimb, o nouă cultură - cea agroelectrorală - a prins rădăcini printre politicienii noştri, care se înghesuie - de la mic, la mai mare şi foarte mare - să pună şi ei un umăr opintit la „redresarea agriculturii”, la „dezvoltarea” sau chiar urcarea acesteia pe „culmile bunăstării”, după caz, în funcţie de postul vizat. [ continuare ]

Pentru mulţi dintre agricultorii români, "răul care nu vine niciodată singur" a devenit deja o măsură de agrotehnică, aplicată cu conştiinciozitate în ultimii ani, după ce şirul interminabil de probleme şi de neajunsuri pare că nu se mai sfârşeşte. Cine mai crede în ziua de azi că primăvara, când dă colţul ierbii şi se intră în forţă într-un nou sezon agricol, toate vor fi bune şi frumoase, şi că vremea şi vremurile îşi vor da mâna şi vor anunţa un an cu recolte mulţumitoare?! [ continuare ]

Asta pare să fie deviza primarului de Coşteiu, judeţul Timiş, Petru Carebia, în lupta deschisă şi declarată cu Asociaţia Crescătorilor de Animale "Ovitim-Mioriţa". Preşedintele acesteia, Gheorghe Mihăescu, s-a trezit dat în judecată de Statul român, reprezentat prin Primăria Coşteiu, prin primar, fondul fiind OBLIGAŢIA DE A FACE. [ continuare ]

În anii de după revoluţie, la majoritatea produselor agricole de bază, importurile au reprezentat aproximativ 70% din consum.

Nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu laptele materie primă. În acest sector, doar după aderarea noastră la UE importurile au început să crească. Dar momentul de cumpănă pentru laptele românesc îl reprezintă data de 31 decembire 2009. [ continuare ]

Eşecul agriculturii de a produce necesarul de hrană pentru populaţie este evident. Anual, trebuie să scoatem din ţară aproximativ două miliarde de euro pentru a acoperi deficitul comercial cu produse agricole, în timp ce suma creşte continuu... [ continuare ]

Vă dezvăluiam, recent, faptul că broşura care ar fi trebuit să informeze instituţiile statului din teritoriu şi, mai departe, producătorii agricoli, cu privire la normele minime de igienă pentru comercializarea directă a produselor pe piaţă, nu a părăsit decât accidental pragul instituţiilor care au contribuit la editarea ei. [ continuare ]

V-am spus că aşa se va întâmpla sau nu? Au trecut doar câteva luni de când vă scriam, în septembrie anul trecut, despre starea de confuzie totală în care se află unii crescători de animale care au concesionat păşuni de la consiliile locale. [ continuare ]

Prezentul ne face, fără să vrem, martorii unui proces în plină desfăşurare, de demontare şi demitizare a unor legende în care am crezut, sau ne-am prefăcut a crede...
Viaţa la ţară...
Cântată de poeţi, descrisă de prozatori în opere care aduc în faţa ochilor şi a simţurilor parfumul florilor, dimpreună cu nostalgia unor bucolice existenţe? [ continuare ]

Nu ştiu sigur cum e pe la alţii, dar la noi, la români, cum încep lucrurile să se mişte puţin înspre bine, cum apare din senin o nouă criză care dă, evident, totul peste cap şi ne întoarcem cuminţi de unde-am plecat, dacă nu mai rău. [ continuare ]