Sindromul cu tulburări de reproducţie şi respiratorii la suine

Implicaţii şi manifestări ale bolii

Etiologie. În prezent este unanim acceptat că virusul Lelystad, izolat de Wensvvort şi col., de la diverse cazuri de porci mistreţi bolnavi, este agentul etiologic al PRRS.

Acest virus conţine ARN, are formă sferică cu dimensiuni de 50-72 mm, fără proprietăţi hemaglutinante şi are în structură patru proteine virale majore. Există diferenţe antigenice între tulpinile virale nord-americane şi cele europene. Virusul are rezistenţă mică la factorii fizico-chimici din mediu.

Caractere epidemiologice. Boala se poate manifesta la toate categoriile de suine (porcul domestic şi mistreţul), dar mai sensibile sunt scroafele gestante şi purceii sugari. Purceii înţărcaţi şi grăsunii sunt mai rezistenţi.

Sursele de infecţie sunt porcii bolnavi, purtătorii (rămân eliminatori opt săptămâni de la trecerea prin boală) şi carnea de porc congelată.

Transmiterea bolii se face orizontal (la porcii de aceeaşi generaţie), pe cale aerogenă, şi vertical (pe cale transplacentară, de la ascendenţi la descendenţi).

Boala este specifică sistemului creşterii intensive a suinelor. De la un efectiv la altul virusul este transmis fie prin intermediul scrofiţelor de prăsilă, fie prin intermediul cărnii de porc congelate.

Gradul de răspândire a bolii în efectivele de porci este greu de evaluat. Într-un studiu efectuat în SUA, porcinele din 36% din fermele din 17 state au reacţionat pozitiv la examenul serologic. În Comunitatea

Economică Europeană procentul suinelor serologic pozitive este situat între 65 şi 75 la sută, cu o morbiditate la purcei de 30 la sută şi o mortalitate la purcei de 5-10 la sută.

Tabloul clinic. Perioada de incubaţie este de 4-7 zile.

• La scroafe, primele simptome sunt tulburările de reproducţie. Apar avorturi tardive cu fetuşi morţi şi mumifiaţi (în număr mare), sau gestaţia este dusă la termen, dar purcei sunt expulzaţi vii, dar neviabili.

După fătare urmează o perioadă de infertilitate, manifestată prin lipsa căldurilor şi reducerea ratei fătărilor. Pot să apară şi simptome respiratorii şi diaree. Se mai pot constata semne generale manifestate prin febră, lipsa poftei de mâncare, lipsa secreţiei lactate, sau cianoza pielii.

• În maternitate, boala se răspândeşte rapid. La purcei simptomele sunt în funcţie de momentul infecţiei. Dacă aceasta are loc intrauterin, purceii sunt expulzaţi vii, dar mor în primele zile după fătare. Dacă infecţia se produce imediat după fătare, simptomele sunt variate.

Purceii au părul aspru fără luciu, prezintă conjunctivită şi edem periocular, tremurături musculare, mersul cu membrele înţepenite şi adoptarea poziţiei de statuie. Purceii prezintă dispnee, tuse, hemoragii frecvente: ombilicale, după tăierea cozii, după injecţii (mai ales după administrarea preparatelor pe bază de fier). Morbiditatea este de 80 la sută, iar mortalitatea de sută la sută.

• La tineret şi la grăsuni boala se manifestă prin semne discrete, necaracteristice, consumul de furaje este redus, uneori apar simptome respiratorii, cianoza pielii din regiunile cu piele fină, iar morbiditatea şi mortalitatea sunt reduse.

• La vieri se constată febră, lipsa apetitului, abatere şi reducerea performanţelor reproductive. După 21 zile de la infecţie virusul se izolează din materialul seminal.

În efectivele în care este prezentă boala s-au asociat şi infecţii secundare virale sau bacteriene. Pe fondul imunosupresiv indus de virus, bolile condiţionate evoluează mult mai grav.

Diagnosticul. Boala se suspicionează când în efectiv apar frecvent cazuri de tulburări respiratorii şi de reproducţie la porcine.

Confirmarea diagnosticului se face prin analize de laborator. Examenul virusologic are ca scop izolarea şi tipizarea virusului, primul fiind totuşi dificil de realizat.

Examenul serologic de rutină urmăreşte evidenţierea anticorpilor postinfecţioşi prin tehnica ELISA sau prin alte metode.

Este indicat a se face diagnostic diferenţial faţă de leptospiroza porcină, boala lui Aujesky, sau parvoviroza porcină.

Profilaxia. Se va pune accent pe restricţiile privind mişcarea suinelor între ferme infectate şi neinfectate. Se recomandă controlul serologic (prin testul ELISA) al fermelor de reproducţie, pentru cunoaşterea situaţiei sanitare veterinare.

Imunoprofilaxia se realizează atât cu vaccinuri vii, cât şi cu vaccinuri inactivate. Se vor face tratamente pentru prevenirea complicaţiilor secundare, date de flora bacteriană de asociaţie.


MĂSURI DE SEZON ÎN CREŞTEREA CAPRELOR

• Deparazitarea animalelor, fie cu substanţe antiparazitare cu spectru larg, care să prindă mai multe grupe de endo şi ectoparaziţi, fie, dacă s-a efectuat examenul coproparazitologic, cu substanţe antiparazitare care să cuprindă în spectru paraziţii diagnosticaţi.

• Vacinarea de necesitate contra următoarelor boli infecţioase:

Agalaxia contagioasă (răsfugul alb), boală infecţioasă produsă de Mycoplasma agalactiae, care se poate exprima clinic la femelele gestante prin agalaxie imediat după fătare, sau prin forme articulare sau oculare, ultimele două forme fiind mai frecvent întâlnite la tineret şi la berbeci.

La caprele mame se va face vaccinarea în perioada de gestaţie, astfel ca producţia lactată să fie protejată. Există în comerţ vaccinuri contra agalaxiei contagioase care se administrează în două reprize, la un interval de 14-21 zile, dacă vaccinarea este efectuată pentru prima dată în turmă, sau numai într-o singură repriză, dacă caprele au mai fost vaccinate în ultimele 12 luni.

Anaerobioza este o boală toxiinfecţioasă produsă de toxinele elaborate de Clostridium perfringens, germen anaerob care poate să determine la adulte enterotoxiemii, iar la iezi, dizenterii anaerobe, chiar în primele două săptămâni de viaţă.

Bacteria cauzatoare a bolii este prezentă în mediul ambiant şi în tubul digestiv al rumegătoarelor.

Pentru prevenirea anaerobiozelor iezilor, caprelor gestante li se va efectua vaccinarea, astfel ca iezii să preia prin colostru şi anticorpii protectivi de la mamă, anticorpi care să-i protejeze pe perioada de receptivitate la boală.

Recomandarea este ca în alegerea vaccinului să se ţină cont de numărul tulpinilor de Clostridii existente în vaccin şi în mai puţin de preţul vaccinului, care poate să difere substanţial de la o firmă la alta.

Vaccinarea se va face fie în două reprize, dacă nu s-a mai administrat în turmă, fie într-o singură repriză, dacă turma a mai fost vaccinată anterior, ţinându-se cont şi de indicaţiile din prospect.

Între aceste acţiuni este bine să se lase un interval de minim zece zile, astfel ca organismul să aibă răgazul, fie pentru debarasarea de paraziţi, fie pentru producerea anticorpilor pentru care s-a aplicat vaccinul.

Animalele fiind gestante, în momentul intervenţiei se va lucra cu grupuri mici, pentru a evita traumatismele care pot să determine avorturi mecanice.